#Animest19 | Între orice oraș și artă e o relație vie. Arta face orașele mari mai locuibile, mai umane

Tema celei de-a 19-a ediții a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest, care se va desfășura între 4 – 13 octombrie, este URBAN FRAMES. Prin lentila acestei teme organizatorii invită publicul iubitor de film de animație să redescopere orașul, să-l explorez mai atent și mai extins, să se reconecteze la vibrația și ritmul său și să celebreze comunitatea din care fac parte.

Conexiunea locuitorilor cu orașul lor este pe cât de intimă, pe atât de complexă și dă naștere unei palete foarte variate de emoții – de la entuziasm autentic la frustrare intensă. Iar arta rămâne și în acest context un liant de expresie și comunicare.

Am povestit cu 4 dintre oamenii-cheie din organizarea festivalului – Mihai Mitrică (Festival Director), Ligia Soare (International Relations, Educational Programming), Filip Mănișor (Executive Director) și Helga Fodorean (Festival Producer) – despre ce înseamnă pentru fiecare dintre ei „Urban frames”, relația cu Bucureștiul și conexiunea dintre artă și oraș.

Ce înseamnă pentru tine „Urban frames"

Mihai: Înseamnă crâmpeie de oraș, are exact aceasta semnificație. Iar pentru mine „urban” înseamnă hip-hop, punk,  skateboard și graffitti, dar de multe ori și vecinii de la bloc și bormașina lor. Înseamnă aglomerație, metrou, fast-forward, dar și comunitate, lumini, opțiuni.

Ligia: Lentile prin care eu văd și simt orașul în fiecare zi. Crâmpeie de oraș, bucățele dintr-un puzzle pe care le așez în minte cu fiecare trecere la pas pe o stradă, cu fiecare privire pe fugă prin geamul autobuzului, în fiecare minut petrecut într-un muzeu, într-o sală de spectacole, într-o cafenea sau la fereastra apartamentului. Sau prin ochii unui oaspete al festivalului venit în București prima dată, care descoperă colțuri pe lângă care eu am trecut prea repede în sfertul de veac de când locuiesc aici.

Filip: Sunt momentele în care reușesc să mă detașez puțin de alergarea constantă și să fac un stop-cadru în care să prind toată viața din jurul meu. Și apoi le pun cap la cap și iese animația care îmi readuce aminte de ce îmi place orașul.

Helga: Urban Frames este o invitație de a reflecta asupra multiplelor roluri pe care orașul le joacă în viețile noastre. Pentru mine, un oraș este o gazdă și un formator deopotrivă, un spațiu care mă ocrotește, îmi oferă confort, mă provoacă și mă inspiră. Pe de altă parte, orașul este și acest mecanism în continuă formare, a cărui metamorfoză este influențată și de acțiunile mele.

Relația dintre între artă și oraș

Mihai: Arta are o relație directă cu orice. Așadar și cu orașul. Pentru mine, arta din oraș înseamnă semnele de circulație și semafoarele. De multe ori luminile orașului pe timpul nopții sunt o alta latură a artei urbane.

Ligia: Între orice oraș și artă e o relație vie, atâta vreme cât artiștii sunt lăsați să se exprime sau atâta vreme cât orașul le permite oamenilor să devină artiști. Cred că relația e una de interdependență. Arta face orașele mari mai locuibile, mai umane.

Filip: Mi se pare că orașul are nevoie de artă, pentru că altfel devine gol și trist, dar și că arta își poate găsi locul perfect în orice colț al orașului. Deci, am putea spune că este o relație de simbioză.

Helga: Categoric. Pentru mine, mediul înconjurător nu este doar scena pe care se derulează viața, ci este personaj activ. Întreaga experiență de viață este influențată de felul în care arată și este organizat orașul în care trăim, iar ecoul acestor elemente se resimte în toate aspectele vieții noastre. Eu ador Bucureștiul, ador haosul pe care am învățat să îl controlez și să îl folosesc în favoarea mea, ador faptul că este eclectic, dar totuși unitar, că este intimidant, dar și primitor.

