Fotograful de stradă Cosmin Gârleșteanu a terminat ASE, dar pasiunea pentru muzică l-a purtat către radio, iar ulterior spre TV, unde lucrează și în prezent. Face fotografie de stradă pentru libertatea pe care i-o dă și pentru a surprinde ce simte la un moment dat. Nu crede că e artă ce face el și spune că strada este cea mai vie, locul unde fiecare își joacă bine rolul.
"Probabil un moment care a declanșat această pasiune pentru fotografia de stradă a fost când am realizat că am intrat cu adevărat în jocul ăsta de a anticipa și observa detalii. Strada se reinventează mereu, mai greu e cu noi să o facem", spune Cosmin.
Crede că se vorbește prea mult despre tehnică și preseturi, când, de fapt, ce contează sunt emoția, starea și subiectul. Nu face bani din asta, iar printre expozițiile la care a participat se numără Photo Romania Festival, Reforma Photo Days, London Street Photography Festival sau Bruxelles Street Photography Festival. Face mii de poze pe an, dar postează mult mai puține pe conturile sale de Socials. De urmărit neapărat pe Instagram și de comentat pe FB-ul personal.
Cum te-ai apucat de fotografie
Cred că fac parte din categoria numeroșilor fotografi care nu au un motiv clar pentru care s-au apucat de fotografie. Am făcut mereu sport, am mers mult pe jos și cred că am simțit nevoia să documentez cumva ce vedeam zi de zi. Au trecut 20 de ani de când am pus mâna pe primul aparat. Îmi amintesc că luam manualul aparatului foto și mergeam în Herăstrău, unde încercam tot ce-mi trecea prin cap.
Nu sunt foarte tehnic și mi-a luat ceva timp să-mi dau seama „cu ce se mănâncă” diafragma, timpul de expunere, ISO și așa mai departe. Am și acum pozele din acea perioadă și-mi dau seama cât mi-am schimbat percepția. De la subiect, la mesaj și compoziție. Cred că amalgamul ăla de experiențe, teste, m-a ajutat să-mi creionez calea pe care am urmat-o.
Declicul
Nu știu dacă am lăsat vreodată garda jos cu adevărat. Am început să pozez și nu m-am oprit, fie că am fotografiat peisaje, insecte, oameni sau minimalism. Ce m-a atras clar, de la un moment dat, a fost fotografia de stradă. Acolo e cea mai mare și mai sinceră scenă. Acolo mă regăsesc cel mai bine. Au fost câteva momente când am lăsat-o mai moale, uneori cu pauze, am vrut să mă las de câteva ori, dar nu mi-a ieșit. Probabil un moment care a declanșat această pasiune pentru fotografia de stradă a fost când am realizat că am intrat cu adevărat în jocul ăsta de a anticipa și observa detalii. Strada se reinventează mereu, mai greu e cu noi să o facem.
Bilanț
Sincer, nu știu câte imagini am făcut până acum, dar sunt sigur că foarte multe. Poate că aș fi putut ține socoteala, cam cum țin evidența kilometrilor cei care aleargă. Timpul alocat fotografierii nu este, clar, acela pe care l-aș dori, dar nu mă plâng. Cumva, printre picături, pauze de la muncă, am reușit să fac câte ceva. Pe an fac probabil câteva mii de fotografii, editez câteva sute și postez pe rețelele de socializare rar și o foarte mică parte din ele. Nu știu dacă mă voi opri, dar știu că dacă nu o să mai simt plăcere atunci când fotografiez, o să zic „Stop”.
Așteptarea cadrului perfect
Cu ani în urmă aveam mult mai multă răbdare. În momentul în care vedeam un fundal interesant, poate și acompaniat de o lumină bună, așteptam chiar și până la o oră pentru ca subiectul să-mi completeze compoziția. Odată cu trecerea anilor, m-am axat mult pe moment, pe acel „ACUM”. Mi se pare că are un plus de dinamism și mă solicită mai mult din toate punctele de vedere. Dar, da, nu aș refuza să aștept, dacă observ potențialul unui cadru.
