Monica Serban: Personajele Ten to Midnight sunt inspirate din oameni cu care am lucrat, prieteni, la fel și subiectele abordate. Toate au un sâmbure de adevăr, ambalat în ficțiune

Monica Serban: Personajele Ten to Midnight sunt inspirate din oameni cu care am lucrat, prieteni, la fel și subiectele abordate. Toate au un sâmbure de adevăr, ambalat în ficțiune

Lumea nu va fi salvată de supereroi, ci de oameni obișnuiți, imperfecți, care fac lucruri bune. Aceasta e premisa "Ten to Midnight", un sitcom de mediu, aflat în stadiul preproducției. Conceptul a ajuns în Selecția Oficială de anul acesta la Hollywood Climate Pitchfest, dar începutul este greu, spune Monica Serban, creatoarea și scenarista Ten to Midnight.

"De-a lungul anilor m-am gândit de multe ori dacă are sens să îmi propun o misiune imposibilă, în condițiile în care mulți scriitori cu experiență în industrie abia se descurcă. Dar în momentele respective a apărut mereu o luminiță, fie sub formă de premiu, sau un feedback încurajator de la un producător sau orice altă sclipire de speranță care m-a împins din nou la drum", povestește Monica.

Monica e ecologistă din liceu, unde colegii îi spuneau Captain Planet, a terminat ASE-ul, a lucrat ca economist, a urmat cursuri la Advanced Screenwriting la UK Writers College și a intrat într-un program pentru scenariști din SUA. Cum a scris primul draft, ce a urmat apoi și care este stadiul în care se află sitcomul, povestește ea în rândurile de mai jos:

 

Captain Planet economist și scenarist

Am început să spun povești înainte de a învăța să scriu. În comunism nu existau atâtea cărți pentru copii, și din lipsă de idei, mama încerca seara să împartă efortul: ea o poveste, eu o poveste. Așa am început să îmi compun propriile născociri. Apoi l-am descoperit pe Jules & Michel Verne și am încercat să scriu și eu o nuvelă, inspirată de favorita mea The Thompson Travel Agency. Avea de toate: aventură, personaje ciudate și simpatice, corăbii, dramă, dragoste, umor, banditi, eroi.

În liceu, în paralel cu scriitorii români favoriți (Caragiale, Sântimbreanu, Topârceanu, Ion Creangă și Vasile Alecsandri), m-am îndrăgostit de satira britanică și americană: Jerome K Jerome, Oscar Wilde, Bernard Shaw, Mark Twain și am început să scriu în limba engleză. Pentru mine, engleza era o poartă către o lume la care înainte de ’89 doar visam. Când a apărut Cartoon Network am început să corespondez cu copii din toata lumea și am descoperit desenele animate Captain Planet and The Planeteers. 

Am devenit ecologista pasionata peste noapte, cu inițiative care mai de care... Colegii îmi puseseră porecla de Captain Planet, în glumă, bineînțeles, pentru ca eram și foarte geeky, mare fan Asimov, Star Trek, Dune etc, dar eu am luat-o ca pe o validare, un elogiu. Părinții erau mai puțin bucuroși, pentru că cele două mari iubiri ale mele, scrisul și ecologia la timpul respectiv erau cariere pentru “muritori de foame”. Așa ca am luat drumul ASE-ului și am lucrat ca economist pentru un timp, până când am ajuns la concluzia că vreau să lucrez pe proiecte de mediu.

 

Povestea sitcomului Ten to Midnight

Acum vreo 20 de ani când lucram pe proiecte de mediu, iar seara ajungeam acasă epuizată mental și simțeam nevoia de o pauză. Modul meu de relaxare favorit erau serialele de comedie (MASH, Scrubs, Seinfeld), acea jumătate de oră petrecută în compania unor prieteni fictivi simpatici acționa ca o compresă mentală energizantă. Un boost de endorfine. În mintea mea încolțise ideea că într-o zi cineva va crea o comedie despre lumea mediului, dar nu îmi imaginam că acel cineva voi fi eu.

 

De la idee la realizare

După 15 ani în care am așteptat ca oameni mai pricepuți decât mine sa preia inițiativa, într-o zi pur si simplu am pornit-o la drum. O prietenă foarte bună se îmbolnăvise și am avut un moment de criză existențială. Toate lucrurile pe care le amânăm pe mai târziu pentru ca suntem mereu prea ocupați cu munca și grijile de zi cu zi, și dintr-o dată... „mai târziu” devine incert. Eu scriu de plăcere. Nu am avut niciodată ambiția sau poate curajul de a mă gândi la o carieră în domeniu. În 2019, chiar înainte de COVID, am făcut un curs de Advanced Screenwriting la UK Writers College. În 2020, am finalizat primul draft și am organizat un table read cu prieteni și actori amatori din Luxembourg.

 

Primul draft

Primul draft a durat un an, pentru că nu cred în perfecțiune peste noapte și timpul de scris era limitat de obligațiile zilnice. Inițial am lucrat pe un format mockumentary, fiind tot o workplace comedy,  iar folosirea secvențelor cu oameni care vorbesc direct în cameră (talking heads) facilita explicarea unor concepte științifice necunoscute unei audiențe generale.

