Festivalul Scrisorilor a apărut în 2021, într-un context social perturbat de pandemie, în care mulți ne-am pierdut sensul. De la parcurgerea corespondenței Culianu-Eliade le-a venit ideea organizatorilor, o echipă formată din trei oameni ai Asociației Hearth. Aceștia și-au propus să reînvie tradiția epistolară, să reaproprie publicul de diverse personalități culturale și să fie un sprijin pentru tinerii care-și caută un scop. Viețile și valorile unor oameni de cultură din timpuri trecute i-ar putea inspira și astăzi.
Festivalul Scrisorilor a ajuns anul acesta la a IV-a ediție și se desfășoară până la finalul lunii septembrie cu tema „Imaginarul teatral în cotidian”.
"Ne-am dorit să fim un sprijin pentru tineri oferindu-le acces la viețile, la valorile, la lumea intimă și la mecanismele unice de gândire ale unor personalități remarcabile, dar și să promovăm o serie de instrumente terapeutice accesibile oricui, cum sunt jurnalul și scrisorile".
Natalia Cebanu, directorul artistic al Asociației Hearth, și Doina Dogăroiu, manager de proiecte, vorbesc în cele ce urmează despre Festivalul Scrisorilor.
Ideea Festivalului al Scrisorilor
Natalia Cebanu: Eram în pandemie când am citit corespondența Culianu-Eliade și am rămas plăcut impresionată de umanitatea și simplitatea a două personalități pe care până atunci le cunoscusem doar prin prisma operelor sale.
Așa s-au desprins două idei fundamentale ale festivalului: 1 – apropierea de diverse personalități cu ajutorul corespondențelor, memoriilor și jurnalelor și 2 – aici trebuie să menționez că făcusem, tot în perioada pandemiei, și un sondaj printre adolescenți din care reieșea carența cea mai gravă și cea mai des menționată de tineri și anume lipsa unui scop – asta m-a dus cu gândul tot la memorialistică, unde găsim cele mai multe experiențe de viață împărtășite cu generozitate de atât de multe personalități din toate timpurile.
Ne-am dorit să fim un sprijin pentru tineri oferindu-le acces la viețile, la valorile, la lumea intimă și la mecanismele unice de gândire ale unor personalități remarcabile, dar și să promovăm o serie de instrumente terapeutice accesibile oricui, cum sunt jurnalul și scrisorile.
Echipa din spatele festivalului
Doina Dogăroiu: Echipa organizatoare este una foarte mică, așa cum sunt toate echipele în zona independentă, suntem 3 persoane care acoperim cea mai mare parte a activităților: organizare, achiziții, redactare contracte, digital marketing, decontare. Suntem aceiași încă de la prima ediție și am învățat permanent din ceea ce ni s-a întâmplat, din greutăți și bucurii. Ne unește pasiunea pentru descoperirea memoriilor, jurnalelor și corespondențelor rămase de la diverse personalități culturale, precum și bucuria de a coagula o comunitate artistică și de spectatori în jurul festivalului.
În fiecare an se alătură echipei mulți voluntari, dar și artiști care vor să participe la organizarea festivalului.
Evoluția proiectului, de la ediție la ediție
Natalia Cebanu: Am avut o evoluție organică. An de an am făcut sondaje și am luat pulsul din mijlocul evenimentelor, am vorbit cu participanții, am învățat lucruri noi și ne-am consultat cu comunitatea noastră de artiști și oameni implicați referitor la programul artistic, dar și la cel organizatoric.
De exemplu, la prima ediție am avut 20 de evenimente înghesuite în 3 zile, acum avem 11 evenimente care se desfășoară pe perioada 24 august – 30 septembrie, ceea ce oferă spectatorilor șansa de a participa la un număr mai mare de întâlniri, dar și nouă ne dă o posibilitate mai bună de promovare și organizare.
Tema ediției din acest an
Doina Dogăroiu: Tema de la ediția a IV-a este Imaginarul teatral în cotidian și am ales câteva personalități care au marcat teatrul românesc, despre care vrem să povestim, să facem spectacole lectură sau performance-uri, scurt metraje sau un video-poem: Clody Bertola și Lucian Pintilie, Antonin Artaud și Genica Athanasiou, Marioara Voiculescu, Jeni Acterian, Radu și Doti Stanca, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu și Șerban Ionescu.
Obiectivele
Natalia Cebanu: Ne-am propus anul acesta să împrietenim tinerii, dar și publicul larg cu valori teatrale importante, în mare parte necunoscute tinerilor, unele poate uitate de publicul larg, altele neștiute de români – cum e cazul actriței româno-franceze Genica Athanasiou, care a făcut senzație în avangarda pariziană, sau cum e cazul celei mai importante actrițe românce, Marioara Voiculescu, al cărei nume a fost șters din istoria teatrului de către comuniști.
