Pe 11 și 12 septembrie Asociația Reciproca, în parteneriat cu Casa Tranzit (Cluj-Napoca), prezintă publicului clujean în premieră spectacolul „Păcănele”, scris de Ioana Sileanu și regizat de Mihai Lukács. Un spectacol inspirat din strategii de marketing prin care companiile de jocuri de noroc se folosesc de concepte feministe pentru a-și vinde produsele.
"Cred că este în primul rând un spectacol de actorie în care se vede potențialul comic al celor patru actrițe, ceea ce am încurajat activ pe parcursul repetițiilor. Există o serie de prejudecăți în teatru legate de umor, care de multe ori este perceput ca o calitate masculină, femeile fiind mai puțin încurajate să exploreze această zonă", spune Mihai.
Am vorbit cu regizorul Mihai Lukacs despre culisele spectacolului, colaborarea cu actrițele, jocuri de noroc, feminism & campanii publicitare și starea teatrului actual din România, precum și evoluția textului spre varianta finală.
Parcursul tău regizoral
Lucrez ca regizor și dramaturg independent de vreo 20 de ani. Inițial nu am avut nici o tangență cu domeniul teatral. Eram student la Studii Europene la Cluj și aveam un prieten bun, student la regie. El m-a tot îndemnat să dau la regie, că m-aș potrivi. Lua clasă Mona Chirilă, o regizoare din Cluj ale cărei spectacole le cunoșteam, și așa m-am hotărât să dau admitere, fără vreo pregătire anterioară. Aveam norocul că citisem toate piesele obligatorii pentru examen. Am intrat și după aceea m-am ținut de teatru.
Dar contactul cu jocurile de noroc a fost anterior teatrului. Cât eram student la Studii Europene am lucrat câteva luni în cazinourile din Statele Unite de pe Lake Tahoe ca security și chelner într-un program de work and travel și m-a fascinat acea lume foarte specială axată pe autodistrugere și distracție.
Cât a durat punerea în scenă a piesei Păcănele
O lună. Dar cu un an înainte am început să fiu mai atent la ce se întâmplă în zona jocurilor de noroc, să urmăresc grupurile de jucători, afacerile cu sălile de jocuri și cazinouri precum și implicarea vedetelor și a festivalurilor de muzică în acest domeniu. Toate elementele, inclusiv detaliile observate de actrițe, s-au combinat în varianta finală a spectacolului.
Tematica feministă
A fost propunerea Ioanei Sileanu. Acest fenomen de vânzare a unor produse dedicate bărbaților maturi (fie că e vorba de bere sau de formula 1) către alte categorii demografice (în special femei sau generația z) a luat amploare în întreaga lume iar România este la începutul unui proces de sincronizare. Noi am folosit acest exemplu al păcănelelor sau pariurilor, unde se încearcă mai nou tot felul de campanii axate pe un mesaj pozitiv de empowerment.
Este vorba de o populație numeroasă care nu cumpără aceste produse și se încearcă ajungerea la aceste potențiale cliente. Inclusiv companiile care livrează mâncare au mers pe direcția asta: nu mai fi femeie la cratiță, nu mai găti, fii modernă, comandă mâncare. În multe cazuri, campaniile rezultate sunt de-a dreptul ridicole dar ele sunt și un semn că mesajele progresiste au devenit relevante în societate și că sunt acceptate de grupuri largi de oameni.
Problema jocurilor de noroc în România
În România jocurile de noroc au luat amploare în ultimii 10 ani și au ajuns la numere astronomice (inclusiv la nivel de săli de jocuri, care în România depășesc numărul de școli, bisericii sau farmacii) și datorită unui cadrul legislativ foarte permisiv. De asemenea, turismul de cazino a crescut imens, majoritatea turiștilor care ajung la noi vin pentru jocurile de noroc, fie că vin din Israel, China sau Statele Unite. Iar acest fenomen turistic are un efect economic pozitiv pentru România.
