Într-o eră în care granițele dintre artă și știință devin din ce în ce mai permeabile, Maria Nalbantova reușește să îmbine armonios aceste domenii într-un mod captivant și inovator. Născută în Bulgaria în 1990, Maria a crescut într-o perioadă de tranziție economică și socială, influențată profund de experiențele din copilărie alături de bunicii săi. Cu o educație artistică solidă, dar și cu o perspectivă critică asupra formării academice tradiționale, Maria și-a dezvoltat o carieră unică, explorând relația complexă dintre societate și natură.
De la „bioplasticul” inovator creat din materiale naturale, la proiectele site-specific ce conectează trecutul cu prezentul, mediul înconjurător i-a influențat mereu provesul creativ.
În cadrul rezidenței Fusion:AIR 2024 Biophilia-Technophilia, Maria Nalbantova își continuă explorarea relației dintre artă și știință, propunând o viziune artistică inovatoare asupra conexiunii dintre uman și nonuman. Lucrarea sa, „The Pool is Never Empty”, parte din Fusion:AIR, este găzduită la Galeria /SAC - Spațiul de Artă Contemporană în perioada 17 septembrie - 12 octombrie 2024 și va putea fi vizitată joi, vineri și sâmbătă între orele 16:00-20:00. Proiectele sale recente reflectă pasiunea pentru natură și ecologie, iar lucrările expuse sunt rezultatul unei colaborări profunde cu cercetătorii de la Institutul pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației și Institutul Național de Cercetare pentru Fizica Materialelor cu sprijinul Corinei Simion, cercetătoare la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară-Horia Hulubei.
În rândurile de mai jos, povestim cu Maria despre importanța conexiunilor umane, dar și cele cu natura, colaborările cu cercetătorii și modul în care arta devine un instrument de explorare și înțelegere a lumii în care trăim.
Inspirație din natură și știință
Mă preocupă ideea de "spontaneitate" – când devine ceva neașteptat și când este așteptat sau previzibil? Există multe perspective asupra acestui subiect, variind în funcție de domeniu și de persoana care vorbește. Pentru mine, sunt fascinante acele teme aflate într-o zonă de graniță, "între lumi", dacă pot spune așa. De exemplu, conexiunea complexă dintre societatea umană și mediul în care trăim este deosebit de captivantă.
Noi, oamenii, avem multe de învățat din perspectivele non-umane. Analizând modul în care funcționează ecosistemele sau procesele naturale și observând viața diferitelor specii, găsim surse nesfârșite de inspirație. De aceea, consider că colaborarea între artă și știință este esențială pentru mine.
Credit foto: Alexandra Costea
Începutul
În lucrările mele apare mereu natura, dar nu în sensul de natură sălbatică, ci mai degrabă relația dintre noi ca umanitate și mediul natural în care trăim. Copilăria mi-am petrecut-o cu bunicii și a fost puternic influențată de bunica mea, o femeie cu o imaginație debordantă, care lucra mult în grădină, cu plantele. Petreceam foarte mult timp alături de ea și îmi plăcea că îmi spunea povești legate de credințele ei. De exemplu, îmi spunea că nu trebuie să cred doar în lucrurile evidente și că este foarte important să îmi creez propria realitate. Chiar dacă nu este neapărat realitatea obiectivă, este important să crezi cu tărie în ea. Desigur, nu vorbim de situații patologice care te îndepărtează de realitatea concretă, ci de faptul că lipsa de imaginație se reflectă foarte concret în ceea ce numim noi sistem social.
Această influență m-a ajutat să dezvolt o viziune artistică ce explorează relația dintre societate și natură. Arta mea nu doar că evocă aceste conexiuni, dar și provoacă privitorul să reflecteze asupra modului în care interacționăm cu mediul nostru. Trăiesc într-un mediu în care știința și arta se intersectează frecvent, ceea ce îmi oferă o perspectivă bogată și diversă asupra subiectelor pe care le explorez în lucrările mele.