Programul din acest an
Doina Dogăroiu: La ediția a IV-a avem mai multe secțiuni: în primul rând am păstrat secțiunea de ateliere creative, pe care o avem de la prima ediție și care include ateliere de corespondențe între elevii unor licee partenere și ateliere în parcul Titan pentru întreaga familie – mașina de scris, scrisoare către un necunoscut, jocuri teatrale pentru copii și scrisoarea comună a parcului, realizată împreună cu toți participanții. Cealaltă secțiune, cea care aduce în prim plan personalitățile teatrale selectate, ne-am dorit să includă mai multe perspective asupra acestora, respectiv din prisma unui dialog cu o persoană din domeniul literaturii, cu un istoric, filosof, teatrolog, dar și să exemplifice personalitatea respectivă prin intermediul unui eveniment artistic. Astfel, am combinat un dialog despre Artaud și Genica Athanasiou cu un performance teatral despre aceștia, o prelegere despre Marioara Voiculescu cu un scurtmetraj realizat de noi după memoriile ei și un dialog despre Jeni Acterian cu un video-poem pe care îl facem acum plecând de la jurnalul acesteia. Pe de altă parte, am pregătit și spectacole-lectură despre Clody Bertola – Lucian Pintilie și Radu – Doti Stanca, care pornesc de la scrisorile și memoriile lor.
Ca un contrapunct la aceste memorii și jurnale publicate, am avut un eveniment în care am invitat la dialog copiii unor artiști importanți, de la care nu ne-a rămas o memorialistică personală – de aceea am considerat că urmașii lor sunt jurnalele vii ale acestora: Alex Tocilescu despre regizorul Alexandru Tocilescu, Velica Panduru despre mama și regizoarea Cătălina Buzoianu și Carol Ionescu despre actorul Șerban Ionescu.
Până acum am avut rezervări la capacitate maximă, unii spectatori au participat deja la toate evenimentele, iar chestionarele de feedback pe care le-au completat au fost pozitive, marea majoritate considerând că este nevoie să aflăm mai multe despre personalitățile culturale care au marcat viața culturală românească.
Tu cum te raportezi la scrisori
Natalia Cebanu: Scrisorile sunt o parte din copilăria mea, în primul rând. Scriam scrisori prietenilor dar și familiei când am venit la liceu în România, eu fiind născută și crescând la Chișinău. Tot la liceu am descoperit și partea terapeutică a unei scrisori, lucru ulterior integrat și în Festivalul Scrisorilor în atelierul Capsula Timpului, pe care-l facem o dată la 2 ani și în care ne scriem o scrisoare nouă înșine și o primim peste un an. De asemenea, pentru mine corespondențele celebre sunt o lectură plăcută și plină de istorie.
Cea mai frumoasă scrisoare pe care ai scris-o
Doina Dogăroiu: Cele mai frumoase scrisori i le trimiteam mamei mele atunci când nu eram împreună și nu aveam decât un telefon fix la care puteam suna mai rar și nici nu puteam să vorbim oricât. La fel, aveam corespondențe intense cu prietenii pe care mi-i făceam în vacanțele de vară și pe care apoi nu-i vedeam un an întreg. Cea mai puternică legătură se crea atunci prin intermediul scrisorilor, pe care le așteptam cu ochii pe cutia poștală, la care mă duceam și de 2-3 ori pe zi, poate, poate, apărea poștașul cu tolba de scrisori și punea ceva acolo. Scrisul și așteptatul unei scrisori erau activități importante, care presupuneau timp pe care să-l dedici scrisului și multă răbdare să aștepți răspunsul. Dar surpriza primirii unor rânduri sincere și foarte personale recompensa pe de-a întregul așteptarea, iar amintirile care se formau atunci au rezistat timpului, mai ales că, recitind acum unele scrisori, îmi aduc aminte foarte multe despre epoca aceea, în minte îmi revin foarte multe alte detalii despre cum se trăia atunci.
Cu ce rămân oamenii care participă la Festivalul Scrisorilor
Natalia Cebanu: Cu o experiență în primul rând, cu modele noi de explorat, cu bucuria întâlnirilor cu artiști valoroși, cu prieteni, cu gânduri frumoase și cu file de istorie care completează golurile unui întreg pe care nu-l cunoaștem.
Peste ani
Doina Dogăroiu: Festivalul Scrisorilor rămâne proiectul de suflet care a coagulat membrii Asociației Hearth și mulți dintre participanții artiști și spectatori care se întorc la fiecare ediție și care sunt prezenți și în programul curent pe care îl avem tot timpul anului la Casa Kerim din strada Parfumului nr. 19, sector 3. Festivalul crește de la an la an, adăugăm noi întâlniri surpriză, aducem permanent elemente de noutate și schimbăm tema centrală în funcție de zona de interes identificată.
Ne dorim să-l facem și în alte locuri din țară, vrem să aducem în prim plan și personalități culturale care au marcat viața culturală internațională, vrem să invităm și evenimente create de alte asociații culturale și să inițiem și alte parteneriate pentru spații gazdă. Festivalul Scrisorilor are un mare potențial pentru că sunt foarte multe alte personalități de descoperit, literatura epistolară și memorialistică oferă foarte multe idei de explorat, așa că noi vom continua să pregătim subiecte interesante și să strângem oameni în jurul nostru.
