Trupa italiană JoyCut, înființată în 2003, a participat anul acesta la Electric Castle, fiind a doua oară când ajunge la noi în țară, prima oară fiind la festivalul Awake. Printre alte realizări importante, trupa a compus muzica pentru echipa de fotbal a Italiei, iar la Bienala de la Veneția s-au prezentat cu opera în 6 acte Komorebi, inspirată de vizitele lor în Japonia.
În timp ce înregistrau un nou album, au fost invitați de Robert Smith de la The Cure la aniversarea de 25 de ani a Festivalului Meltdown din Londra, iar Brian Eno a selectat o piesă de pe noul album pentru a fi inclusă în proiectul său EARTH/PERCENT. Am stat de vorbă cu vocea trupei, Pasquale Pezzillo, pentru a afla mai multe despre universul made in Italia al unei trupe indie aflată la intersecția mai multor arte și a cărei poveste merită ascultată.
Cum a început totul
În Bologna, un oraș universitar, cu un anunț postat pe peretele unui magazin de muzică istoric care nu mai există. Se numea Underground. Nu era un anunț pentru muzicieni, ci pentru suflete înrudite, făcând referire la apusurile japoneze, fontul Herrera Inter, pisici, ierni goale, Bukowski, Burroughs...
Cum ai descrie muzica voastră
BluWave, muzică instrumentală, respirații orchestrale, saturări analogice, tobe tribale și percuție din Orient. Cam așa ceva.
Colaborarea cu Robert Smith, Brian Eno & Chemical Brothers
Am deschis concertele din Italia pentru Chemical Brothers, Robert Smith ne-a invitat la festivalul său Meltdown, iar Brian Eno a selectat piesa noastră "The Plastic Whale" pentru Earth/Percent, organizația sa de mediu cu care colaborăm.
Ce s-a schimbat
Atitudinea rămâne aceeași. Înclinația de a urmări minunea. Efortul, lupta. Explorarea unui limbaj care ne este unic.
Geografia muzicii
Nu credem în granițe, mai ales, și din fericire, când vine vorba de muzică. Mergem acolo unde suntem cu adevărat doriti. În timpul ultimului nostru turneu european cu Archive, am simțit o apreciere specială în Germania.
Ne-am simțit ca acasă în Japonia, în unele orașe americane, în Franța. În România, când am cântat la Awake Festival. Pare atât de absurd să trebuiască să categorisim și să învinuim un întreg popor pentru acțiunile liderului lor... dar la Sankt Petersburg am simțit o afecțiune foarte familiară. Lumea nu este alcătuită din locuri, ci din oameni care au dat acestor locuri un nume și o identitate. Ar trebui să înțelegem în sfârșit că oamenii fac diferența. Unul dintre ultimele noastre concerte, ținut săptămâna trecută la Bologna, la Botanique, a fost atât de copleșitor încât s-a simțit în afara timpului și spațiului.
Experiența live
Nu putem ști ce să ne așteptăm, și acesta este farmecul. Știm că din partea noastră vom da tot ce suntem; nu știm să facem altfel. Și la finalul zilei, asta contează cel mai mult. Să ne arătăm fără pretenție. Să simțim emoție pentru a transmite emoție.
Cum a fost să scrieți muzică pentru echipa Italiei
Eram într-un turneu în SUA [44 de concerte în 44 de zile] și după unul dintre spectacolele noastre, un manager muzical ne-a rugat să lucrăm la acel proiect. Așa că, pur și simplu, am făcut-o.
Albumul preferat
Cel mai recent. E o întreagă lume în el. Am selectat atent timingul, respirațiile, obiectele, pasajele de liniște și cele de reverb. Un sunet în căutarea eternității. Top 3 ar fi November 13. Plato|Shirakaba. Lisantrope. Plus, toate piesele pe care nu le cântăm la festivaluri.
A fost vreun moment în care ați vrut să renunțați?
Niciodată. JoyCut nu este o trupă. Este despre a fi întotdeauna proiectat în viitor.
Va schimba AI muzica?
Cu siguranță da, pentru unii, probabil pentru mulți, dar nu pentru toată lumea. Din fericire, nu pentru toată lumea!
Experiența de la Opera Komorebi
Komorebi este un cuvânt cod, o lume într-un morfem, o întreagă cultură infuzată cu magia ei delicată, în legătură cu natura. Călătoria noastră în Japonia ne-a furat inimile. De îndată ce am primit invitația oficială la Bienala de la Veneția, am decis să nu mergem cu un simplu spectacol, ci să creăm un spectacol în adevăratul sens al cuvântului.
Rolul artiștilor în aceste vremuri în schimbare
Criza nu este climatică; este umană. Dacă începem să înțelegem acest lucru, poate am putea începe cu adevărat să sperăm la o schimbare semnificativă a obiceiurilor noastre actuale, începând cu carnea produsă în ferme industriale pe care o consumăm copios și nejustificat.
Muzica românească
Știm câteva trupe românești, precum Golan, Zimbru și Mischa Blanos, dar și Control Club. Sperăm să descoperim mulți alții pe viitor.
