Vlad Ilicevici: Sunt convins că cei care zic că "nu se mai face muzică bună" doar și-au pierdut interesul de a asculta și căuta activ muzică nouă

Vlad Ilicevici: Sunt convins că cei care zic că "nu se mai face muzică bună" doar și-au pierdut interesul de a asculta și căuta activ muzică nouă

Între 16 și 18 august la Hosman, lângă Sibiu, va avea loc Holzstock Festival, un eveniment care crește frumos de la an la an. S-a mai adăugat o zi de festival, față de edițiile precedente, iar headlinerii din alte țări vor fi prezenți în fiecare seară, de la Lucy Kruger & The Lost Boys, la Deeper și Gaye Su Akyol. Pentru că promovarea trupelor românești face parte din agenda festivalului, după cum spune Vlad Ilicevici, director muzical Holzstock, Gunshee, Cardinal sau Balkan Taksim vor fi și ele parte din program.

"Cel mai important lucru, măcar pentru mine și ai mei, este conștientizarea ca avem cu toții - performeri, public, promoteri, organizatori de festival și alte eventuri - datoria de a susține și promova muzica pe care o considerăm fiecare dintre noi bună, relevantă și ne-anacronică", spune Vlad.

Am vorbit cu Vlad Ilicevici, despre cum e să faci un festival indie alternativ, cu bugete mici, dar care vrea să fie o pată de culoare în ce se întâmplă în prezent pe piața festurilor. Iar cea mai mare susținere a acestui demers este să mergeți la fața locului pentru 3 zile de experiențe unice.

 

Noutăți la Holzstock anul acesta

Probabil cea mai importantă noutate este că avem o zi în plus de festival, duminică. Deci mai multă muzică, mai multe activități și workshop-uri mișto, mai multe party-uri. Apoi, avem headlineri străini în fiecare seară, ceea ce este aproape incredibil, pentru un festival cu un buget atât de mic. Nu în ultimul rând am încercat să tindem cât se poate spre un gender balance și avem în fiecare zi câte un female lead band. Mai mult, doi dintre cei trei headlineri se înscriu în această categorie.

 

Cum a fost gândit line up-ul

Lineup-ul de anul ăsta e cu siguranță cel mai strong, mai unitar și mai atent curatoriat, Și asta pentru că am făcut dream-team cu Florin Oșlobanu de la Control și Codrin Magirescu de la OneDay.

Avem două zile indie, post-punk & garage și o zi cu muzică exotică, etnic-psihedelică.

Headlinerii primei seri sunt LUCY KRUGER & THE LOST BOYS, din Berlin, care își descriu muzica ca fiind art-pop + tender noise, un melanj superb de armonii indie și momente de punk, noise și chiar industrial, care aduc aminte și de PJ Harvey și de Portishead dar și de Birthday Party sau chiar Einsturzende Neubauten. A doua seară se va închide cu post-punkiștii din Chicago, DEEPER, în a căror muzică auzi și The Cure și Joy Division, dar și nebunia revivalului post-punk din ultimii ani - de la Idles și Fontaines DC  la Tropical Fuck Storm și Parquet Courts.

Holzstockul se va închide duminică cu concertul lui GAYE SU AKYOL care combină un turkish-psychedelia (pe urmele celor de la Baba Zula sau Altîn Gün) cu indie și muzică retro și care e practic un audience request, o trupă cu o asceniune fulminantă în USA, UK și Europa occidentală.

Pentru a încheia cu trupele non-românești, sâmbătă avem o bijuterie vieneză - singer-songwriterul PAUL PLUT, care vine cu full band, un act care poate fi asociat cu Nick Cave, Tindersticks sau Micah P Hinson. Paul scrie muzică de film și teatru și este frontman în cateva trupe de pop, punk și garage din Austria.

Cu toate astea trupele românești sunt cele mai importante pentru mine. Unul dintre scopurile primare ale festivalului este sa susțină, cât poate, scena alternativă locală. Punkiștii virtuozi și matematicieni (i.e. formații cu complexitate ritmică și armonică remarcabilă) de la CARDINAL și GUNSHEE sunt cel mai bun lucru care s-a întâmplat în muzica zgomotoasă de la noi în ultimii mulți ani. Într-o direcție diferită, dar la fel de importantă, ritmurile, armoniile și poveștile superbe ale duo-ului etno-pshihedelic de la BALKAN TAKSIM completează un spectru muzical alternativ, sănătos și necesar.

Și din păcate mult prea puțin băgat în seamă de scena muzicală locală.

 

Ce mai include festivalul, pe lângă partea de muzică

În fiecare zi de festival vom avea tururi ghidate ale bisericii fortificate, prin care dorim ca participanții noștri să afle mai multe despre importanța și valoarea locului în care se află.

Mai departe, tot la poalele cetății, vor avea loc peste 25 de ateliere, prin care participanții pot experimenta activități precum live-drawing cu Pisica Pătrată, sudură, broderie, olărit, grădinărit, apicultură, questuri în cetate, un mastercalss de live-studio recording, un atelier de respirație controlată, creație de bijuterii din lemn  si foarte multe altele, o parte considerabilă din activități fiind gândite special și pentru familiile cu copii.