Am intrat însă într-un program pentru scenariști din SUA, unde un producător m-a sfătuit să merg pe single cam obișnuit, pentru ca serialul să nu semene prea mult cu cele difuzate atunci: The Office, Parks and Rec. Am fost de acord și l-am rescris. O dată, de două ori... în ultimii 4 ani am pierdut șirul. Cred ca sunt scene pe care le-am rescris de peste treizeci de ori. Pilotul de acum nu mai are nici o scenă din draftul inițial.

 

Provocări, obstacole

Să decizi într-o zi ca vrei să devii scenarist, fără studii de specialitate, relații și să vrei să scrii comedie în stil american, este o nebunie totală. Asta a fost opinia celor din jur încă de când am luat-o pe acest drum și este o părere validă. Eu scriu în engleză și la concursurile internaționale la care am participat concurez cu nativi. Fața de scriitori care au libertatea de a povesti pe sute de pagini, scenariștii trebuie sa se încadreze în maxim 120 de pagini (format special de scenariu) pentru filme si maxim 30-35 pentru sitcom-uri. Este o artă foarte precisă. Trebuie să fii succint, dar evocativ, să transmiți maxim de emoții cu minim de cuvinte, iar în cazul comediei se adaugă încă un nivel de dificultate.

Cele mai de succes sitcomuri vin din SUA, pentru mine participarea la concursurile de acolo și întâlnirile cu producători americani au fost și încă sunt un test al talentului și perseverenței. Ca să ai o șansă de succes, nu o garanție, o șansă doar, trebuie să fii foarte bun, să ai o voce unică și un brand clar. Să nu te demotiveze comentariile critice, să fii dispus sa rescrii o scena de n ori,  să poți crea un rollercoaster emoțional. Și totuși, am fost mai bine primită dincolo de ocean decât în Europa, pentru că acolo dacă ai talent și forță de muncă, determinare, ți se dă o șansă.

În Europa, în primul rând trebuie să ai relații sau ceva produs, indiferent dacă e bun sau nu. După ce am primit primele premii, am scris la câteva organizații pentru scenariști, cum e Midpoint Institute sau European Writers club, nici măcar nu mi-au răspuns la email. Eram interesată doar de training, nu le ceream nici un favor deosebit. O experiență care mi-a lăsat un gust amar, deși, în mod ironic, din punct de vedere legislativ și al oportunităților, Europa este teoretic mai primitoare.

 

Ce a urmat 

Premiile au continuat, culminând cu Selecția Oficială de anul acesta la Hollywood Climate Pitchfest, unde am avut chiar două proiecte: serialul și un proiect de joc într-un concurs separat, care a fost și el finalist. De asemenea, am început conversații cu mai mulți producători interesați, însă producția de seriale este mult mai complicată decât cea de film, așa că a durat până am găsit persoana potrivită.

Este un proiect greu, pentru că deși multă lume se laudă cu preocupări de mediu pe social medie, realitatea este foarte diferită. Tema de mediu a fost principala problemă a proiectului pentru că majoritatea industriei de film consideră că un sitcom despre oamenii de mediu nu ar avea audiență.

 

Cea mai grea parte

De regulă, pilotul este cel mai greu de scris pentru că el dă tonul serialului și trebuie să introducă o lume nouă, cu multe personaje, într-un mod cât mai firesc. Unii producători mi-au recomandat să mai tai din ansamblu, și pentru că ar reduce costurile cu castingul, dar am preferat alternativa introducerii treptate. Multe editări au fost necesare și pentru găsirea echilibrului perfect între umor și science talk.

De-a lungul anilor m-am gândit de multe ori dacă are sens să îmi propun o misiune imposibilă, în condițiile în care mulți scriitori cu experiență în industrie abia se descurcă. Dar în momentele respective a apărut mereu o luminiță, fie sub formă de premiu, sau un feedback încurajator de la un producător sau orice altă sclipire de speranță care m-a împins din nou la drum. Lucrurile cu adevărat speciale nu sunt niciodată simple.

 

Surse de inspirație

Anii in care am lucrat in Ministerul Mediului și ulterior ca si consultant pe proiecte de conservare a biodiversității. Personajele sunt inspirate din oameni cu care am lucrat, prieteni, la fel și subiectele abordate. Toate au un sâmbure de adevăr, ambalat în ficțiune.  

 

Despre mediu, cu umor

TEN TO MIDNIGHT este înainte de toate un serial de comedie, nu o dramedie, nu un documentar, deși subiectele pe care le abordează sunt inspirate din fapte reale. Succesul The Big Bang Theory a demonstrat că un serial de comedie poate aborda subiecte stiințifice și deveni un fenomen global. Milioane de oameni au aflat despre teoria pisicii lui Schrödinger... Este un ideal spre care tindem și noi. Poate EIA va deveni noul CSI. 

 

Cum ai gândit personajele

Ca sa o parafrazez pe Isabel Allende, „nu scriitorul alege povestea, povestea îl alege pe scriitor”. Dialogurile ies cel mai bine când intru în starea de creație și aștept să vină personajele la mine.

