[Obsesii part-time] Kosta Alexi despre nada briefurilor. Sau cum faci să prinzi clienții și să-i aduci la mal

"Veniți după Mine! Vă voi face pescari de oameni. Cei doi și-au lăsat imediat plasele și s-au dus". Matei 4:19-23. Iată, este un început în toate. Chiar și pentru un articol din IQads care să debuteze cu un citat din Evanghelii. Este citatul cu care Kosta Alexi își începe povestirea despre obsesia lui, pescuitul.

Pasiunea lui pentru pescuit a început încă din copilărie și continuă până astăzi, când împletește foarte bine munca de Art Director cu pasiunea sa. De peste 20 de ani în industrie, dintre care aproape jumătate la Rogalski Damaschin, Kosta a învățat despre strategie, inspirație, răbdare, energie, starea vremii și noroc, concepte pe care le folosește atât la pitch-uri cât și pe malul apei.

"Teoretic asta e tot. Un băț, un fir, un ac, o momeală. Un client, un brief, un computer, foaie și creion. Practic sunt clienți pe care îi poți agăța cu o momeală simplă și unelte rudimentare, dar pentru alții trebuie mult mai mult", spune Kosta. 

Ce nu știe multă lume despre pescuit? Povestește Kosta mai jos:

Multe istorii

După Sadoveanu, un mare scriitor pescar, „Pasiunea vânatului și a pescuitului ne vine de departe și de demult - așa de departe și așa de demult încât, cugetând, simt un aspru fior. Vine dintr-o epocă obscură și eroică, când tot ce au astăzi oamenii era numai o intenție în ochii, în mintea și-n brațul primilor luptători”.

Și tot despre Sadoveanu - soţia sa povestea că scriitorul se supăra mai tare când nu-i venea la timp comanda cu uneltele de pescuit din Londra, de la renumita firmă Harrods, decât atunci când se pierdea un manuscris. Acum sigur, între brațul puternic al primilor luptători și lansetele maestrului comandate la Londra au trecut multe istorii.

Paul Kee, “Pescarul”, 1921

Și mă rog, care e legătura?

Ce legătură poate fi între munca de Art Director și pescuit, marea mea pasiune?

Industria noastră se poate compara cu pescuitul. Fiecare client poate fi prins în feluri diferite și tot în feluri diferite poate fi pierdut. Când eram mic și bunicul meu, un artist în felul lui, cu multiple talente, mi-a pus prima undiță în mână, o trestie grea cu un fir legat de vârf, un ac gros legat de fir și o râmă pe post de momeală, lucrurile au stat foarte simplu. În câteva minute aduceam pe mal o Regină a Bălții superb colorată. Și așa a început.

Teoretic asta e tot. Un băț, un fir, un ac, o momeală. Un client, un brief, un computer, foaie și creion. Practic sunt clienți pe care îi poți agăța cu o momeală simplă și unelte rudimentare, dar pentru alții trebuie mult mai mult. Odată cu boom-ul tehologic diversitatea uneltelor și tehnicilor a devenit atât de mare încât e imposibil să o acoperi. Înainte, “pe vremuri”, doar pescuiai. Aruncai undița în apă și așteptai să pice ceva. Astăzi există pescari specializați nu doar în funcție de specia de pește țintă dar și de tehnica folosită. Pescarii de răpitor și cei de crap sunt total diferiți ca abordare și echipament; la fel cei care pescuiesc la staționar de pescarii pe ape curgătoare. Tehnica muscăritului e alta decât cea a pescuitului la „gume”, voblere sau „lingurițe”. Pescuitul în ape sărate, mări și oceane are nevoie de cu totul alte tehnici și unelte și tot așa.

Dar există în toată nebunia asta câteva elemente de bază care sunt la fel de când lumea. Pentru că întrebarea a rămas aceeași: cum faci să prinzi cât mai mulți clienți în cârlig și mai ales cum reușești să-i aduci la mal fără să-i pierzi?

Are balta pește?

Păi în primul rând asta ar trebui să știm. Altfel irosim timp, bani și energie în pitch-uri fără rezultat, în prezentări spectaculoase și muncite în gol. “Dai ca în cadă” spun pescarii în astfel de situații și doar cine n-a stat ore în șir să pregătească o partidă și alte nesfârșite ore uitându-se pierdut la luciul nemișcat al apei nu înțelege.

Dacă ne-am lămurit cu asta urmează să aflăm ce specii de pești se găsesc acolo și ce dimensiuni pot avea. Una e să țintim un public de 18-25 de ani consumator de tiktok, alta mame preocupate de educația și sănătatea copiilor și cu totul alta top manageri bărbați, de vârstă mijlocie, care conduc mașini sport, decapotabile, roșii…

Urmează sondarea. Harta și teritoriul. Pentru că trebuie să știm tot despre locul în care căutăm capturile. Ce adâncime are apa, dacă stă sau curge și cu ce viteză, dacă substratul este tare, mâlos sau cu pietre, dacă sunt agățături, obstacole, praguri, izvoare subterane. Este o lume răsturnată acolo, cu viața, legile, misterele și cotloanele ei ascunse. Există tot felul de instrumente de sondare de la cele mai simple la cele mai sofisticate atât în pescuitul sportiv cât și în industria noastră.

Odată parcurse aceste etape trecem la pregătirea echipamentului, alegerea nadei, a distanței și adâncimii la care vom pescui.

Dacă totul a fost bine gândit, avem strategia și uneltele corecte, restul ține de inspirație, răbdare, energie, starea vremii și noroc. Și chiar dacă totul a fost perfect pregătit, brieful clar și asimilat, chiar dacă s-au investit mulți bani în lansete, nadă, computere, softuri, tot e posibil ca vecinul de stand înarmat cu o undiță, beri, grătar, copii, amici, spotify și o boxă portabilă usb să prindă clienții, pardon, peștii, mai mulți și mai mari.

Pescuitul și meseria noastră sunt oarecum la fel. Cu cât le aprofundezi în ani în care aduni multe reușite și încă atâtea eșecuri îți dai seama  nu doar de cât pot fi de frumoase și rewarding dar de multe ori și îngrozitor de frustrante.

Disclaimer: nimeni nu a fost rănit și nu a avut de suferit pe parcursul acestui text. Toate capturile au fost eliberate.