Personal, nu cred că ar trebui interzise ci taxate mai mult. Problema principală este alienarea jucătorilor care se simt tot mai izolați și depărtați de propria viață și de munca lor, de banii pe care îi câștigă, care apar și dispar în mod magic. Iar o interzicere nu poate rezolva această problemă socială care se va manifesta doar în alte forme și care inevitabil duce la sărăcie și la profituri sigure pentru cine știe să se folosească de aceste vulnerabilități.
Cum a evoluat piesa de la primele repetiții până la debut
Am lucrat cu patru actrițe foarte speciale (Alina Mișoc, Cristina Bordeanu, Andreea Bolovan și Denisa Tudora) pe care nu le cunoșteam anterior, a fost prima noastră colaborare și am fost bucuros să le descopăr. Repetițiile au fost intense dar au fost și multe momente în care am râs copios, au venit multe propuneri foarte comice legate de personaje de la actrițe și multe au fost integrate în spectacol. Cred că este în primul rând un spectacol de actorie în care se vede potențialul comic al celor patru actrițe, ceea ce am încurajat activ pe parcursul repetițiilor.
Există o serie de prejudecăți în teatru legate de umor, care de multe ori este perceput ca o calitate masculină, femeile fiind mai puțin încurajate să exploreze această zonă. Dar nu numai în teatru ci și film, literatură sau stand up. Sunt foarte puține femei care fac comedie, din cauza presiunilor legate de umorul de la noi care este unul mult mai macho, ceea ce nu ar trebui să să întâmple. Sper că lucrurile se schimbă și în domeniul comediei.
De la text la spectacol
Textul, punctul de plecare, s-a schimbat destul de mult la repetiții, personajele au fost duse în direcții destul de diferite de planul inițial, asta și datorită actrițelor care și-au apărat personajele și a unui model mai liber de lucru la scenă. Fiind și un subiect foarte actual, au apărut mai multe elemente noi, descoperite online pe parcursul repetițiilor. De asemenea, muzica (Emil Ghrasim) și scenografia (Oana Maria Pop) au transformat cadrul realist inițial, ducând spectacolul într-o estetică mai dialectică, în care contradicțiile dintre optimismul muzicii despre noroc din anii 1970-1980, de exemplu, și prezentul aparent fără ieșire s-au accentuat pentru a da de gândit spectatorului asupra propriei situații.
Publicul ideal
Spectacolul se joacă la Casa Tranzit din Cluj Napoca, un centru cultural cu tradiție, care are deja un public fidel, construit în ultimii 30 de ani. Dar cadrul de actualitate, limbajul și situațiile extrem contemporane, distractive și accesibile pot adresa un public mult mai divers, care nu necesită o educație teatrală specială. Spectacolul poate fi jucat fără a plictisi și pentru un public care merge pentru prima dată la teatru și care nu are acces la cultură, asta chiar dacă spectacolul este realizat în centrul Clujului.
Ce este diferit la acest spectacol
În primul rând echipa cu care am lucrat, sunt la prima colaborare cu toți membrii ei și cred că fiecare artist și-a lăsat amprenta pe acest spectacol. Din acest motiv, spectacolul are un feeling diferit și cred că și arată altfel față de spectacolele mele anterioare. Pentru mine a fost mai ales un experiment, de a încerca o altă zonă, oarecum diferită de spectacolele la care am lucrat anterior, majoritatea fiind axate pe cercetare de arhivă și pe o istoricizare a unor evenimente sau personaje din trecut dar care pot spune ceva astăzi.
Teatrul din România
Teatrul cunoaște o transformare, poate și drept urmare a unor schimbări naturale de generații, prin dispariția unor regizori și actori importanți. Există o generație nouă de actori, regizori și scenografi care au limbaje teatrale diferite, care sunt mai informați cu ce se întâmplă în teatrul din afară, sunt mai conectați cu alte estetici și probleme politice contemporane. Din păcate, situația finanțării în cultură a rămas aceeași, dacă nu chiar mai rea decât acum câțiva ani și asta se vede și în producții.
Teatrul rămâne o artă scumpă, care folosește multe resurse și în același timp poate avea un impact important asupra comunităților în care se desfășoară. Până la urmă, societatea este cea care decide câtă nevoie mai are de producțiile artistice locale și care mai sunt rolurile lor astăzi.
