La început, muzica a fost pasiune și joacă. Apoi, studiu, muncă, concursuri, antrenament. Acum este căutare, o formă de a descoperi adevărul, spune violoncelista Izabela Ghergu. Izabela început studiul violoncelului la vârsta de 7 ani, în Târgoviște, iar în 2021 a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București.
A urmat programul Tinere Talente în calitate de bursieră alumna și anul acesta va concerta în cadrul Concertului Regal caritabil, ediția 15, care va avea loc pe 25 octombrie, la Ateneul Român. Fondurile strânse în urma Concertului Caritabil vor sprijini programul Tinere Talente prin care Fundația oferă burse de studiu celor mai talentați tineri artiști români (biletele se pot achiziționa aici).
În întâmpinarea concertului, povestim cu Izabela despre relația ei cu muzica și momentele cele mai importante din parcursul ei până acum.
Relația cu muzica
Iubesc muzica de mic copil. Îmi povestesc părinții mei că fredonam piese și cântam prin casă toată ziua de pe la 2-3 ani. Am intrat, mai apoi, la grădiniță unde, din nou, învățam repede și repetam acasă toate cântecelele pentru serbări ale colegilor de clasă. Îmi amintesc că la un moment dat doamna directoare a format un cor pentru a înregistra câteva piese pentru un proiect european. A observat pasiunea și plăcerea cu care participam de fiecare dată la repetiții și le-a comunicat părinților mei că ar fi bine să mă înscrie la o școală de muzică, lucru pe care și ei gândeau să-l facă. Am intrat în clasa întâi a Liceului de Artă „Bălașa Doamna” din orașul meu natal, Târgoviște. Și am ales un instrument atipic la vremea aceea pentru un copil de 7 ani, violoncelul. Aici a început practic procesul meu de formare ca muzician.
Am fost la primul meu concurs de violoncel un an mai târziu, la Sibiu. Nu-mi amintesc prea multe, dar știu că am luat premiul întâi și asta a însemnat o mare încurajare și ambiție să continui pe aceeași linie. Un moment foarte important din acest parcurs a fost întâlnirea cu maestrul Marin Cazacu. După ce m-a ascultat la olimpiada națională, i-a spus mamei mele că mă așteaptă cu drag să particip la cursurile de măiestrie pe care le organiza anual, la Sinaia. Din clasa a V-a am început să studiez violoncelul alături de draga mea profesoară Ioana Stanciuc, mai întâi la Târgoviște, până în clasa a opta, iar mai apoi la Colegiul Național de Artă „Dinu Lipatti” din București, oraș în care m-am mutat începând cu clasa a IX-a. În tot acest timp, am fost sub atenta supraveghere a maestrului. După terminarea liceului, am urmat studiile de licență și master ale Universității Naționale de Muzică din București.
Izabela, bursieră în cadrul programului Tinere Talente, alături de violonistul Rafael Butaru. Credit foto: Foto Experience
Declicul
Nu cred că a existat un moment în care am hotărât conștient că aceasta e calea pe care vreau să o urmez. A fost mai degrabă un proces natural, nu era ceva ce îmi doream să fac mai mult.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra muzicii
Sigur, la început era ca o joacă. Îmi plăcea să cânt și atât. Era mai mult din instinct. Dar, odată cu vârsta și acumularea de informații, am început să înțeleg că muzică înseamnă și să gândești ceea ce cânți, nu doar să simți. În momentul de față cred în ideea că există un „adevăr” muzical și încerc să-l descopăr în fiecare lucrare.
Credit foto: Filarmonica Pitești
Programul Tinere Talente
Am fost bursieră a programului Tinere Talente timp de 3 ani. Îmi amintesc cu emoție de acea perioadă. Eram o adolescentă în formare, atât în plan profesional, cât și uman. Acest proiect a contribuit la maturizarea și dezvoltarea mea ca om și muzician. Am avut ocazia de a participa la numeroase mentorate, evenimente și concerte organizate de Fundația Regală Margareta a României. Dintre acestea, taberele de creație interdisciplinară, care aveau loc pe timpul verii, au rămas preferatele mele. Nu în ultimul rând, sprijinul financiar pe care l-am primit a contribuit enorm la evoluția mea profesională, mai ales că în acea perioadă am participat la multe concursuri, cursuri de măiestrie și aveam nevoie de diverse accesorii (arcuș, partituri, corzi, etc.).
Participarea la Concertul Regal caritabil
Când am primit invitația de a participa la Concertul Regal caritabil de anul acesta am fost onorată să spun da. Este un eveniment cu totul deosebit. Am mai avut această ocazie în trecut, pe vremea când eram bursieră. Sunt momente memorabile care rămân active în suflet.
Credit foto: foto: Daniel Angelescu
Rolul muzicii în 2024
Consider că rolul muzicii este să transmită și să declanșeze emoție. Nu aș spune că s-a schimbat ceva, dar aș adăuga faptul că simt că în vremurile tumultoase pe care le trăim oamenii își găsesc mai mult ca oricând refugiul în artă.
Credit foto: Festivalul Enescu
Ce ai învățat cel mai important despre muzică
Am învățat că muzica se face cu oameni și pentru oameni. Un coleg foarte drag are o vorbă pe care mi-o repet din când în când: „muzica nu trebuie pusă niciodată deasupra oamenilor”. Suntem tentați să uităm acest lucru și uneori, intrând într-o cursă personală de aprofundare a muzicii, uităm de oamenii de lângă noi.
Ce simți înainte de un concert
Înainte de fiecare concert am emoții. De-a lungul anilor am învățat să îmi canalizez energia doar pe ce am de făcut atunci când intru pe scenă și să mă detașez puțin de viața personală. Asta mă ajută să mă concentrez mai bine și emoțiile se transformă în ceva frumos. Cele mai copleșitoare experiențe aș spune că au fost concertele în care aveam în spate o orchestră și participarea în semifinala Concursului Internațional „George Enescu” din 2022, care a însemnat enorm pentru mine.
Cum te pregătești
În primul rând am grijă să fiu odihnită. Apoi, încerc să mănânc echilibrat. Dacă am timp, fac o plimbare în parc. La toate acestea se adaugă, bineînțeles, studiul.