Credit foto: Maria Nalbantova
Un moment anume care te-a inspirat să devii artistă
Cred că au fost numeroase astfel de momente. Până acum, nu am avut momente dramatice în care să mă așez și să decid ce trebuie să fac în continuare. Lucrurile au fost mereu acolo unde trebuiau să fie, datorită bunicii mele, care îmi spunea să invit în viața mea lucrurile în care cred cu adevărat. Bunica mea era croitoreasă, iar bunicul tâmplar. Împreună, construiam obiectele necesare în viața de zi cu zi.
Trebuie să ținem cont că m-am născut în Bulgaria, în 1990, în perioada de tranziție între totalitarism și democrație. Atunci era un colaps economic, nu se găsea mai nimic. Consider că e necesar să mă raportez la acea perioadă pentru că multe lucruri au căpătat o altă formă. Încerc să învăț din trecutul nostru recent, deoarece există ceva care poate fi reflectat în viitor.
Credit foto: Tudor Codre Isac
Explorarea mai multor limbaje de exprimare: performance, instalații, video, obiecte, colaje
Îmi place să experimentez cu diverse materiale și medii de exprimare, desigur, depinde de proiect. De multe ori lucrez cu obiecte sau materiale găsite și care conțin povestea pe care doresc să o împărtășesc. Pentru mine este foarte important materialul pe care îl folosesc, spre exemplu dacă doresc să vorbesc despre viața dintr-un ecosistem umed, cel mai probabil voi lucra cu materialele pe care le voi găsi în acel ecosistem. Bunăoară unul din proiectele recente, numit ”Paradise marsh” care s-a desfășurat în mlaștina Dragoman din Bulgaria, un foarte interesant ecosistem aflat într-un loc foarte interesant, din perspectiva istorică și a tuturor proceselor care s-au petrecut acolo.
Expoziția ”Paradise Marsh” s-a petrecut în decembrie 2023 în Galeria Națională Kvadrat 500 din Sofia, curatoriată de Martina Iordanova. Pentru această expoziție am creeat o instalație cu obiecte realizate din biomateriale. Pentru asta am colaborat cu o Organizație ecologică care a colectat material organic din mlaștină pe care mai apoi l-am folosit la realizarea unui biomaterial, care funcționa ca o ”piele”, un înveliș exterior pentru obiectele expuse. De asemenea am plasat o cameră de supraveghere acolo în teren, cu care am făcut înregistrări audio și video . Este foarte important pentru observațiile în natură să avem imagini din perioadele în care noi, oamenii, nu ne aflăm acolo pentru a influența cu prezența noastră viața din ecosistem.
Imagine la microscopul optic a unei picături de apă din lacul Oteteleșanu, Măgurele. Credit foto: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor.
"Pielea” cu care ai acoperit obiectele tale
Nu este o hârtie, i-am putea spune mai degrabă ”bioplastic”. Este o rețetă destul de simplă care se obține dintr-un amestec de alginat, glicerină și tulpinile plantelor din mlaștină. Din acest preparat am obținut foi mari de 2 m lungime care ulterior au format ”corpul” sculpturilor mele.
În 2022 am participat la Festivalul Schmide media art Festival, din localitatea Hallein-Austria. Acolo am întâlnit cercetători și artiști, oameni care aveau deja experiență de mai mulți ani în prepararea de ”smart materials” cu care am lucrat la un proiect denumit ”Do it Yourslevs material speculations”. De la ei am învățat diferite rețete de prepartare a acestor biomateriale. Cei interesați pot căuta pe internet, sunt sumedenie de informații, sunt mulți artiști care lucreaza cu astfel de materiale.
O expoziție iconică
Probabil ”Paradise Marsh”. Am fost invitată să fac o expoziție în Galeria Națională din Sofia, într-o sală care conține un mormânt. Spun asta pentru că pentru mine este foarte important să lucrez cu spațiul, în expoziții ”site specific”. Așa că, atunci când am primit invitația de a expune în acea sală, m-am gândit imediat că expoziția ar trebui să fie despre viață.
