Alina Pietrăreanu: Al cui e corpul tău? E întrebarea care ne-a preocupat anul acesta

Alina Pietrăreanu: Al cui e corpul tău? E întrebarea care ne-a preocupat anul acesta

Spectacole, instalații, ateliere pentru amatori și profesioniști, seri de poezie, stand up comedy, storytelling, dezbateri, conferințe, concerte și petreceri. Festivalul Ecosistem aduce anul acesta la București, în premieră, lucrări performative contemporane din Franța, Germania, Belgia, Italia, România, care abordează tematica identității corpului. Cea de-a III-a ediție Ecosistem se desfășoară între 24 august și 1 septembrie la București, în peste 20 de locații. Sub tema Public Skin, festivalul deschide o conversație politică și poetică despre identitate și autonomie, povestește Alina Pietrăreanu, directoare artistică a Festivalului Internațional de Arte Performative Ecosistem.

"Având în vedere contextul actual, post pandemic, cu războaie la granițele fizice, dar și la granițele sufletelor noastre, cred că modul în care interacționează societatea și corpurile noastre e focusul anului", spune Alina.

Vorbim cu Alina Pietrăreanu în continuare despre ce se întâmplă anul acesta la Ecosistem, cum a crescut festivalul și ce vor noile generații de public din România. 

 

Povestea festivalului Ecosistem

Festivalul e rodul lungilor discuții pe care le-am avut cu George Ciucă, co-organizatorul Ecosistem. Totul a început acum 2 ani, când am zis că am vrea să cunoaștem mai mulți artiști care fac lucruri mișto și care vor să experimenteze, în timp ce vrem să explorăm, atât teoretic, cât și practic, limitele performativității. Tot atunci descopeream Gândirea Ecologică a lui Timothy Morton, și mi-am dat seama că arta în care cred cel mai mult este colaborativă, atât ca proces artistic, cât și ca dialog social și preocupare comunitară.  De aici vine și numele Ecosistem: într-un ecosistem sănătos, toate părțile sale colaborează și se ajută reciproc. De asta ne-am propus să punem spotul pe vocile mai puțin privilegiate.

Prima ediție am făcut-o doar noi doi, fără niciun ban, scriindu-le diverșilor artiști care ne plăceau, pe care îi cunoșteam sau nu, că asta e misiunea festivalului, noi facem totul voluntar, dacă vor să vină la o conferință, la un atelier, la o lectură de poezie, etc. Am avut 3 zile pline de activități, prin multe locații din București, inclusiv un performance durațional pe străzi construit de noi, alături de 15 de artiști în 24 de ore. De toată comunicarea primei ediții m-am ocupat eu, de logistică George, în timp ce eram și artiști și moderatori. Am fost de-a dreptul copleșiți. La final, în timp ce toată lumea se distra, noi stăteam pe treptele unde era Arthub pe Budișteanu și plângeam de oboseală și fericire că am reușit să facem așa ceva. 

Anul următor am aplicat la finanțări, am reușit să luăm un call de la primăria București și am hotărât să îl facem direct internațional. A crescut frumos și repede, ca cea mai bună pâine, frământată din greu de cei mai inconștienți bucătari. A doua ediție deja aducea performance-uri din Germania, Austria, Cehia, Polonia și România plus multe alte activități pe parcusul a 7 zile, în peste 15 locații indoor și outdoor. A treia ediție, cea de anul acesta, a crescut exponențial.

 

Amprenta festivalului

Suntem cam singurul festival internațional din București care explorează performance-ul și performativitatea, neaxându-se doar pe un singur domeniu. Ne interesează intersecțiile dintre arte, temele relevante social și să aducem la un loc artiști și companii independente din Europa și din lume. Fiecare ediție are câte o temă în funcție de care sunt curatoriate activitățile și spectacolele invitate. Tema are legătură, pe cât posibil, cu ceea ce plutește în aer cel mai tare în anul respectiv. Ne interesează îmbinarera dintre estetic, etic și social. Curajul, umorul și vulnerabilitatea.

Glumeam cu colegii că dacă va evolua cu aceeași ediție în continuare, în 5 ani o să facem performance-uri queer pe sateliți în spațiu. 

 

Surprize, învățături

În ambele ediții de până acum ne-a suprins cât de mulți oameni au venit la toate evenimentele. A fost o confirmare (de care chiar aveam nevoie) că ce facem e necesar și pentru public, nu doar pentru noi. Sperăm ca la ediția de anul acesta să vină și mai multă lume, chiar și dintre oamenii mai puțin expuși la astfel de artă.

