Monika Jiang: Cred că putem merge înainte când alegem să ne vindecăm împreună, în comunitate

Cum începem să ne îngrijim rănile individuale și colective, pentru a merge mai departe? Înțelegând și împărtășindu-ne singurătatea, crede Monika Jiang. Monika are experiență în media și comunicare, a lucrat în agenții și programe de antreprenoriat pentru tineri, este profesor în curs de formare la Humanize și, timp de cinci ani, a fost Head of Curation and Community la House of Beautiful Business. Prin inițiativa ei, Sharing our loneliness, își propune să creeze un spațiu pentru dialog, conexiune și comunitate.

"Cred că singurătatea, ca experiență individuală sau comună, stă la baza suferinței noastre colective, a polarizării politice și, mai general, a separării dintre noi și tot ce ne înconjoară", spune Monika.

Monika Jiang va vorbi despre puterea comunității la Unfinished, care se desfășoară între 27 și 29 septembrie. Unica modalitate de participare este prin completarea unei aplicații și a unui proces de selecție realizat de organizatorii festivalului.

În rândurile de mai jos, am povestit cu Monika despre singurătate, traume colective și provocările sociale din 2024. 

Cel mai important lucru pe care ai vrea să îl știe oamenii despre tine

Cred că putem merge înainte când alegem să ne vindecăm împreună, în comunitate. 

Credit foto: François Le Nguyen

Momente importante în devenirea ta

Familia mea, în special părinții și bunica, și-au părăsit casa și au emigrat într-o țară nouă, care mi-a permis să cresc cu privilegii și oportunități imense. Mutarea la Berlin. Lucrul cu vizionari care mi-au devenit mentori la 20 de ani, care au crezut în mine și mi-au împins ușor zona de confort spre auto-descoperire. Să mă vindec de prima mea mare dragoste învățând să mă iubesc. Devenind independentă și dedicându-mă proiectului Sharing our loneliness, ca o întoarcere acasă.

Capitolele vieții tale

Mai multă joacă. Adaptarea. Haosul interior. Căutarea. Descoperirea. Iubirea.

Credit foto: Burak Șungar

Cum s-a schimbat perspectiva asupra rolului tău

La început, tânjeam după recunoașterea și validarea exterioară, pentru că voiam să fiu văzută, doar așa mă simțeam împlinită, realizată. Acum nu mai am această nevoie, pentru că am învățat că împlinirea vine din mai puțină străduință și mai multă încredere, din a iubi ceea ce există, fără să deplâng ceea ce nu există. 

Credit foto: João Noguiera

La început, mă luam mult prea în serios. Mi se părea că nimic nu se întâmplă cum trebuie fără mine, lol. Acum, pentru mine, scrisul este o practică de a gândi cu mine și cu ceilalți, facilitarea înseamnă crearea condițiilor pentru ca înflorirea colectivă să se întâmple, iar construirea comunității este o modalitate de a crea spații care ne permit să simțim din nou, să ne înțelegem reciproc și să realizăm că existăm doar în relații.

Credit foto: François Le Nguyen

Interesul tău în comunități

Conștient, probabil că a venit când am lucrat pentru ONG-ul Thought For Food, unde am descoperit cât de mult iubesc să fiu într-o comunitate, să ajut și să încurajez călătoria celor care fac parte din ea. 

Definiția comunității

Comunitatea e mai degrabă un verb decât un substantiv. Pentru mine, este un act de iubire, care apare doar în relația dintre oameni, uneori din impuls, alteori treptat.

Mai mult decât un statut sau o formă stabilită, comunitatea se schimbă în jurul nevoilor comune, fiind în același timp deschisă, accesibilă și centrată pe participarea comună, proprietate și un angajament de îngrijire radicală. Ea dă putere și îmbrățișează diferențele, în loc să lupte pentru uniformizare. Nu sunt sigură dacă are nevoie de un „scop comun”, dar cred că are nevoie de un acord asupra unei realități comune ca simț al direcției.

Schimbări în dezvoltarea comunităților în 2024

Este greu de spus, pentru că mulți monopolizează termenul de „comunitate”. A devenit aproape un non-cuvânt și, în multe cazuri, pur și simplu o marfă în care se vinde un fel de „conexiune”. Nici conexiunea, nici comunitatea nu trebuie consumate. Totuși, aceasta este lumea în care trăim. În același timp, mă bucur să văd creșterea inițiativelor de cartier, a grupurilor de interese de nișă, a împărtășirii abilităților între generații etc., toate comunități al căror beneficiu este ideea de bază de a se uni, în mod regulat, adesea într-un spațiu comun, public.