Un mormânt ne conduce spre perspectiva morții și a credințelor legate de moarte, dar mie mi s-a părut interesant să vorbesc despre viața, în antiteză cu mormântul și mai mult să mă folosesc de viața din zonele umede, pentru că acolo este plin de viață. În mod paradoxal, coexistă procesul de descompunere a unor forme de viață și în paralel o sumedenie de viețuitoare care mișună în apă și care sunt parte a procesului. Este un proces ciclic.
Proiectul Pradise Marsh durează 4 ani, este un proiect european în care sunt implicate 6 țări, Bulgaria este una din ele. Este o minunată oportunitate să lucrez atât de mult într-un singur loc, pentru că de obicei, rezidențele nu durează atât de mult. E minunat sa lucrezi cu oamenii, să poți sta de vorbă cu ei, acest dialog conduce la înțelegeri profunde ale situației.
Pe de altă parte există oameni care locuiesc în jurul mlaștinii, cu care am realizat interviuri înregistrate și în ac est fel am creat o perspectivă completă: pe de o parte, oamenii de știință, pe de altă parte oamenii vcare locuiesc în preajmă, în felul ac esta am învățat tot felul de lucruri despre creaturile din apă, organisme și microorganisme, procesele din apă și despre ciclurile apei. Întrebarea principală care se pune pentru definirea mlaștinii este dacă acest teritoriu este pământ sau apă. pentru mine este interesant de aflat de ce a dispărut apa din acest teritoriu, care a fost cauza? Acum ne ocupăm de probleme legate de calitatea apei, de accesul la apă, din punctul meu de vedere acestea sunt problematici globale care se află pe tot globul, indiferent unde te afli.
Maria Nalbantova cu Diane Pricop. Credit foto: Tudor Codre Isac
Biophilia sau Technophilia?
Cred că mă aflu undeva într-un punct intermediar. Încă sunt în mijlocul procesului, așa că vom vedea cum se va dezvolta. Poate va fi ceva în zona post-technophilică; este fascinant să explorezi colaborarea dintre Biophilia și Technophilia.
Credit foto: Maria Nalbantova
Cât de importantă e educația în artă
Eu am făcut școala de arte și apoi Academia de Arte, dar sunt sigură că pentru a fi artist nu e nevoie de această educație academică. Din păcate, învățământul de artă în Bulgaria este foarte conservativ, firește sunt recunoscătoare pentru cunoștințele căpătate în școală, dar în același timp nu pot să nu aduc și o critică acestei educații, pentru că ne aflăm în secolul XXI, în jurul nostru se întâmplă o sumedenie de lucruri și noi, ca artiști, trebuie să facem parte din ele. Regret să spun că mai este mult până acolo.
Eu am terminat licența și master la Academia de Arte din Sofia. Pe de altă parte am fost studentă în programul Erasmus și am fost în Granada - Spania, o experiență deosebit de interesantă și apoi în Academia de vară din Szalsburg. Opinia mea este că învățăm pe tot parcursul vieții din diverse experiențe, iar după terminarea facultății a fost o lungă perioadă, de câțiva ani, când am învățat o mulțime de lucruri conexe sau complementare domeniului artei.
Identitatea de artist
Cred cu tărie în proiectele mele și sunt cu adevărat inspirată. Nu pot identifica un moment unic, am fost mereu artistă. Momentul decisiv a fost când am decis să fiu artist independent și să renunț la joburile care îmi luau prea mult timp și energie.
Credit foto: Alexandra Costea
Frontiera între artă și meșteșug
Sunt oameni care lucrează o viață întreagă fără să se considere artiști, dar criticii de artă le recunosc valoarea postum. Eu cred că mereu am făcut artă. Am început cu ilustrații de carte și am evoluat către sculpturi, instalații și performance-uri. Momentul de cotitură a fost când am decis să fiu artist independent.
Consider că mereu am făcut artă. Nu m-am chestioant niciodată asupra ceea ce am de făcut în viață. Dar după terminarea facultății am început să lucrez și eram destul de ocupată să fac ilustrație de carte. Atunci am descoperit cartea ca obiect și ca mediu de a împărtăși povești. Ce înseamnă cartea în arta contemporană? Am făcut cărți ilustrate de tip pop-up, albume de artist, apoi am extins logica realizării unei cărți pentrru instalații care erau concepute în această manieră. Atunci a fost un moment în care am ieșit din ”cutia” cărților și am început să fac sculpturi și instalații, performance-uri, video, etc.
