[Design & Strălucire] Andreea Cucu: Îndemânarea și plăcerea de a lucra cu mâinile mi-au fost transmise de bunicul meu, care crea bijuterii și multe alte obiecte în cămara socialistă a apartamentului său

Deși nu l-a văzut lucrând efectiv, Andreea Cucu știe că a moștenit talentul și pasiunea pentru bijuterie de la bunicul său, care crea într-un spațiu de un metru pătrat. Când el nu era în cămara unde își amenajase atelierul, stătea ea și își imagina că lucrează cu mâinile.

În liceu, dintr-o nevoie legată de sănătate, creația de bijuterie s-a transformat în pasiune pentru Andreea, iar în facultate a descoperit cursurile de la Assamblage, susținute de Andreia Popescu și David Sandu. S-a format ca designer de bijuterie contemporană.

"Când vorbim despre bijuteria de autor, cred că este important să aducem în atenția oamenilor faptul că aceste piese nu sunt produse în mod automat, nu sunt extrase în urma unui proces robotizat care poate multiplica mii de exemplare. Fiecare bijuterie trece prin etape unice", spune Andreea.

Andreea Cucu vorbește în cele ce urmează despre legătura ei cu bijuteria, despre ce o inspiră și care sunt, uneori, dificultățile care apar în procesul de creație.

Andreea participă la cea de-a cincea ediție a Romanian Jewelry Week, care se desfășoară în perioada 2-6 octombrie la Biblioteca Națională a României.

Din biografie

M-am născut și am crescut în București, iar formarea mea a început la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, la secția Arhitectură. Deși am explorat și alte direcții creative, nu am renunțat niciodată la arhitectură. Bijuteria, la fel ca arhitectura, are și un proces creativ. Totul pornește de la o idee, un concept care, după multe etape, prinde formă tridimensională. Diferența este că, în bijuterie, eu sunt și manufacturierul, cel care dă viață conceptului și îl transformă într-o piesă concretă, realizată manual.

Primul contact cu bijuteria

A fost loc în liceu, în urma unei probleme de sănătate. Am folosit această activitate ca pe un mijloc de a-mi redirecționa atenția și, treptat, bijuteria s-a transformat într-o pasiune. Îndemânarea și plăcerea de a lucra cu mâinile mi-au fost transmise de bunicul meu, care crea bijuterii și multe alte obiecte în cămara socialistă a apartamentului său.

Cămara, în mod tradițional un spațiu esențial de depozitare, a devenit pentru bunicul meu un mic atelier, ingenios organizat. În acest spațiu meschin, de doar 1 metru pătrat, și-a montat un banc de lucru mic, dulapuri suprapuse, sertare, sertarașe și polițe. Deși nu am avut ocazia să îl văd lucrând efectiv la bijuterii, am moștenit toate creațiile lui. Îmi amintesc că, atunci când el nu folosea cămara, îmi plăcea să stau acolo și să-mi imaginez că și eu creez ceva. Activitățile lui în acel spațiu variau de la contabilitate și reparații casnice până la sudură și mici lucrări de bijuterie.

Momentul când te-ai hotărât să faci design de bijuterie

În facultate am descoperit cursurile de la Assamblage, susținute de Andreia Popescu și David Sandu, care m-au cucerit imediat. Ei se raportau la bijuterie dintr-o perspectivă conceptuală, foarte asemănătoare cu modul în care eram obișnuită să abordez proiectele de atelier în facultate.

Primele creații

Până să ajung la cursurile de la Assamblage, experimentam cu diverse materiale. La începuturi, îmi plăcea să cos și să brodez pietre și mărgele pe diferite materiale, sub forma unor lanțuri. O altă temă pe care am explorat-o într-un atelier din cadrul facultății a fost propusă de profesorul arh. Augustin Ioan, care ne-a provocat să dăm o semnificație alfabetului arhitectului Marcel Iancu printr-un proiect de arhitectură sau design. În acest context, am transpus un simbol din acest alfabet într-un inel.

Inspirația

Îmi găsesc inspirația în tot ce mă înconjoară. O parte esențială a procesului meu creativ este că, atunci când descopăr ceva care îmi stârnește curiozitatea sau un element din natură care mă inspiră, aleg să le păstrez, știind că la un moment dat își vor găsi locul in poveste. Poate că acest obicei provine chiar din cămara despre care am menționat anterior – un spațiu în care puteai găsi orice, întotdeauna.

