În urmă cu 17 ani, regizoarea Chris Simion organiza în Lăptăria Enache prima ediție a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD. A gândit și inițiat acest proiect cultural pentru toți colegii săi talentați, care nu reușeau să ocupe un loc în teatrul de stat, ci se zbăteau în nesiguranță și instabilitate jucând în spații improvizate cu speranța că traiectoria artistică li se va schimba cândva.
De-a lungul vremii, la UNDERCLOUD mai mulți actori au fost descoperiți și distribuiți în producții importante. Zilele acestea, în spații culturale din zona Griviței se desfășoară a 17-a ediția a UNDERCLOUD, care continuă până pe 8 septembrie cu spectacole de teatru și dans, lansări de carte și dezbateri culturale.
"Valoarea festivalului stă în faptul că promovează o mișcare, artiști tineri foarte talentați, o dramaturgie contemporană necesară, un fenomen care ar putea să se întâmple la un nivel mult mai sigur. Deși avem 17 ediții, de la an la an suntem la înălțime fără plasă de siguranță", zice Chris.
Chris Simion vorbește în continuare despre părțile frumoase, dar și despre dificultățile pe care le întâmpină pentru ca această mișcare independentă să existe an de an.
Echipa UNDERCLOUD
Echipa de bază este formată din 5 oameni. 3 grații, Dana Rusu care este actriță, dar în UNDERCLOUD e responsabilă de logistică și parte din organizare, Silvana Dulamă care face comunicarea și PR-ul și subsemnata care a născut acest festival acum 17 ani, care împreună cu colegi teatrologi își asumă selecția și relația cu sponsorii și instituțiile partenere care finanțează parțial evenimentul. Și 2 mușchetari, soțul meu Tiberiu Mercurian care se ocupa de marketing și implementare, Alin Popa care este directorul nostru tehnic. La această echipă se alătură alți colegi care se ocupă de alte secțiuni: voluntarii sunt coordonați de actorul Alexandru Sinca, în organizare ne sprijină Mihaela Păun, care este și director ARCUB, contabila noastră Daniela Ion, echipa foto - video, Dan Mircea Cipariu responsabilul secțiunii VIP, zeci de alți prieteni fără de care acest festival nu ar transmite starea molipsitoare pe care o are, partenerii tradiționali cu care reușim să creăm campanii utile, spațiile unde ne desfășurăm.
An de an se adaugă echipei oameni noi. Este un festival unde se muncește mult, intens, dar cu bucurie și sens. De două ediții avem sentimentul plăcut că suntem rupți în ultima seară la Gală, dar abia așteptăm să începem să lucrăm la următoarea ediție. Ne leagă prietenia, valorile comune, respectul pentru artiștii care ies din zona de confort, nevoia de a menține o platformă reală pentru teatrul independent, de a scoate în evidență că această mișcare are o zonă de experiment, de cercetare, de avangardă care nu are legatură cu zona comercială, ieftină. În UNDERCLOUD se întâmplă întâlniri și se joacă experiențe.
Amintiri din primele ediții
Primele ediții au fost pe terasa Motoare / Lăptăria Enache. Am inițiat acest festival din respectul pe care îl purtam colegilor mei care aveau talent, dar nu aveau loc în teatrele de stat, din dorința de a da o șansă celor care erau născuți pentru meseria asta, dar au avut neșansa să se chinuie în incertitudine, în instabilitate, jucând în cele mai improvizate spații în speranța că vine vreun regizor sau director de teatru, îi vede și le schimbă traiectoria. Și uneori s-a întâmplat. Au fost actori văzuți în UNDERCLOUD și ulterior distribuiți în producții care au făcut istorie. UNDERCLOUD a fost, este și va rămâne o platformă de exprimare pentru tinerii talentați și pentru actorii cu experiență care sunt dispuși să iasă din zona de confort.
Cum a evoluat în timp UNDERCLOUD
A devenit internațional, am dezvoltat secțiuni noi cum este cea de dans, spectacole lectură, concerte susținute de actori, conferințele care nasc nu doar discuții sau polemici ci și proiecte. În ultimele 3 ediții revitalizăm un cartier, renaștem o zonă, Calea Griviței, și dezvoltăm un district creativ care se poate impune în București ca zonă culturală a capitalei. Ne dorim să dezvoltăm și mai mult festivalul în cartier, să transformăm cât mai multe spații în teatre temporare ca la Avignon, de exemplu, să aducem cât mai mulți artiști străini care fac performanță și de la care avem atâtea de învățat. Ar fi tare să țină mai multe săptămâni…să se instaleze mai adânc.
