În loc să se plângă de obstacole și de cât de greu e în România, asociația Ajungem MARI a dezvoltat un program în completarea sistemului de protecție socială, care să aibă grijă de copiii instituționalizați. În ultimii 10 ani, s-au schimbat multe în organizație, au crescut, și-au extins activitatea în țară, au implementat diverse proiecte pentru copiii și tinerii vulnerabili, dar spiritul de familie a rămas la fel de puternic.
Ana Maria Dobranici este unul din cei peste 10.000 de voluntari care au decis să fie parte din soluție într-un domeniu care ar trebui să fie în atenția tuturor: educația copiilor din România. Dar mai ales educația copiilor din sistemul de protecție și din medii defavorizate. De peste 6 ani, are grija ca tinerii din sistemul de protecție să devină adulți responsabili, independenți și fericiți.
Ajungem MARI derulează în prezent o nouă campanie de recrutare, caută voluntari care învețe copiii și tinerii vulnerabili să viseze din nou. Campania de recrutare durează până pe 13 octombrie.
„Voluntariatul, în general, este o experiență foarte frumoasă, cu atât mai mult când lucrezi cu copiii vulnerabili. Bucuria și satisfacția că „ai făcut un om Mare” sunt extraordinare. Ajungem Mari este cel mai mare program educațional pentru copiii și tinerii care provin din sistemul de protecție și din medii defavorizate și, în același timp, o comunitate unde găsești susținere și o multitudine de oportunități ca voluntar pentru a pune binele în mișcare și a construi o lume mai bună, pe care să o lăsăm moștenire generațiilor viitoare”, spune Ana.
Povestim cu Ana Maria Dobranici despre voluntariatul la Ajungem MARI, provocări și satisfacții în lucrul cu tinerii și copiii din sistemul de protecție care cresc departe de familie și de ce e nevoie de voluntari noi, în rândurile de mai jos.
Dorința de a face voluntariat la Ajungem MARI
Iubesc copiii și simțeam nevoia să dăruiesc din prea plinul sufletului meu și celor cărora le lipsește cel mai mult o mângâiere, o vorbă bună, o încurajare și o privire plină de iubire.
Zâmbetele și îmbrățișările calde ale copiilor, empatia și compasiunea lor, dar și rezultatele pe care le obținem când lucrăm împreună, alături de oameni absolut extraordinari - colegi voluntari și super eroii din conducerea Ajungem Mari - sunt motorul care mă determină să continui dincolo de orice provocare aș întâlni aici.
Prima zi ca voluntar
Eram foarte emoționată. Mă simțeam de parcă aș fi pășit într-o altă lume, precum Alice în Țara Minunilor și nu știam dacă și cum o să mă descurc în acest univers complet nou pentru mine și, în același timp, plin de mistere, foarte provocator și atractiv.
Activitățile preferate alături de copiii instituționalizați
Aș menționa jocurile și discuțiile libere, ieșirile în oraș și în diverse locuri pe placul lor. Prin joc și voie bună ajungi cel mai rapid la sufletele lor, acolo de unde începe construcția unui pod trainic, cel al prieteniei, care traversează mări pe care adesea nici noi nu le știm, dar le descoperim împreună, pas cu pas, ținându-ne de mână și mergând încrezători tot înainte.
O zi din viața unui voluntar
Zilele în care vizităm copiii sunt cu siguranță pline de emoții de tot felul, de la exuberanță, bucurie și încântare, până la melancolie, tristețe sau supărare.
Sunt zile în care mergem la copii cu o temă sau o propunere pentru activități, ei răspund prompt și dăm curs acesteia. Sunt zile în care ne axăm pe ajutor la lecții și la temele pentru acasă.