În perioada aceea aveam nevoie de un job, de aceea am lucrat cu multe edituri, am fost invitată să predau la Școala Națională de arte pentru 2 ani și jumătate. Dar a venit un moment când am simțit nevoia sa separ cele 2 personalități: cea care era angajata a editurii să ia un salariu și artista din mine care realiza lucrările și conceptele. Mi-am dat seama că îmi rămâne prea puțin timp și energie pentru latura artistică. Să fiu profesoară, să lucrez cu editurile, era destul de obositor pentru mine. Știu colegi de breaslă care nu au nici o problemă să lucreze pe mai multe fronturi, dar eu am resimțit ca o povară. Atunci pot spune că am decis să fiu artist independent, să renunț la toate joburile și să urmez doar calea artei. Desigur nu este o decizie deloc ușoară. Este o provocare pentru oricine pentru că muncești mult mai mult ca artist independent decât ca angajat la un job, nimic nu este sigur.
Lucrul ăsta se petrecea acum 4 ani și încă sunt artist independent. Mulți artiști se confruntă cu aceleași problematici ca și mine, pentru că nimic nu e pe gratis. Dacă vrei, acesta este momentul de cotitură în cariera mea artistică.
Rezidența Fusion:AIR 2024
În expoziția de la Galeria /SAC voi vorbi despre Conacul Oteteleșanu de la Măgurele, unde am petrecut mai bine de 3 săptămâni în rezidența Fusion:AIR, locul acesta m-a inspirat foarte mult. Când am ajuns aici, aveam în minte mai multe idei de proiecte, toate în relație cu apa, dar de îndată ce am aflat istoria acestui loc am schimbat imediat direcția. Conacul, sau Castelul Oteteleșanu, în secolul al XIX-lea, era un loc de relaxare pentru aristocrația vremii, în 1894 a fost inaugurată aici Școala de fete. Clădirea Conacului, sau a palatului, cum i se mai spunea în epocă, era înconjurată de un parc în mijlocul căruia era un lac, cunoscut ca lacul lui Eminescu pentru că, se pare, marele poet român a fost și el inspirat de acest lac, evocat în câteva din poemele lui, cu timpul, acel lac a fost transformat intr-un bazin, malurile lui au fost consolidate și a funcționat ca lac de agrement pana aproape de anii 2000 pentru cercetătorii din institutele de pe platforma Măgurele.
Grație doamnei Corina Simion, am văzut niște imagini din vremea în care aici funcționa școala de fete unde ele învățau să devină bune soții și mame. Fetele au fost imortalizate cu barca pe lac, sau în clasele lor unde învățau țesătoria și broderia. Pentru acest proiect din cadrul rezidențelor Fusion:AIR colaborez cu Institutul pentru Fizica Laserilor Plasmei și Radiației și Cu Institutul pentru Fizica Materialelor.
În urma vizitelor din aceste institute am observat două aspecte: că în aceste institute lucrează foarte multe femei și că ele folosesc materiale textile în unele din experimentele lor prin care vor să demonstreze că plasma de presiune joasă poate conferi proprietăți de impermeabilizare acestor textile. În felul acesta, din aproape în aproape, am cunoscut-o pe doamna Corina Simion de la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară care cunoaște toată istoria locului și deține o arhivă impresionantă cu imagini, istorii și povești dar și o serie de date legate de dendrologia parcului. Așa am început să vorbim despre apă și ciclurile apei, despre faptul că înainte de a fi transformat într-un bazin închis, lacul era alimentat de niște izvoare, deci era un lac natural. La acest moment există încă apă în acel bazin, în partea lui cea mai adâncă, dar bazinul este părăsit. Există niște proiecte de reabilitare a parcului și se speră începerea lucrărilor anul viitor.
Pentru mine a fost interesant să mă gândesc la acest bazin ca loc al unei conștiințe și că a cest bazin deși acum este aproape secat el nu este niciodata complet gol. În felul acesta am găsit și titlul proiectului meu: The pool is never empty, pentru că acest bazin are o sumedenie de straturi de informații, de cunoaștere, de experiențe care așteaptă să fie descoperite.
