[Creativitatea de zi cu zi] Livia Greaca: Un obstacol al creativității este necesitatea de a crea un echilibru între dorințe și nevoi, între plăcere și responsabilitate

Să vorbim despre elefantul din camera artiștilor, cel care blochează de multe ori creativitatea. Între nevoia de a crea și aceea de a supaviețui intervine presiunea financiară, grija pentru venituri, spune Livia Greaca, artist vizual. Livia a absolvit studiile de licență și master în cadrul Universității Naționale de Artă București, Departamentul Arte Textile și Design Textil, lucrează cu material textil și este fascinată de natură și universul microbiologiei. Lucrările ei, care au participat la mai multe expoziții importante în ultimii ani, sunt ca niște sculpturi și instalații moi care redau complexitatea și frumusețea elementelor naturale.

"Ideea de a crea lucrări care răspund propriilor năzuințe, concepții și emoții artistice se situează de multe ori în zona dorințelor, în timp ce nevoia evidentă este aceea de a obține venituri pentru traiul de zi cu zi, dar și pentru susținerea acestor procese creative", spune Livia.

Povestim cu Livia în continuare despre factorii externi și interni care condiționează creativitatea, despre sursele de inspirație, dar și cele de frustrări, despre echilibrul între expresia artistică și viața de zi cu zi. 

Definiția personală a creativității

Creativitatea este, în viziunea mea, acea abilitate de a genera cu naturalețe și autenticitate idei originale și valoroase, de a crea asocieri și conexiuni neașteptate pornind de la concepte preexistente, transformând noțiunile obișnuite în soluții inovatoare. Să fii creativ se traduce pentru mine prin autenticitatea modului de a percepe lumea exterioară și de a exprima propriile interpretări asupra acesteia prin mijloace cât mai fidele propriului sine, capabile să impacteze și să comunice cu cei din jur.

Cum s-a schimbat perspectiva asupra creativității

Aș îndrăzni să spun că modificarea cea mai însemnată a percepției mele asupra creativității stă în raportul dintre autenticitate și originalitate. Cu ani în urmă, tindeam să cred că, pentru a fi creativ, este imperios necesar să cauți forme de expresie cât mai inovatoare, unice, care nu au mai fost explorate anterior. Cu timpul, am ajuns la concepția conform căreia creativitatea este un proces mental cu totul personal și intim, care se leagă profund de propriile experiențe, de paleta personală de emoții, de propriile filtre.

Fără a exclude importanța originalității, în prezent consider că, pentru a fi creativ, este important să fii în contact direct cu tine. Poate căutarea se mută pe o altă ramură a originalității, nu aceea considerată universală, ci aceea care îți este proprie, acel ansamblu de trăsături care te face unic și inimitabil, care te individualizează. Atunci, provocarea cea mai mare este de a reuși să aduci în materie cât mai elocvent și expresiv iconografia acestui sine.

Ce a intervenit odată cu experiența

Cred că, odată cu experiența, am dobândit o formă de claritate ceva mai pregnantă. Am înțeles mai bine ce tip de idei mă inspiră, care sunt domeniile care îmi stârnesc cel mai mult interesul în această etapă, ce zonă formală și tehnică îmi doresc să cercetez și să explorez.

Fără doar și poate, în debutul activității de creație, pentru fiecare artist, toate drumurile sunt deschise și te invită să le traversezi. În timp, prin practică, intervine un soi de selecție, o reducție treptată a acestor posibilități, o înțelegere mai profundă a propriilor perspective și preferințe, care te nișează.

Tind să cred că este mai ușor să accesez surse de inspirație în prezent, prin faptul că acum simt că știu unde să caut și de unde să încep. În urmă cu câțiva ani, mă confruntam cu acel paradox al alegerii. Opțiunile nelimitate pe care simțeam că le am, fie că vorbim de tehnică, temă, modalitate de expresie artistică, puteau fi copleșitoare, conducând la o formă de epuizare și confuzie post-decizie. Acum simt că am restrâns cercul de posibilități, că mi-am însușit o potecă pe care o pavez constant cu ceea ce simt că este congruent cu mine însămi.

De ce depinde creativitatea

Creativitatea, privită ca abilitate de a produce interpretări și idei novatoare, depinde, în ceea ce mă privește, de informațiile și cunoștințele cu care intru în contact. Sunt de părere că, pe măsură ce aprofundezi un subiect, făcând săpături teoretice cât mai adânci, ai acces la noțiuni noi, pe care le poți corela și care pot genera, la rândul lor, idei și soluții de interpretare adesea neașteptate și spontane. Pentru mine, creativitatea este, așadar, în strânsă legătură cu învățarea. Cunoștințele devin semințele fecunde inerente dezvoltării unei noi idei.

Când vorbim despre creativitate ca stare de inspirație, cred că aceasta este influențată de un ansamblu de parametri și nevoi ce trebuie îndeplinite. Creativitatea își găsește adevăratul potențial pe un teren fertil, adică într-o stare emoțională echilibrată, lipsită de stresori care ar putea distrage atenția de la emoția creativă, și desigur, într-o condiție fizică propice.

