Pe 24 septembrie începe cea de-a 14-a ediție BIEFF - Festivalul Internațional de Film Experimental București, primul și cel mai amplu eveniment din România destinat filmului de avangardă. Am vorbit cu cei care au făcut selecția filmelor de anul acesta, Oana Ghera, directoarea artistică, și curatorii Teodora Leu, Flavia Dima și Călin Boto, despre titlurile lor preferate din program și unde ar merge ei dacă s-ar afla în postura de spectator.
Un bufet suedez al cinemaului de montaj
Flavia Dima: Sigur, asta e cea mai dificilă întrebare dintre toate pentru un curator. Fiindcă, în definitiv, ești extrem de legat de întreg ansamblul (discursiv, formal, estetic, politic) pe care îl construiești în cadrul unui festival. (În plus, e mereu un pic cam tricky să zici care sunt favoriții tăi din secțiunile competitive.)
Așa că voi profita de ocazie pentru a menționa faptul că, la această ediție a BIEFF, avem cel mai mare număr de filme prezentate în cadrul unor proiecții speciale din ultimii câțiva ani – iar toate mi se par „obligatorii”: începând cu filmul de deschidere, Things We Said Today de Andrei Ujică, care este un film pe care cinefilia română îl așteaptă cu brațele deschise de mai bine de un deceniu, până la filmul de închidere, C’est pas moi al incomparabilului enfant punk Leos Carax, un eseu iconoclast realizat în vena filmelor târzii ale lui Jean-Luc Godard care ne-a tăiat tuturor răsuflarea atunci când l-am văzut.
Iar între acestea, un adevărat bufet suedez al cinemaului de montaj: cele două filme prezentate de Radu Jude la Locarno (Sleep #2 și Opt ilustrate din lumea ideală, co-regizat cu Christian Ferencz-Flatz), cel mai nou film al Anei Lungu, Triton (prezentat la FIDMarseille) și A Fidai Film de Kamal Aljafari, cineast palestinian care se află la vârful lăncii al acestei mișcări vitale a cinemaului nonficțional contemporan. Acestea fiind spuse, poate că acesta este, de fapt, firul roșu al ediției: cinemaul de montaj – iar faptul că selecția noastră aduce laolaltă numele cele mai importante ale acestuia este nu doar o dare de seamă a importanței enorme a acestui gen în filmul contemporan, cât și un omagiu.
Dora Leu: Pe lângă competițiile pe care le-am pregătit, personal sunt foarte entuziasmată de Focus-ul Machinima - Gamepad Filmmaking, care urmărește filme făcute în interiorul jocurilor video și mai multe interferențe între cinema, jocuri video și alte resurse prilejuite de desktop și calculator. Mi se pare că cele mai interesante exemple de avangardă și cele mai savuroase dileme ale discursului despre media vin tocmai de-aici – subiectul e o oază extraordinară de cultură populară, teorie a mediilor, filosofie și, evident, glumițe grosolane de pe internet.
Pe Marte sau pe Zoom
Călin Boto: Mi-a plăcut grozav de mult noul film al lui Radu Jude, Sleep #2, un video-eseu făcut pe desktop, și abia aștept să îi găzduim premiera bucureșteană. Și mai avem un film asemănător, scurtmetrajul Le projet Mars (Competiția Internațională de Scurtmetraj) al foarte tânărului Louis Remy, practic un montaj de clipuri de pe YouTube în care oamenii fac video-casting pentru o campanie mincinoasă a unei anume organizații olandeze, Mars One, care promitea să trimită civili într-o colonie pe Marte. Și fără a fi la fel de radicale formal ca primele două, multe alte filme din selecția noastră antrenează astfel de idei și emoții despre imaginile noastre de zi cu zi. Se vorbește adesea, mai ales în critica de film, despre faptul că există cinema pretutindeni, în tot felul de pixeli bastarzi, conferințe Zoom, capturi de ecran, reel-uri ș.a., însă mi se pare că festivalurile de film sunt încă foarte reticente la orice nu e 4K. Nu și BIEFF, din fericire.
Memoria afectivă
Oana Ghera: Mi-e întotdeauna greu să aleg un film favorit sau mai multe având în vedere că procesul nostru de selecție implică discuții extinse despre fiecare film, în așa fel încât fiecare titlu de pe agenda festivalului reflectă o alegere bine gândită și asumată de întreaga echipă.