Experimentele din laborator
Cu ajutorul cercetătorilor am colectat apă din bazin și am făcut analize de absorbție spectroscopică, analize de microscopie optică și de microscopie electronică, de asemenea am filtrat apa din bazin și am obținut niște sedimente. Toate aceste date obținute prin metode de laborator aș vrea să le transpun în broderie care să constituie un fel de pod peste timp, între școala de fete de acum mai bine de 100 de ani, pe de o pate, procesul de cercetare din zilele noastre pe de altă parte și desigur eu ca parte a acestui loc în această perioadă de timp a rezidențelor.
Credit foto: Maria Nalbantova
Colaborarea cu cercetătorii
Am mai colaborat cu cercetători când am participat la Schmide media art Festival, din localitatea Hallein-Austria. Apoi în Bulgaria într-o rezidență desfășurată la Varna, când am lucrat cu plante și am colaborat cu cercetători pentru proiectul meu. Mă interesa să știu cum stabilim că o plantă este buruiană, simplul fapt că ea crește într-un loc greșit o transformă în buruiană? De aceea mi s-a părut interesant să vorbesc cu specialiștii ce înțeleg ei prin ”locul greșit” care transformă o plantă într-o buruiană. Așa că împreună cu ei am pornit de la numele latinesc al plantelor, locurile de unde provin și o sumedenie de alte informații despre plantele respective. Nu au fost singurele experiențe și acum pentru proiectul din mlaștina Dragoman colaborez cu cercetători, așa că am o experiență destul de bogată cu cercetători de diverse specializări.
Mesajul artei tale
Conexiunile dintre noi și mediul nostru. Este important să ascultăm și să învățăm din perspective non-umane. Cred că oamenii au mult de învățat despre interacțiunea cu mediul.
Un sfat pentru artiștii la început de drum
Am 33 de ani și pentru toate apelurile pentru granturi și finanțări, un tânăr artist are vârsta de maxim 35 de ani, așa că mai am doar 2 ani de ”tinerețe”. Lăsând gluma la oparte, sigur că sunt încă tânără dar există această limită socială până la care tinerii artiști pot beneficia de finanțări.
Întrebarea de bază este: ce fel de artist ți-ar plăcea să fii? Vrei să fii artist doar în timpul liber sau vrei să te dedici complet artei? Este o decizie dificilă, dar merită.
Se vând lucrările tale?
Din când în când, nu foarte des, dar da. Bunăoară luna trecută am vândut o lucrare pe care am făcut-o în 2021. A fost achiziționată pentru Colecția de Artă Contemporană a Parlamentului European. Alte lucrări sunt în colecții private, în galerii de artă în Sofia.
Granița dintre artă și timpul liber
La momentul acesta, pentru mine nu există o frontieră între timpul liber și cel de lucru. Cu alte cuvinte pot spune că lucrez tot timpul, dar ceea ce fac îmi place foarte mult. Spre exemplu în această rezidență am învățat cum să operez cu echipamentele cercetătorilor: cum să extrag sedimentele, cum să folosesc microscopul, cum să colectez datele. În felul ăsta frontiera între timpul liber și cel de muncă s-a estompat. E bine să menții un echilibru, ca artist, să nu devii obsedat de ideile tale, pentru că uneori, da, se poate întâmpla.
Eu mă străduiesc să am timpul meu, cu familia, cu oamenii pe care îi iubesc pentru că în perioadele în care lucrez, chiar sunt imersată total în ceea ce fac: în mlaștina Dragoman, sau în bazinul de la Conacul Oteteleșanu sau în tabăra de urmărire a păsărilor călătoare. Pentru mine toate aceste activități sunt foarte interesante pentru că învăț tot timpul, interacționez cu oameni foarte diverși, de la fermieri, până la cercetători, artști, curatori … etc. Fiecare om are ceva de împărtășit și mie îmi plac grozav aceste istorii. De asta iubesc foarte mult ceea ce fac.