Cum reacționează lumea pe stradă
Încerc să nu deranjez cu absolut nimic atunci când fotografiez, deși stilul meu mă forțează să mă apropii foarte mult de oameni. Cred mult în energia pe care o transmiți, indiferent de ce faci. La fotografiat, vreau să cred că transmit energie pozitivă și că intențiile mele sunt clar înțelese. Evident, vorbesc de cazurile în care sunt văzut de subiecți că îi pozez. Fără a regiza, de multe ori încerc să mă strecor printre oameni și să pun în valoare calitatea unui moment, să dau mai departe starea de atunci. Am avut câteva discuții mai aprinse, una chiar recentă, dar nimic grav. Am respect pentru oameni și sper că asta ajunge și la ei.
Bucureștiul din imaginile tale
Probabil 95% din pozele mele sunt făcute în București. Nu că nu aș vrea să pozez mai des și în alte orașe, dar îmi e cel mai la îndemână. Atât arhitectura, cu mixul dintre casele vechi și clădirile nou construite, cât și vibrația oamenilor, fac din capitală un oraș în care se găsește (aproape mereu) ceva de fotografiat. Eu nu (mai) am mult timp pentru explorat, dar atunci când aveam, îmi plăcea să merg în zone mai puțin turistice. Nu am fost dezamăgit niciodată. Amprenta balcanică se face simțită de multe ori și cumva se regăsește și în imaginile din București. Cea mai animată perioadă mi se pare toamna, atunci când lumea revine din concedii, reîncep școlile.
Cum decizi filtrul
Cred că anumite imagini pot funcționa doar color, iar altele doar în alb-negru. Asta nu înseamnă că știu de fiecare dată atunci când pozez cum va arăta imaginea după editare. Fără să caut asta, cele mai multe imagini de-ale mele sunt color. Dacă într-o imagine, de exemplu, am unul sau două elemente care distrag atenția de la ce se întâmplă, de la subiect, cel mai probabil, va ajunge (dacă momentul merită) alb-negru sau, în unele cazuri, ștearsă.
Echipament & tehnică
De vreo 8 ani folosesc Fuji X-T2 în combinație cu un obiectiv de 18 mm (27 mm pe full frame). În momentul de față chiar e stricat aparatul și îl folosesc pe al soției. Mi-a mai împrumutat un prieten un Ricoh GR III. Cred că aparatura trebuie să fie în plan secund și că atenția trebuie îndreptată către subiect, moment, compoziție, stare. Se vorbește foarte mult pe grupurile de fotografie despre echipament, despre ultimele modele, despre preset-uri, dar foarte puțini aduc aminte de compoziție, de ce ar trebui să transmită o imagine, de respectul pentru subiect. Fac fotografie de stradă pentru că îmi dă o stare de bine, îmi trezește simțurile și de multe ori m-am redescoperit prin intermediul ei. Am mai câștigat ceva bani din fotografia de stradă, dar rar și nu mi-am făcut un scop din asta.
Expoziții
Printre expozițiile din care am făcut parte în țară se numără: Expoziția On Spot - Bucharest Photo Week (2016), Photo Romania Festival (2016), Photo Street Fest București (2018), Versus dar împreună (2019), Reforma Photo Days, București (2019).
În străinătate am participat la câteva expoziții: Miami Street Photography Festival (2018 și 2021), London Street Photography Festival (2018 și 2020), Bruxelles Street Photography Festival (2019).
Influența AI
Sincer să fiu, nu cred că fac artă. Arta e un cuvânt folosit mult prea ușor în ziua de azi. La cum a evoluat AI, pare din ce în ce mai greu să diferențiezi o imagine făcută cu un aparat foto de o imagine realizată prin intermediul inteligenței artificiale. Nu mai trimit la concursuri (am făcut-o în trecut de câteva ori), deci nu mă afectează. Prin imaginile mele încerc să transmit cât se poate de sincer ce am văzut/simțit la un moment dat. Uneori îmi iese, sper.
Un subiect fotografiat recent care te-a marcat
O imagine (de anul trecut) care mi-a rămas cumva întipărită în minte este cu o bătrână care stătea pe treptele din fața unei florării. M-a făcut să mă gândesc că timpul nu iartă și suntem mai vulnerabili decât credem.