La nivel personal, aș numi aleatoriu cel mai recent film al duo-ului Caroline Poggi și Jonathan Vinel, Eat the Night, care a fost în centrul uneia dintre cele mai incitante experiențe de vizionare pe care le-am avut la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes sau bluish, o mică bijuterie intimistă descoperită în selecția FID Marseille, care nu întâmplător, reține ceva din fascinația pe care mi-o produce una dintre cărțile mele favorite, Bluets a scriitoarei Maggie Nelson.
Și lista poate continua cu cel mai recent film al regizoarei Maryam Tafakory, Razeh-Del, care dovedește încă o dată că este una dintre cele mai puternice voci care lucrează în mod consistent cu formatul de eseu video, transformându-l într-o manieră profund personală, cu Crushed în regia lui Camille Vigny sau cu Loveboard, în regia lui Felipe Casanova, alte două scurtmetraje din selecția Competiției Internaționale de Scurtmetraj, care propun două formule creative, și în egală măsură tușante, de a transpune pe ecran aspecte ale memoriei afective.
Altfel, mă bucur foarte mult că anul acesta am avut plăcerea de a colabora cu Vladimir Nadein și Dmitry Frolov, care au curatoriat un program focus (Machinima: Gamepad Filmmaking) la care visam deja de câțiva ani, dedicat genului machinima, care reunește o selecție de filme care urmărește interferențele dintre cinema și jocurile video și, în sens mai extins, cinema și noile media. Come play and explore with us, așadar.
Oana Ghera este Directoarea Artistică a Festivalului Internațional de Film Experimental București (BIEFF) din 2020. Este curatoare de film, manager cultural și educatoare de cinema, cu pregătire academică în domeniul scenaristicii și studiilor de film. Coordonator de industrie în cadrul European Short Pitch începând cu ediția 2023-2024. În 2024, s-a alăturat comitetelor de preselecție ale festivalurilor Go Short și Vienna Shorts și a participat la curatorierea catalogului de filme SFC | Rendez-vous Industry, în contextul Festivalului de Film de la Cannes. Anterior, a fost co-programator pentru Festivalul Internațional de Film NexT (2016 – 2019).
Dora Leu este critic de film, curatoare și cineastă. Cercetează în prezent rolul și estetica casetelor VHS în audiovizualul contemporan la Trinity College Dublin. A absolvit o licență în regie de film și un master de filmologie în cadrul UNATC. A studiat în paralel și istoria artei. Colaborează cu mai multe publicații de film, printre care Films in Frame și Acoperișul de sticlă, și este fost redactor coordonator al revistei FILM MENU. Face parte din echipa curatorială a BIEFF și este asistent-curator pentru F-Sides Cineclub. Se preocupă în mod consistent de cinemaul asiatic, cu focus pe Japonia și Hong Kong. Este alumnă a Locarno Critics Academy, Berlinale Talents, Young Critics Ghent, Far East Campus etc.
Flavia Dima e critic de film, curatoare de cinema și traducătoare/cercetătoare freelance. Textele ei au apărut în publicații precum MUBI Notebook, Sabzian, Reverse Shot, FILM MENU, Films in Frame, Scena9, Matca Literară, Acoperișul de Sticlă și Echinox. Este curator asociat al BIEFF din anul 2020 și colaborează cu festivaluri precum ESTE Film Festival și Art200. Volumul ei de debut în poezie, ulaanbaatar, e în curs de apariție la editura OMG Publishing.
Călin Boto este curator de film, selecționer festivalier și redactor de carte. Format în critică de film, scrie ocazional pentru publicații precum Filmexplorer (Elveția) și Films in Frame (România). Este curator asociat al BIEFF – Festivalul Internațional de Film Experimental din București – și selecționer al Săptămânii Criticii din Berlin (Woche der Kritik). A participat la ateliere de critică, istorie și curatoriat de film organizate de festivalurile din Varșovia, Locarno, Sarajevo, Poznań, Pordenone ș.a. În 2024 a fost curatorul primei retrospective Il Cinema Ritrovato din București. Lucrează ca redactor pentru UNATC Press, editura Universității Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.