Chiar daca acest obicei devine complicat din punct de vedere al depozitării, mai ales când ai cutii pline cu flori uscate, pietre din diferite locuri, scoici, coji de fructe, scoarță, sârme, panglici și alte fragmente din natură. Dar sunt convinsă că toate aceste elemente vor avea la un moment dat un rol. Fiecare dintre ele vine cu o poveste proprie, iar mie îmi place să transmit acest lucru mai departe.

Procesul creativ. De la idee la obiectul final

Îmi place să încep orice proiect prin experimentarea cu diverse materiale. Sau construiesc un colaj din diverse elemente, până când simt că există un potențial în acea direcție. De acolo, continui să dezvolt și să rafinez ideea. Nu aș putea împărți procesul în etape „grele” sau „frumoase, întregul parcurs este atât o provocare, cât și o bucurie. Fiecare pas are farmecul lui, iar procesul de a ajunge la produsul finit este o experiență în sine.

Când vorbim despre bijuteria de autor, cred că este important să aducem în atenția oamenilor faptul că aceste piese nu sunt produse în mod automat, nu sunt extrase în urma unui proces robotizat care poate multiplica mii de exemplare. Fiecare bijuterie trece prin etape unice, iar acest lucru îi conferă și mai multă valoare.

Totuși, partea dificilă poate fi legată de aspectele fizice ale meșteșugului :)). Durerea de mâini sau de spate, deoarece bijuteria implică multă migală, precizie și atenție. Uneori, te găsești lucrând ore întregi într-o postură incomodă.

Relația româncelor cu bijuteria

Cred că, treptat, în România, oamenii au început să acorde din ce în ce mai multă importanță bijuteriilor, dar și poveștilor care le însoțesc. Româncele își doresc să aibă bijuterii autentice, care să nu le reflecte doar stilul personal, ci să transmită și o parte din povestea lor.

De ce sunt atrase clientele de bijuteriile tale

Am observat, de cele mai multe ori, o dorință exprimată printr-o reacție spontană de uimire atunci când oamenii au avut primul contact cu una dintre creațiile mele. Fascinația și minunarea, asociate cu o emoție pozitivă, au fost mereu un factor motivațional pentru mine să continui povestea. De aceea, mi-am dorit ca brandingul să capteze exact acel moment al primului contact. Astfel, această reacție a devenit punctul de plecare al brandingului care învăluie întreaga poveste sub numele de Founder of Wonder.

Clientele aleg bijuteriile mele deoarece fiecare piesă este creată pentru a reflecta o poveste care rezonează cu ele. Este important atât pentru mine, cât și pentru ele, ca bijuteriile să nu fie doar accesorii, ci să transmită emoții și să ofere o conexiune personală între noi.

Participarea la Romanian Jewelry Week 2024

Participarea la Romanian Jewelry Week reprezintă pentru mine un debut și o oportunitate de a interacționa direct cu oamenii și de a le împărtăși povestea fiecărei bijuterii. Sunt extrem de curioasă să văd reacțiile vizitatorilor atunci când descoperă și probează bijuteriile. Îmi place să observ modul în care acestea le influențează starea de spirit. Cred că avem nevoie de evenimente de acest tip și de a face schimb de energie și idei. De asemenea, este un prilej de a ne cunoaște și de a fi înconjurați de frumos. Consider că aceste momente de conexiune sunt esențiale pentru toți cei implicați.

Colecția pe care o expui

Colecția mea de la Romanian Jewelry Week este alcătuită în mare parte din inele. Deoarece consider că inelul este una dintre cele mai puternice piese de bijuterie datorită poziției sale pe corpul uman. Într-o lume în care majoritatea interacțiunilor au loc prin intermediul unui ecran, ajungem să apreciem mult mai mult interactiunea directă, atingerea. Astfel, inelul capătă o semnificație profund personală și intimă. Această intimitate cred că este amplificată și de faptul că poți simți fizic inelul, îl poți strânge în momente de bucurie, dar și de neliniște, oferindu-ți putere sau curaj. Mai mult decât orice altă bijuterie, cred că inelul este, în primul rând, pentru tine, și mai puțin pentru ceilalți.

Prin această colecție, mi-am propus să dau formă trăirilor și sentimentelor noastre interioare. Dacă emoțiile ar putea fi înfățișate, cum ar arăta ele? Prin fiecare piesă îmi doresc să scot la lumină complexitatea și profunzimea naturii noastre dinamice, în care emoțiile cresc, se împletesc, se ascund și uneori se sufocă reciproc, creând un peisaj interior greu de descifrat și uneori contradictoriu.