 

Logistică & organizare

Sunt convins că orice festival de muzică vine la pachet cu greutăți și eforturi enorme.

Un festival alternativ, care nu include eternele nume mari locale în line-up (pentru care, de altfel, am tot respectul și toată considerația) și încearcă să promoveze muzică nouă, alternativă, specială, vine însă cu dificultățile lui particulare.

Poate cea mai mare este că nu știm dacă vom mai exista la anul, sau dacă festivalul își va putea păstra direcția. Și, la pachet cu asta, nucleul echipei lucrează pe brânci pro-bono, sau uneori ca în cazul meu anul ăsta, acoperind cheltuieli care depășesc bugetul, cu tot cu încasările, care din păcate rămân foarte mici. Și nu mai continuu, că devine lacrimogen. :)))

 

Partenerii Holzstock

Principalul organizator al festivalului este asociația care administrează Casa Parohială de la Hosman și care găzduiește Evenimentul se numește Centrul European pentru întâlnirea Tineretului la Biserica Cetate Hosman. De la început le-au fost alături colegii lor de la Forumul Democrat German din Sibiu.

Din 2021, Asociația ESTENEST pe care o conduc este co-organizator al festivalului. Tot de atunci fac selecția muzicală și stage-managementul festivalului.

Iar de doi ani, boardul festivalului este format din Ira Buian, Paul Dărășteanu și cu mine.

 

Piața festivalurilor de la noi

În primul rând mă bucur că este într-o creștere evidentă. M-aș bucura și mai mult dacă această creștere s-ar traduce cât mai curând și mai clar și într-un salt calitativ real.

Și apoi ar fi senzație ca acest salt să aducă cu sine și o diversitate stilistică cât mai mare.

Apoi, cel mai important lucru, măcar pentru mine și ai mei, este conștientizarea ca avem cu toții - performeri, public, promoteri, organizatori de festival și alte eventuri - datoria de a susține și promova muzica pe care o considerăm fiecare dintre noi bună, relevantă și ne-anacronică. Sau care pur și simplu ne place.

 

Genurile de muzică 

Atât eu cât și colegii mei de selecție suntem foarte deschiși și eclectici, fiind interesați de un spectru muzical larg, de la indie, punk, post-punk, post-metal până la jazz, muzică etnică și chiar muzică academică.

Ce e mai important decât asta este că toți trei ascultăm constant muzică nouă & keep an open mind on it.

Și în momentul ăsta este enorm de multă muzică nouă absolut senzație, de toate felurile, toate stilurile și toate formele.

Sunt convins că cei care zic că "nu se mai face muzică bună" doar și-au pierdut interesul și drive-ul de a asculta și căuta activ muzică nouă. Ceea ce e un mare păcat, pentru ei în primul rând, dar și pentru muzica pe care ar putea să o susțină.

Cât despre trap, pe alocuri mi se pare ca e noul punk. E o piesa de la Killafonic - Distors îi zice, care îmi place maxim. Dar trebuie să recunosc că rap-ul/ hip-hop-ul și toate manifestările muzicale conexe nu îmi sunt foarte cunoscute. Poate mai puțin punk-rapul britanic - ca Sleaford Mods, Slow Thai și (am să îl bag cu forța aici) The Streets.

Pe Sleaford Mods i-aș aduce oricând, dacă nu ar fi mult over the budget. La fel și cu ceilalți.

Deci, cine știe?

 

Publicul ideal de Holzstock

Cred ca avem deja cel mai mișto public din lume. Sper doar să fim din ce în ce mai mulți.

 

Trupele tinere de la ediția din 2024

Așa cum am mai zis, principalul scop al meu și al colegilor de selecție  este să descoperim și promovăm trupe tinere din zona indie, post-punk, alternative și nu numai.

Anul acesta avem două.

GETCHOO este cea mai importantă descoperire locală pentru mine din ultimii ani. Un indie melodios, combinat cu bucăți zgomotoase de punk, garage și grunge, cu niște instrumentiști foarte bun, toți tineri și plini de energie, cu super-compoziție și super-interpretare.  Și poate cel mai important, una din cele mai bune voci pe care le-am auzit vreodată la noi.

Apoi IOANA IORGU, care e mai mult olandeză, ca și tobarul ei Ollie. Un duo super powerfull și mișto care îmbină post-punkul cu note de grunge, post-metal și psychedelic stoner.

 

Ce mai pregătești pe plan personal & muzical

Eu și Radu, colegul meu în toate cele, cu care am și format Orkid acum aproape 9 ani avem și un studio de animație - Worksheep Studio - care în momentul ăsta, din fericire, merge foarte bine. Avem un film în producție, un altul în pre-producție și multe proiecte comerciale, care ne completează resursele pentru a putea face ce ne place.

Cu Orkid lucrăm intens la coloana sonoră a primului dintre filmele de care ziceam și ne pregătim să lansăm în sfărșit primul vinil. Sperăm în toamna asta.

Avem și o mică comunitate de trupe indie, Stray Lights, cu care încercăm să mai mișcăm lucrurile în zona asta.

Știi cum e, facem și noi ce putem. :)

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Sectiune



Branded


Related