Peisajul urban din București din perspectiva organizatorului de eveniment cultural

Mihai Mitrică: Peisajul bucureștean are un relief vast și variat, astfel încât poate îngloba tot felul de evenimente culturale diverse, iar publicul, de ceva ani buni, trebuie să aleagă pentru ca nu poate face față acestui relief uneori anevoios. Așadar, ca organizator de evenimente culturale trebuie să fii pregătit să faci față presiunii și provocărilor care țin de logistică. Dar chiar cred că se formează o comuniune urbana între om și natura evenimentului cultural.

Ligia: Organizatorii de evenimente de cinema au alegeri extrem de puține. Este o goană continuă după spații cu dotările tehnice și de arhitectură necesare, cu mărimea necesară, cu disponibilitate fix în perioada evenimentelor organizate de noi. Dacă adăugăm la lista extrem de scurtă de săli criterii precum bugetul, distanța față de celelalte spații unde au loc evenimentele din festival sau, și mai delicat, accesul fără bariere pentru persoane cu dizabilități, atunci lista se reduce spre zero. (unde „spre” = o doză mică de optimism + una mare de disperare)

Filip: Din perspectiva de organizator, Bucureștiul e uneori un peisaj neprietenos, cu multe obstacole, dar și un peisaj încă în dezvoltare, care are în continuare foarte mult loc de inovație și experimentare, te poate motiva cu succes să fii mai creativ, mai flexibil. Din perspectiva de consumator, Bucureștiul e un oraș al contrastelor, uneori cu prea mult, alteori cu prea puțin, cu câte ceva pentru toată lumea și niciodată plictisitor.

Helga: Pentru un organizator de evenimente culturale, Bucureștiul poate fi dezolant. Orașul duce lipsă de spații culturale echipate corespunzător, accesibile și sigure. În Bucureștiul anului 2024, noi nu avem niciun spațiu cultural care să corespundă celor trei nevoi concomitent, drept pentru care jonglăm în permanență cu ce avem, încercând să alegem mereu răul cel mai mic. Iar asta poate deveni obositor.

Din punct de vedere al consumatorului, mă bucură enorm că, în ciuda condițiilor vitrege, există totuși varietate culturală în oraș, respectiv că tot mai multe evenimente sunt organizate descentralizat, în cartiere. Spre deosebire de alte locuri din țară, consumatorii de evenimente culturale din București chiar au opțiuni.

ANIMEST & orașul

Mihai: Animest este un eveniment care s-a născut la oraș. Nu s-ar fi putut naște la fel în altă parte și totodată nu ar putea continua să fie la fel în alt loc. Relația dintre festival și oraș este ca aceea dintre un copil și locul de joacă. Anul acesta relația nu se va diversifica, ci se va consolida, iar locul de joacă se va extinde.

Ligia: Animest este legat strâns de București, dar se adaptează cumva în toate locurile unde ajunge. Animează orașul și pentru mulți bucureșteni este semnul că vine octombrie. Mi-ar plăcea să fie mai viu prin cartiere, să nu mai fie atât de concentrat într-un perimetru central. Viața festivalului se consumă mai ales în sălile de cinema, dar, tocmai pentru că ele sunt rare în București, aproape dispărute, spațiile alternative sunt o soluție pe care suntem nevoiți să o luăm în calcul din ce în ce mai mult.

Filip: E o relație dificilă, pentru că Animest iubește Bucureștiul și se gândește mereu la el, dar Bucureștiul e într-o relație deschisă cu Animest, uneori foarte casual. Știam în ce ne băgăm de la început, dar sperăm că după ediția asta să facem orașul să își reconsidere puțin prioritățile.

Helga: Animest este un festival care se bazează pe publicul local. Investim constant în dezvoltarea și îmbogățirea programului de filme și a activităților, prioritizând mereu nevoile publicului larg. Menționez asta în ideea în care eu percep orașul ca pe o extensie a locuitorilor săi. Pe termen mediu, ne dorim să ne extindem, să fim prezenți în toate cartierele orașului. Iar pe termen lung nu putem decât să visăm că Animest va fi revendicat de oraș, devenind un landmark cultural sinonim cu Bucureștiul.