Tabieturi, shortcut-uri, rețete

Aș putea spune că mi-am creat un astfel de ritual de invocare a ispirației, pe care îl pun în practică în acele momente în care starea creativă nu se instalează natural, dar totuși îmi doresc să schițez ceva, să lucrez la un proiect. Pentru mine funcționează foarte bine să creez un climat propice acestei stări. De obicei meditativ, însoțit de o melodie subtilă, de ceașca de cafea și de o mare componentă vizuală.

Mă ajută să mă expun la imagini care mă stimulează optic, în principiu este vorba de forme naturale, imagini obținute cu ajutorul microscopului sau a tehnologiei în general. Desigur, documentarea teoretică poate fi la rândul ei o componentă însemnată. Accesul la informație asupra unui subiect poate genera cu ușurință noi conexiuni, idei spontane, care pot fi premisele unui nou demers artistic.

Cum îți antrenezi creativitatea

Aș putea spune că îmi antrenez creativitatea într-un mod natural în viața de zi cu zi, implicându-mă în activități care mă preocupă, care răspund intereselor mele și care se aliniază sensibilităților mele. Încerc să rămân conectată la realitățile vieții cotidiene, la aspectele sale sociale, economice, politice și culturale. Desigur, componenta culturală are o mare importanță; literatura, muzica și cinematografia sunt pentru mine catalizatori ai creativității, reflectând multiple perspective artistice asupra lumii, atât istorice, cât și contemporane.

Sunt de părere că interacțiunea și conectarea umană, precum și accesul la perspective și idei variate, te pot menține într-o stare creativă, fie că este vorba de vizitarea expozițiilor și participarea la evenimente care au locul în spațiul fizic, fie de interacțiunile online. Internetul este, fără doar și poate, o resursă valoroasă în societatea contemporană. Este cea mai mare rețea umană, care facilitează comunicarea globală instantanee și accesul la o vastă gamă de perspective și cunoștințe.

Surse de inspirație

Aș putea spune că una dintre cele mai puternice teme care mă preocupă este relația dintre natură și cultură. În acest sens, cele mai prolifice surse de inspirație pentru mine provin, pe de o parte, din mediul natural: biodiversitatea, funcționarea ecosistemelor și resursele naturale.

Natura a fost o sursă de inspirație inepuizabilă pentru artiști dintotdeauna. Pentru mine, complexitatea și frumusețea retinală a elementelor naturale sunt de cele mai multe ori un punct de plecare în demersurile mele artistice. Pe de altă parte, o altă zonă care mă stimulează creativ se referă la practicile umane, la activitatea omului și impactul acesteia asupra naturii, dar și la valorile, credințele, limbajul și emoția umană.

Cursuri, ateliere

Încerc să fiu cât mai conectată la evenimentele care se desfășoară pe plan cultural și nu numai. În acest sens, obișnuiesc să vizitez, ori de câte ori îmi permite timpul, galerii și muzee, să particip la concerte sau la evenimente din sfera literaturii și științei. Dincolo de posibilitatea de a avea acces la informații noi și la concepte care ar putea să mă stimuleze creativ, acest gen de ieșiri mă pune de cele mai multe ori în contact cu emoțiile, viziunile și filtrele altor artiști, experiență care este la rândul său impactantă și inspirațională. Să fii conectat cu societatea, cu acea comunitate de care aparții, este o resursă valoroasă pentru un artist și pentru orice individ în general.

În ceea ce privește online-ul, aș putea spune că schimbul de idei din social-media poate să genereze în sine momente de introspecție și de chestionare a propriilor situări afective și interese. Totodată, presa digitală și publicațiile culturale, dar și cele din alte sfere, pot fi surse de informare, dar și izvoare de inspirație. În prezent, un interes pregnant îl reprezintă pentru mine sursele care tratează problema ecologică, una dintre cele mai urgente și complexe provocări ale timpurilor noastre.

Obstacole

Am să merg pe această clasificare a factorilor interiori și exteriori și voi începe cu cei din urmă. Mi-ar plăcea să vorbesc inițial despre elefantul din camera artiștilor – presiunile financiare, grijile legate de venituri în general și stabilitatea financiară.

Aș putea spune că pentru mine (și poate pentru mulți artiști tineri), un obstacol al creativității este necesitatea de a crea un echilibru între dorințe și nevoi, între plăcere și responsabilitate. Pentru mine, ideea de a crea lucrări care răspund propriilor năzuințe, concepții și emoții artistice se situează de multe ori în zona dorințelor, în timp ce nevoia evidentă este aceea de a obține venituri pentru traiul de zi cu zi, dar și pentru susținerea acestor procese creative.

Activitatea susținută în acest sens poate fi de multe ori consuming, atât din perspectiva emoțională, cât și în ceea ce privește timpul disponibil rămas pentru a lucra la propriile proiecte. Deși viziunea mea nu este una descurajatoare sau negativistă, fiind conștientă de existența unor domenii mult mai dezavantajate, trebuie să recunosc că acest aspect poate avea o greutate semnificativă, mai ales la începutul carierei artistice.