TEN TO MIDNIGHT are o mare diversitate de caractere, naționalități, vârste și stiluri de viață, este un serial complex. Când ai multe personaje, trebuie să te asiguri că fiecare are vocea sa unică în dialoguri și o dinamică specială cu fiecare membru al ansamblului. Altfel se pierd, nu au rost. Iar personajul principal este catalistul poveștii: Mara este o eroină duală, un Don Quixote feminin care atacă morile cu același bravado, chiar dacă știe foarte bine ce sunt.

Consider că succesul unui serial depinde în cea mai mare măsură de scenariu, casting și această dinamică. Fanii unui personaj sunt de fapt fani ai unui anumit comportament, relații de amiciție, iubire sau conflict cu alte personaje, pentru că audiențele vor să fie implicate afectiv. De asta The Office a avut și are în continuare succes, pentru că în afara personajelor principale, există o multitudine de personaje secundare la fel de interesante, care dintr-o singură scenă pot crea un moment viral.

De asemenea, contează mult sinergia între personaje și actori. Mi se întâmplă uneori sa răsfoiesc filme și seriale mediocre, doar pentru a urmări evoluția unui personaj.

 

Primul sitcom cu tema de mediu. Care au fost sensibilitățile?

Primul care a reușit să răzbată. Sunt sigura că există și alți scenariști cu idei similare, mai ales acum când problema schimbărilor climatice a intrat in cultura populară. Pentru mine însă TEN TO MIDNIGHT nu este un alt scenariu axat pe o tematică care se întâmplă să fie la modă, este expresia autentică a unor povești personale. Un scriitor bun poate scrie despre orice subiect cu puțin studiu, dar anumite nuanțe pot fi redate doar de cineva care le-a trăit. Și sunt atâtea experiențe care pot părea neverosimile celor care nu cunosc domeniul...

A fost foarte important pentru mine ca seria să aibă un anumit ton, care să nu predice, ci să empatizeze cu audiența.  

 

Ce te face pe tine sa râzi

Depinde de starea de spirit. Uneori revin la scriitorii mei favoriți sau mă uit la un comedy stand-up: Trevor Noah, Gabriel Iglesias, Kevin Hart, Chris Rock. Filmulețe cu Key & Peele sunt geniale, sau Saturday Night Live. Umor romanesc contemporan foarte rar, mă întorc mereu la umorul anilor 70-90 aventurile BD, Nea Marin Miliardarul, Divertis. Umor inteligent, satiră. Ultima comedie românească care mi-a plăcut și la care chiar am râs a fost colecția de scurtmetraje Amintiri din epoca de aur.

 

Cum s-au schimbat granițele umorului în ultimii ani

Este la îndemâna tuturor să faci mișto, dar greu să faci comedie de calitate. Același principiu se aplică și la actori, actorii de comedie pot face drame, dar invers, foarte rar. Este un talent special.

Iar când vizezi o audiență internațională, intervine problema limbii. Este unul din motivele pentru care broadcasterii europeni preferă să creeze comedii pentru publicul și în limba țării respective și dacă vii cu un proiect care nu se înscrie în tipare, ai o bilă neagră din start.

Se consideră că dramele pot traversa mai ușor granițele pentru că traducerea nu trebuie să fie amuzantă, de aceea la orice festival european cuvântul cheie este dramă. Sitcomurile, de regulă, nu sunt acceptate, orice proiect de comedie fiind de fapt, dramedie, ceea ce a fost și este încă o barieră pentru proiectul nostru.

Cred însă că singurele bariere sunt cele pe care ni le creăm singuri, vedeți exemplul sitcomurilor americane care spulberă orice granițe lingvistice și reușesc să devină referințe culturale chiar pentru audiențe nevorbitoare de engleză. Îmi aduc aminte de un interviu al artistului RM, membru al formației BTS, care spunea că a început să învețe engleză vizionând Friends. Iar k-dramas și serialele turcești sunt acum foarte la modă, deși nu sunt limbi de circulație internațională.

 

Când scrii

Când prind un moment liber. De obicei încep modelarea unei scene în timpul unei activități de rutină, atunci când curăț legume sau dau cu aspiratorul... și când simt că e gata, alerg să o scriu. Uneori îmi pun muzică, am playlist-uri separate pentru diverse tipuri de mood-uri și emoții pe care vreau să le transmit.

 

Ce sitcomuri ai "bingiuit" recent

În ultima vreme nu am găsit nici un serial de comedie nou care sa mă prindă, așa ca m-am întors la favoritele mele eterne: The Office US, Community, Brooklyn 99, The Big Ban Theory, New Girl, That 70s Show, Seinfeld.

 

Primele 3 sitcomuri într-un top all time

Este imposibil de realizat un top general, însă se poate vorbi de o elita a sitcomurilor care sunt timeless, care rezonează cu generațiile tinere, cum este de exemplu The Office care are încă mare priza la publicul tânăr, la mai mult de o decadă după difuzarea ultimului episod. MASH si Scrubs sunt alte seriale care cred ca ar avea la fel de mare succes daca ar fi difuzate azi. 

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Companii

Sectiune



Branded


Related