SHORT BIOS

Mihai Mitrică este co-fondatorul Festivalului Internațional de Film de Animație Animest și, în calitate de director al festivalului, este responsabil cu deciziile artistice și de direcție ale acestuia. Este principalul selecționer al mai multor categorii din competiție și retrospective și este inițiatorul celui mai de succes eveniment din cadrul festivalului, Creepy Animation Night, program pe care l-a curatoriat de-a lungul anilor și pentru festivaluri din Germania, Slovenia, Brazilia, Japonia. 

Mihai este producător de filme de animație și lucrează cu câteva dintre numele cele mai promițătoare din noua generație de regizori și animatori din România. Dintre ultimele scurtmetraje produse prin studioul SAFE FRAME, Cântec de leagăn, în regia lui Paul Mureșan, a fost selectat la peste 100 de festivaluri și multe premii. Are în lucru trei scurtmetraje, dintre care unul în coproducție cu Franța.

Ligia Soare este co-fondatoarea și co-organizatoarea Festivalului Internațional de Film de Animație Animest, care se desfășoară anual la București, începând din 2006. În calitate de selecționer și programator de filme pentru copii, Ligia creează programe educative în cadrul festivalului Animest și promovează educația prin film în rândul elevilor și cadrelor didactice. 

De formare filologică, Ligia activează ca traducător audiovizual cu o lungă experiență de colaborare cu festivaluri de film, case de producție și distribuție. A lansat în 2022 un program de formare a tinerilor traducători audiovizuali, iar în 2024 a organizat două traininguri intensive ale traducătorilor profesioniști în accesibilizarea filmelor pentru spectatori cu deficiențe de văz și de auz. Din 2023 coordonează „Ochi și urechi”, un proiect de accesibilizare și educație audiovizuală incluzivă, care face din Animest primul festival de film care oferă în program proiecții accesibilizate pentru spectatori hipoacuzici. Din aprilie 2024, coordonează accesibilizarea pentru spectatori cu deficiențe senzoriale a filmelor din cadrul proiectului european „Cinema fără bariere” inițiat la Cinema Elvire Popesco din București.

Filip Mănișor face parte din echipa Festivalului Animest din 2009 - a început ca voluntar, iar din 2019 este în mod oficial Directorul executiv al evenimentului. Filip coordonează și o parte din restul proiectelor derulate de Asociația Animest, pe tot parcursul anului: Cartoon Cocktail, ediții de Animest în afara Bucureștiului, expoziții.

Pe lângă activitatea sa în Animest, este doctorand în domeniul Inteligenței Artificiale și lucrează ca Data Scientist, având o pasiune pentru algoritmi, tabele și grafice, elemente pe care încearcă să le integreze și în munca sa din cadrul Animest, ori de câte ori este posibil. Însă în ultima vreme a ajuns să fie descris mai des drept ”manager cultural” decât ”inginer” și e din ce în ce mai puțin surprins de asta.

Helga Fodorean este producător de film și manager cultural cu experiență de peste 12 ani în sfera culturală și cinematografică, activând cu precădere în România, Ungaria, Franța și țările balcanice. Ca formare scenaristă, cu un interes aparte pentru filmele new media, și producătoare autodidactă, din anul 2009 colaborează cu companii de producție precum Filmlab, deFilm sau Safe Frame, implicându-se în procesul de producție al filmelor de animație sau documentare de la etapa de idee până la realizarea copiei standard.

În 2018 s-a alăturat Asociației Animest, organizatorul Festivalului Internațional de Film de Animație ANIMEST, în calitate de producător de festival. În cadrul Asociației activează ca director financiar pentru toate proiectele derulate sub umbrela Animest, respectiv ca manager cultural, contribuind activ la creșterea organizației și implicit la dezvoltarea scenei cultural-artistice din România și Republica Moldova.