[Cuvinte compromise] Iv Cel Naiv: Sunt scriitor, trebuie să-mi las loc de bună ziua cu toate cuvintele

Limbile sunt vii, chiar dacă unii le-ar conserva într-un borcan închis ermetic, să nu se poată infiltra acolo nicio urmă de skibidi rizz. Dar Iv Cel Naiv se bucură că limba română e liberă și vie și se schimbă continuu, sub influențele vremurilor. Iv Cel Naiv a publicat șase volume de versuri, o carte de povești pentru copii și două romane. Pentrul el, cuvintele sunt spațiu de joacă, în primul rând. 

"Cred că nu limba are clișee, ci oamenii. Cum salvăm oamenii de clișeele lor? Cred că asta e întrebarea. Cred că la asta ajută creativitatea autentică. Arta", spune Iv Cel Naiv. 

Vorbim cu Iv Cel Naiv în rândurile următoare despre cum se schimbă limba, influența online-ului, cum ar arăta un rehab destinat celor care chinuie limba română, ticuri, expresii abuzate și proiectul lui recent, Ficționar. 

Cum s-a schimbat limba

Limbile pământului sunt vii, iar asta e minunat. Cum ar fi să feacem și az aceleași greșale de acum o sută de ani? Ar fi coșcogea blăstămolul.

Limba română trăiește și, în fiecare dintre bule are o evoluție proprie. Mi se pare că există în continuare influențele firești ale limbii engleze (suntem, totuși, cu toți șoșocii și simionii, o țară orientată către vest), și ale oralității care ne lasă să întrevedem viitorul limbii scrise. Ca tată al unei fete de 15 ani, observ și limbajul propriu (bazat pe eglezisme, dar nu numai) al Gen Z, care va fi urmat curând de cel al Gen Alpha și tot așa.

De ceva vreme observ în unele bule și o tendință de prescurtare (în scris, dar și limba vorbită), pare a fi o lene generalizată, oamenii au atâta de scrollat în aplicații, că nu mai au timp să zică toate vocalele și consoanele. Dar csf, ncsf.

Eu însumi particip la această schimbare a limbii, încercând să nasc printr-o cezariană creativă cuvinte noi. Carevasăzică nu mai aștept ca oamenii să ajungă la ele în mod natural, să le nască din plăcere sau nevoie, ci mă ofer eu, benevol, să le scot la lumină.

Ficționar îi zice proiectului. Numele a venit pe Facebook, de la o cititoare, pe care o salut și mă scuz, nu i-am reținut numele (dar i-am cerut voie să folosesc termenul). E de găsit chiar pe Facebook, dar va și apărea curând sub o formă inedită la care lucrez chiar acum cu Vali Petridean și Editura Humanitas.

Ce (nu) îți place

Când mă întrebi ce-mi place sau nu la viața limbii române, mă întrebi ce-mi place sau nu la oamenii care o folosesc. Ei bine, cred că toți oamenii sunt super-deschiși. Doar că nu toți și nu neapărat deschiși.

Dincolo de glumă, în afară de ritmul schimbării (pe care, cum ziceam, încerc să-l grăbesc) și de un conservatorism exagerat (eterna rezistență la schimbare) pentru gustul meu, cred că suntem în parametri. Limba noastră se transformă așa cum trebuie să se transforme.

Noua limbă de lemn

Dacă l-ai întreba pe Traian Băsescu, răspunsul ar fi simplu: Bună ziua!

Vechea limbă de lemn era o formă de control, fiind indusă, încurajată și impusă de cei care ne conduceau atunci. Noua limba de lemn (presărată cu neologisme și decorată cu motivaționale) e promovată și sponsorizată de cei care ne conduc acum. Adică aceiași oameni (sau fii și nepoții lor), cu pălării și costume noi. Import vest. Dar inima lor bate tot ras-dva-tri, dacă te-ar strânge la piept (nu-ți doresc).

Mă enervează limba de lemn pentru că e falsă și pentru că scopul ei ține de control și de manipulare. Adică opusul felului în care ar trebui să evolueze limba: liber.

Influența online-ului

Pe internet, totul tinde să fie mai scurt, mai rapid (mai puțin certurile în caz de polarizare pe un subiect). Lol, brb, pov, sunt deja parte din oralitate.

Proiecțiile noastre digitale folosesc mult emoji și îl aduc și în viața reală.

Simt un vânt al comprimării și al familiarității excesive bătând dinspre online.

Eu însumi, când scriu, mă simt vorbind în fața unei mulțimi necunoscute. Sunt mai atent, generic și, de multe ori, impersonal. Iar eu, ca om, am o căldură și un fel direct de a fi pe care nu le pot exprima prea bine în postări.