Ce mă suprinde constant încă e cât de multă muncă e constant, în aproape fiecare zi din an, pentru un festival de câteva zile, mai ales dacă lucrezi în domeniul independent, ca noi, și trebuie să aplici pentru finanțări și totul e nesigur constant. Ce compensează totul, însă, e cât de mulți oameni extraordinari am întâlnit lucrând pentru Ecosistem. Am putea spunea că dacă tu lucrezi pentru Ecosistem, și el lucrează pentru tine.

 

Ecosistem în 2024

Ediția de anul acesta va avea 10 zile de evenimente în peste 20 de locații din București, aducând performance-uri din Franța, Belgia, Germania, Italia, România, dar și multe alte tipuri de activități, precum intstalații VR, ateliere, conferințe, stand up, poezie, muzică, expoziție, petreceri. Avem multe noutăți. Spectacolul național a fost selectat prin Open Call, pentru a da șansa unor artiști la început de drum să ne trimită creațiile lor. Tot pentru artiștii emergenți am inițiat și bursele de creație, care constau în oferirea de spațiu de lucru și resurse materiale timp de o lună  pentru trei artiști sau colective de artiști să pregătească câte un performance, prezentate în ultima zi de festival în cadrul unui Showcase la Green Hours. O altă noutate este secțiunea Ecosistem Junior, cu ateliere dedicate copiilor. 

Toate activitățile îmi plac atât de mult, că eu una nu o să ratez niciuna, hehe. Pe 23 august am pregătit un warm-up la Teatrul Mic, cu un spectacol numit Ziua în care a luat foc pământul, scris și regizat de mine, care a început ca spectacol lectură în ediția de anul trecut. Lucrăm intens la el, dar am speranțe că va fi o încălzire pe cinste. 

Hiturile, pentru care probabil am și muncit cel mai mult, sunt spectacolele internaționale. Am încercat să aduc spectacolele pentru care chiar să simt că merită să muncesc să fie prezente și în România: un spectacol despre rasism și imigranții din estul global, făcut cu o autoironie spumoasă:  because i love the diversity (this micro-attitude, we all have it) de Rakesh Sukesh (India/Belgia), un spectacol răvășitor despre strigătul colectiv "Bless the Sound that Saved a Witch like me" de Benjamin Kahn (Franța/Belgia), un spectacol despre stereotipuri ”Frutta Fresca” (IItalia) de Marco Merenda, un spectacol berlinez despre sexualitatea queer The Sultry Bitch Theory de Queerdos Kollektiv și multe multe altele, tot ce e în program e ales cu mare grijă și noi garantăm pentru ele. Programul complet se gaseste pe site-ul festivalului: www.ecosistemfestival.com și sigur oricine își poate găsi ceva pe gustul său. Și dacă nu, tot vă așteaptăm sâmbătă, 31 august, la un party la Apollo.

 

Tema de anul acesta

Public Skin e despre limitele corpului nostru și modul în care interacționează și se schimbă în relație cu mediul și cu mediul. Având în vedere contextul actual, post pandemic, cu războaie la granițele fizice, dar și la granițele sufletelor noastre, cred că modul în care interacționează societatea și corpurile noastre e focusul anului. Ca să nu mai zic de Jocurile Olimpice care tocmai s-au încheiat. Al cui e corpul tău e întrebarea care ne-a preocupat anul acesta. 

 

Ce ai descoperit despre publicul cultural din România

Oamenii vor artă îndrăzneață care să vorbească despre viețile noastre contemporane. Pare riscant să vorbești în societatea noastră despre ce vorbim noi în festival, dar multe persoane care vin la evenimentele noastre ne spun că sunt ca o gură de aer proaspăt. Publicul își dorește să fie expus la forme diverse de artă și la idei care să îl provoace, astfel se naște acea tot sperata educație. Cel mai greu e pentru noi să ieșim din bulă, cu puținii bani de care dispunem e greu să concurăm la atenția publicului, bombardat de evenimente și informații non stop. Dar credem că prin consistență și pasiune se poate cu adevărat construi o comunitate.

 

Noua generație

Cred că noua generație e mai implicată politic și mai interesată de ce se întâmplă în lume, e mai feministă, e mai queer, e mai interesată de sustenabilitate, e mai dornică să își facă vocea auzită și are mai puțină răbdare pentru arta de dragul artei sau pentru elitism. Noua generație suntem noi. 

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune



Branded


Related