Factorii interiori care aș putea spune că îmi înfrânează de multe ori creativitatea se referă la emoția fricii de a nu fi conform așteptărilor publicului, de a nu crea ceva suficient de relevant, sau de a nu atinge un standard ridicat al valorii artistice (standard setat de multe ori de mine). Auto-criticismul excesiv mă conduce uneori la blocaje ale creativității prin neîncrederea în propriile abilități pe care o generează.

Perioadele de blocaj

De cele mai multe ori, trec prin momente de blocaj cauzate de perioade agitate, stresante și aglomerate. Așadar, am ajuns la concluzia că pentru mine există o legătură strânsă între creativitate și odihnă/echilibru emoțional. În loc să forțez nota atunci când devine evident că nu sunt în dispoziția necesară pentru generarea de idei și soluții creative, prefer să mă dedic unor activități relaxante, care îmi aduc plăcere și care sunt profund inspiratoare pentru mine, precum lectura, plimbările, mișcarea fizică în general, activitățile în natură și introspecția.

Aș enumera printre tratamentele pentru deblocarea creativă dialogul interior, cultivarea auto-compasiunii, stabilirea unor rutine creative și crearea unui mediu propice. Aceste metode mă ajută întotdeauna să mă reconectez cu propriile mele emoții și să găsesc acele modalități prin care pot să le exprim cât mai elocvent.

Creativitatea e pe buzele tuturor. Ce s-a pierdut, ce am câștigat

Într-adevăr, creativitatea este astăzi un termen și un procedeu care însoțește majoritatea domeniilor. Ideile creative nu mai sunt limitate la artă și cultură, ci sunt integrate în știință, afaceri, tehnologie și educație, aducând un plus de valoare oricărei industrii. Personal, tind să valorific mai mult plusurile acestei democratizări, dar sunt conștientă și de minusurile care decurg de aici. Mă bucură accesul larg pe care oamenii îl au astăzi la concepte și tehnici creative. Mult mai mulți oameni își permit să se exprime artistic și să exploreze idei noi, indiferent de fundalul lor educațional sau profesional. Sunt multe beneficii pe plan personal de care ne bucurăm atunci când ne angrenăm în activități creative, de aceea cred că această zonă nu ar trebui rezervată în mod elitist doar anumitor categorii sociale.

Pe scară mai largă, ideile creative abordate în cât mai multe domenii de activitate conduc la interdisciplinaritate, la inovații și soluții hibrid, precum bio-arta și biotehnologia, realitatea augmentată în medicină, arhitectura sustenabilă, designul vestimentar sustenabil.

Cred că unul dintre riscurile generalizării și omniprezenței creativității ar putea fi trivializarea înțelesului său, folosirea abuzivă a termenului ca strategie de marketing și diluarea valorii sale artistice. Deși creativitatea poate fi un instrument puternic în marketing, utilizarea sa trebuie să fie autentică, relevantă și să aducă valoare reală. Creativitatea autentică presupune adesea un angajament profund, introspecție și o muncă îndelungată, aspecte care sunt adesea trecute cu vederea în favoarea unor soluții rapide și superficiale. Când creativitatea este promovată în mod generalizat, în special de branduri, există riscul ca aceasta să fie instrumentalizată, folosită doar ca mijloc pentru atingerea unor obiective externe, pierzându-se astfel valoarea sa intrinsecă.

Presiunea de a fi nonstop creativă

Fără doar și poate, există acest tip de presiune, care își poate face simțită prezența și se poate manifesta pe mai multe paliere. Ca artist, resimt această nevoie de a fi mereu creativă, cu predilecție atunci când activitatea profesională reclamă acest lucru, fie prin proiectele constante și simultane care presupun un aport creativ însemnat, fie în practica mea artistică, care poate fi însoțită de presiunea de a produce cu recurență lucrări noi, de a genera idei originale și relevante.

Această presiune poate fi adesea doar insinuată de mediul exterior și mai degrabă conturată și materializată de propriul psihic, de dorința de a îndeplini așteptările exterioare pe care publicul și lumea artei ca ansamblu ar putea să le nutrească față de artiști. În trecut, m-am confruntat de multe ori cu anxietatea generată de aceste așteptări iluzorii. Teama de a nu dezamăgi, de a nu fi percepută drept un artist inactiv mă determina de multe ori să forțez acest mușchi al creativității, conducând adesea la epuizare, la uniformizarea ideilor și la o creativitate superficială.

Pot să spun că în prezent am reușit să gestionez mai bine această presiune și emoțiile care decurg odată cu ea. Am înțeles care este climatul emoțional propice creativității pentru mine, și faptul că am nevoie de perioade de repaos, care sunt cu totul benefice reconectării cu propriile emoții, gânduri și aspirații artistice. Atunci când nu îți permiți deconectarea, poți risca să nu mai vezi pădurea de copaci, să pierzi din vedere autenticitatea mesajelor pe care vrei să le transmiți.

Sunt convinsă că evoluția artistică este congruentă cu evoluția pe plan uman și că, odată cu experiența și maturizarea deplină, putem să construim rutine emoționale și creative care să permită atingerea unui potențial artistic cât mai însemnat.