Factorii care influențează creșterea comunităților

Nevoia extremă de conexiune umană reală într-o lume hiperconectată în mijlocul rețelelor sociale, a inteligenței artificiale, muncii la distanță și orașelor anonime. Pentru unii, acest lucru ar putea fi parte dintr-o comunitate globală, virtuală, pentru alții, întoarcerea la un festival de muzică în fiecare an sau a face parte dintr-un club local din orașul lor.

Povestea Sharing Our Loneliness

Cred că singurătatea ca experiență individuală și comună stă la baza suferinței noastre colective, a polarizării politice și, mai general, a separației dintre noi și întreaga viață din jurul nostru. Prin urmare, Sharing Our Loneliness este modul meu de a ajuta la înțelegerea acestei experiențe naturale la care ne raportăm cu toții în mod unic. Tot ceea ce este unic este universal și, acolo unde se întâmplă înțelegerea, suntem în relație, nu în observare. Odată ce înțelegem, cred că singurătatea, în mod paradoxal, deține puterea de a ne reconecta din nou.

Credit foto: Ariana Rivas

Am început în noiembrie anul trecut, cu un newsletter. Apoi am început să găzduiesc adunări ale comunității ca un teren explorator pentru schimb, joacă și încercări de a învăța conectarea. Îmi place să le consider un fel de „al treilea loc”, care sunt deschise, accesibile și sparg silozurile sociale, conform definiției lui Ray Oldernburg din anii 70. Misiunea este de a trece de la singurătate la solidaritate, la ideea că nu suntem singuri, ci toți suntem împreună.

Colaborarea cu Humanize

În curând, găzduim un eveniment comunitar despre valoarea și natura conexiunii în mijlocul culturii noastre digitale. Începând din octombrie, voi preda două programe, unul online și unul personal la Berlin. După ce am participat la acest program la începutul anului, sunt pe cale să devin profesor pentru a ajuta la aducerea acestui program inovator, bazat pe dovezi, altor persoane care încearcă să-și cultive și să-și aprofundeze abilitățile de conectare - cum ar fi reziliența, conștientizarea corpului, empatie și compasiune.

Elemente de care ții cont în pregătirea cursurilor

Cum pot contribui la crearea condițiilor pentru un spațiu sigur, deschis, care să le permită oamenilor să învețe cu mintea, inimile și corpurile lor. În plus, cum să-i încurajezi pe oameni să își deschidă sufletul și să renunțe la o parte din frica de a primi sprijin de la ceilalți, teamă care adesea împiedică adevărata dezvoltare colectivă.

Participarea la Unfinished

Sunt foooooarte încântată! E prima dată când vin la Unfinished și, de altfel, în România. Sincer, nu am niciun fel de așteptare, pur și simplu vreau să fiu prezentă, cu inima deschisă. 

Ce te-a convins să participi la festival

Invitația sinceră și amabilă a organizatorilor, Christian, Capucine și echipa. În momentul în care am primit e-mailul și m-am conectat printr-un apel video, instinctul și inima mi-au spus: DA.

#Praxis

Iubesc tema festivalului. Vorbește despre un fel de pragmatism după care tânjesc. Practica este locul în care facem diferența dintre intenție, viziune și vis, grijă, angajament și realitate. Îmi place pentru că nu este „doar” acțiune, ci praxis vorbește despre un efort continuu, un proces ce poate fi învățat prin experiență, îmbrățișând disconfortul și trăind în paradox. De exemplu, practica conexiunii variază de la a asculta mai profund până la a spune adevărul, de la a învăța cum să-ți ceri scuze până la practica iertarea, de la repararea și rezolvarea conflictelor și cultivarea intimității.

Cele mai mari provocări ale societății în 2024

Cum începem să avem grijă de rănile noastre individuale și colective, pentru a merge mai departe, către noi înșine, dar și către ceilalți și toată viața din jurul nostru?

Temeri și optimism

Nu e nimic care să nu mă îngrijoreze. Încerc să practic recunoștința în fiecare zi. Și să găsesc momente în care să râd. Umorul ne ține vii! 

Credit foto: João Noguiera

Un nume pentru această perioadă pe care o trăim

Falling back together in falling apart.