Și sunt zile când nimic din ce ne propunem nu se potrivește stării de spirit pe care o au copiii în acel moment. Atunci încercăm să discutăm despre emoțiile pe care le simțim. Ce sunt ele, cum apar și cum le putem gestiona mai bine pentru a depăși ușor momentele delicate. Alteori, atunci când emoțiile sunt poate prea intense pentru a putea discuta despe ele, o îmbrățișare caldă face cât o mie de cuvinte.
Principalele nevoi emoționale ale unui copil instituționalizat
Nevoile lor diferă de la copil la copil, ce i se potrivește unuia nu e de folos altuia. Însă, dacă ar fi să extrag un numitor comun, dincolo de unicitatea și particularitățile fiecărui copil, atunci aș spune că cel mai mult au nevoie de prieteni de suflet care să-i asculte, să-i aprecieze și să-i încurajeze. Să vadă în ei potențialul care adesea e ascuns după ziduri de protecție mult prea înalte pentru a mai putea fi escaladate de unul singur.
Lecții învățate de la copiii vulnerabili
Oricare dintre noi, copii sau voluntari deopotrivă, avem nevoie de un prieten. Un prieten de încredere care să creadă în noi orice ar fi, mai ales atunci când nici noi nu mai credem. Un prieten care atunci când ne pierdem “busola” să ne ia de mână și să ne reamintească cine suntem, cât de valoroși suntem. Când avem lângă noi un prieten de nădejde, avem puterea să transformăm visurile în realitate.
Am văzut cum se deschid uși și apar oportunități nebănuite atunci când voluntarii își unesc forțele pentru a găsi soluții la nevoile copiilor cu care lucrează. Am văzut cum cresc prietenii frumoase între voluntari și cum se susțin unii pe alții atunci când viața le oferă fel de fel de provocări. Am văzut cum bunătatea naște bunătate, cum compasiunea și dăruirea se întorc înzecit la cel ce nu rămâne indiferent la nevoia celui de lângă el.
Uneori, presupune să îți aduni tot curajul ca să ieși din zona de confort și să faci pasul în față, să contribui la o lume mai bună, așa cum ne-o dorim fiecare pentru noi și pentru copiii noștri.
Un moment emoționant care i-a rămas în suflet
În una din zilele când eram cu copiii într-un parc, la un loc de joacă public, unde se jucau mai multi copii veniți cu părinții ori bunicii lor, una dintre fetițele din centru se apropie de mine și imi spune: „te rog, cât suntem aici, pot să te strig mami?”.
Motivul bănuiesc că îl intuiți. Copiii din parc își strigau părinții ca să le arate cum se descurcă pe diferite aparate din parc, copiii din sistemul de protecție își doreau să fie și ei ca ceilalți. E un exemplu să înțelegem cât de mare este nevoia lor de conexiune umană, de prieteni adulți care să-i încurajeze și de modele pe care să le urmeze.
Impactul pe care îl are un voluntar Ajungem MARI în viața copiilor instituționalizați
Un voluntar poate fi „farul” care să-i lumineze și să-i ghideze drumul în viața unui copil abandonat. Adesea voluntarii reprezintă șansa copiilor la o dezvoltare psiho-emoțională echilibrată și la pregătirea pentru o viață independentă.
Ei au nevoie de colegi la teme, de mentori, de confidenți, tot ce trebuie să facă oamenii e să fie prietenul lor. Să-i asculte, să le descopere nevoile, pasiunile și abilitățile, să creadă în ei, să-i susțină cu răbdare și blândețe, pentru a deveni adulții de mâine, oameni mari și autonomi, care duc mai departe generozitatea, respectul, determinarea, empatia și altruismul sădite în sufleltele lor de voluntarii care-i ghidează către o viață echilibrată, armonioasă și independentă.
Recomand oamenilor să se înscrie în programul nostru, pentru că voluntariatul la Ajungem MARI îți oferă șansa să te dezvolți personal și profesional, să faci parte de o comunitate de oameni frumoși care ajută copiii și tinerii instituționalizați să devină independenți, responsabili și fericiți.