Cea mai frumoasa parte a muncii voastre. Cea mai grea
Partea frumoasă este când publicul devine parte activă din poveste, oamenii pleacă satisfăcuți și duc mai departe starea festivalului. Sunt frumoase întâlnirile. Sunt multe etape grele, dar le ducem. E greu că suntem puțini și un om acoperă cât o echipă. Și nu apucăm să stăm în tihnă, să savurăm. Avem nevoie de bani, de parteneriate ferme, de transparență atunci când depunem dosare la finanțări căci tot subiectivă a rămas jurizarea și se dau punctele pe relațiile personale, avem nevoie de certitudine financiară, de loialitate, de încredere în ce facem căci ce am avut de demonstrat am demonstrat 17 ani. Acum e timpul să fim ajutați să ne desfășurăm firesc.
Publicul
Spectatorii pe care îi avem sunt intransigenți, inteligenți, cu umor, lipsiți de prejudecăți. Caută noutate, experiențe, întâlniri relevante, caută calitate, caută artă, nu șușe, caută să rămână cu spectacolul, nu să îl uite cum au ieșit din sală.
Cu ce vine nou ediția din acest an
Vine nou cu spectacolele de la Cluj, Timișoara, Iași și Sibiu, care se joacă în premieră în București. Vine nou cu două lansări de carte eveniment – Orez. Cu lapte de Maia Morgenstern și Moștenirea de Preot Constantin Coman, ambele lansate duminică la UNARTE la 12 și apoi la 16. Vine cu o selecție impecabilă. Fără cusur. Vine cu un juriu minunat: Aura Corneanu, Alina Epingeac, Radu Apostol, Ioana Marchidan. Revine competiția. Secțiunea concurs . Secțiunea de dans este și ea pe site, cu toate spectacolele descrise. Spun doar trei nume de coregrafi și cred că vă dați seama de nivel: Gigi Căciuleanu, Andrea Gavriliu, Arcadie Rusu.
Programul din acest an
Programul este pe site undercloudfest.ro
Îmi este greu să recomand ceva anume. Recomand tot pentru că fiecare spectacol și eveniment merită atenție. Și chiar vă rog să vă faceți timp de această cură de emoție pe care o propunem. Sunt spectacole necesare, de neratat. Am reușit să nu avem nici măcar o excepție de teatru somnifer. E o ediție pe adrenalină, energie, dinamică, viață, bucurie.
Valoarea unui astfel de proiect pentru teatrul independent bucureștean și nu numai
Stă în rigoare, în curățenie, în lipsa de partipriuri, de bisericuțe, în curajul de a refuza când un spectacol e irelevant indiferent cine îl semnează. Valoarea festivalului stă în faptul că promovează o mișcare, artiști tineri foarte talentați, o dramaturgie contemporană necesară, un fenomen care ar putea să se întâmple la un nivel mult mai sigur. Deși avem 17 ediții, de la an la an suntem la înălțime fără plasa de siguranță, și este un risc pentru care nu mai găsesc sens.
UNDERCLOUD în viitor
Îmi doresc să îl dezvoltăm în cartier ca să creștem cultural zona, să abordăm mai multe spații pentru că le-am identificat, să reușim să îl instalăm 2/3 săptămâni, să colaborăm cu cât mai mulți artiști tineri din artele spectacolului și să construim mai multe experiențe culturale urbane, să dăm viață unor spații neconvenționale care zac sau sunt moarte și ar putea fi folosite de artiști…să fie un eseu nonconformist, neconvențional, și nu doar câteva fraze bine construite. Abia începi să intri în atmosferă că s-a și terminat.
Învățături, din postura de organizator și regizor în teatrul independent
Că dacă nu renunți la visul tău e esențial, că dacă nu vezi decât partea bună pe care vrei tu să o vezi ajungi unde vrei să ajungi și că dacă nu te uiți în jos, ci în sus… reușești să atingi ce îți propui. Dumnezeu lucrează prin oameni și este prezent dacă îl lași să fie și nu vrei să-i iei locul. Îmi doresc să creștem în calitate, nu în cantitate și nu oricum la UNDERCLOUD. Îmi doresc să reușim să convingem Primăria Sectorului 1 că împreună putem să creăm un cartier creativ, cultural, într-un sector care are nevoie de acest oxigen și să nu mai fie necesar să ne stăm cu sabia deasupra capului an de an, primim, nu primim buget. Am mai învățat că suntem diferiți și că e bine că suntem așa, că nu trebuie să fie toată lumea în acest festival, ci doar cine are nevoie să iasă din rutină, din papucii de casa. Am mai învățat să las lucrurile să se întâmple, să mă bucur de ce se întâmplă și să mulțumesc pentru asta.
Ce te ajuta să mergi mai departe cu entuziasm în teatrul independent
Bucuria de a dărui. Nu e o virtute. E o manifestare a egoismului. Acest festival mă face fericită!