Expresii abuzate

Cred că pentru mine, detașat, conduce cu drag. De la restaurant până pe mess, de la Piața Obor până la ANAF, cu drag este acest nu știu ce să spun, dar e mai simplu să par drăguț în acest fel. E forma care spune totul și nimic. E noul interesant. Cred că are nevoie de o pauză. Mai ales când abia dacă-l cunoști pe omul căruia îi declari dragul.

Da sau nu: Cuvinte inventate. Mix englez ro. Prescurtari

Cum ar fi ca eu, care mă ocup și cu inventatul cuvintelor, să fiu împotriva cuvintelor inventate? Le iubesc.

E de precizat, într-adevăr, că sunt unele mai reușite decât altele. Și unele branduri pentru care funcționează mai bine decât pentru altele. Dar pentru asta există, în publicitate, judecata consumatorilor. Nu sună bine, n-are succes campania. Iar asta se vede, de cele mai multe ori, în vânzări.

Romgleza poate avea farmecul ei. În cazuri particulare ar putea merge chiar și în publicitate.

Iar prescurtările, atunci când ies din comunicarea privată, de mess și își fac loc în comunicare de brand sau oficială, sunt un eșec de comunicare. Un fel de nu te respect suficient de mult încât să-ți ofer timpul meu pentru a scrie cuvântul întreg.

Fantezie: un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba română

Văd un SPA cu mai multe camere:

Sauna Nazzi – nu pot ieși din aerul fierbinte decât atunci când pui cratima unde trebuie.

Coafortuit – de fiecare dată când scrii cu prescurtări, o foarfecă tunde, aleatoriu, o parte zdravănă din părul tău.

Sound of Detox – fiecare „involved" „presentation” sau „schedule” este sancționat cu un claxon de camion în ureche

Gimnastica Gramaticii – Un loc unde faci exerciții cu „înțepeniri de dativ” și „flexii de genitiv”. Pentru fiecare acord greșit, faci 10 genuflexiuni și 10 flotări

Iar serile aș organiza petreceri în care chinuitorii de limbă să calce pe diacritice încinse și să li se citească meniul doar într-un sofisticat limbaj de lemn pe care dacă nu-l înțeleg, nu mănâncă.

Asta așa, la prima mână, dar mai putem discuta.

Ticuri

La un moment dat, nesiguranța mă făcea să întreb des știi ce zic? Am trecut și prin perioada deci. Și cumva am ajuns și pe la cumva.

Am ticuri verbale care vin și se duc. Le iau, le port o vreme, apoi îmi rămân mici și le donez. Auto-observația mă face să nu rămân legat ridicol de mult de ele.

E una dintre dovezile că sunt viu, că evoluez. Când rămâi cu un tic o viață, e clar că ceva din tine a încetat să se dezvolte sau a murit, de-a dreptul.

Guilty pleasure

Mai scap câte un nașpa, un mișto, un super-tare. Dar nu mă simt prea vinovat și nici nu am parte de prea mult pleasure de pe urma lor.

Ce cuvinte disprețuiești. De care ți-e frică

Nu-mi permit să disprețuiesc cuvinte. Și nici să-mi fie frică. Pentru mine, cuvintele sunt spațiu de joacă, prilej de meditație, motiv de entuziasm. Și multe altele. Poate că am o ușoară strângere de inimă când mă apropii de cuvintele livrești, dar asta doar pentru că am copilărit și am trăit în bule care nu le foloseau prea mult.

Cuvinte de care te-ai despărțit brutal 

Trăiesc în mijlocul cuvintelor, printre cuvinte și nu pot avea tipul ăsta de raportare. Nu am cuvinte pe care le detest, sau pe care nu vreau să le văd. Sau invers, cuvinte-fetiș. Îmi place amurg. Dar nu îl favorizez. Da, e drept, nu-mi place cuvântul puturos. Dar l-aș folosi dacă găsesc un prilej pentru el. Sunt scriitor, trebuie să-mi las loc de bună ziua cu toate cuvintele.

Cum salvăm limba de clișee

Cred că nu limba are clișee, ci oamenii. Cum salvăm oamenii de clișeele lor? Cred că asta e întrebarea. Cred că la asta ajută creativitatea autentică. Arta.

Sigur că situațiile sunt diferite, complexe, pentru oamenii care se simt nesiguri pe ziua de mâine, vorbirea unei limbi fără clișee n-are cum să fie o prioritate. Dar expunerea oamenilor la artă și împrietenirea lor cu latura creativă sigur ar ajuta, în zona asta văd soluția.

Un slogan pentru limba română

Ești limba pe care o vorbești.

Dacă limba română nu ar fi,
în ce limbă ai mai bârfi?

Limba noastră, limba noastră
e și hartă, și fereastră.