Timp de doi ani l-a rumegat în mintea sa, cu detalii, personaje și dialoguri. Apoi s-a apucat de scris. În trei săptămâni, scenariul pentru cel mai nou film regizat de Andrei Crețulescu era scris. Tot de el. Inspirat din vacanțele sale de la Sinaia, excursiile din tinerețe și condimentat cu fascinația pentru „Cireșarii” și filmul realizat de Karel Reisz după „Iubita locotenentului francez” al lui John Fowles
„Ext. Mașină. Noapte” este un lungmetraj realist, care se poate vedea ca o satiră, un thriller sau o radiografie a lumii actuale și a industriei de film autohtone. Ca regizor, Andrei le-a dat multă libertate actorilor să își facă personajele cum vor.
"Am încercat să fiu cît mai absent, la fel ca regizorul din film. Dacă ne gîndim că, la filmele anterioare, fiecare replică, fiecare gest, fiecare oftat erau toate în scenariu, de la bun început, prin comparație ce-am făcut acum aproape frizează improvizația. Aproape", spune Andrei.
Vorbim cu Andrei Crețulescu despre „Ext. Mașină. Noapte”, care intră în cinematografe pe 13 septembrie. În distribuție se văd actorii Rodica Lazăr, Șerban Pavlu, Dorian Boguță, Andi Vasluianu.
Ideea filmului
Picasso zicea că naziștii au pictat Guernica, nu el. Întreaga societate a suferit o mutație în 2020 - putem zice, deci, că pandemia a făcut filmul ăsta. Long story short, găsesc că un film despre facerea (și desfacerea) unui thriller sîngeros/nihilist e mai provocator decît un thriller sîngeros/nihilist în sine.
De la ce ai pornit în scrierea scenariului
De la vacanțele din copilărie, de la Sinaia, mixate cu excursiile ceva mai improvizate din tinerețe, totul asezonat cu obsesia pentru Cireșarii (mai exact volumul 4 - Teroarea albă) și altoit cu fascinația pentru filmul realizat de Karel Reisz după Iubita locotenentului francez al lui John Fowles.
De ajutor în scrierea dialogurilor și în crearea personajelor
Actorii. Din toate punctele de vedere. Plus structura - dat fiind că mi-am auto-impus conceptul de a turna în planuri-secvență, progresiv mai lungi, replicile și dinamica trebuiau cumva să suplinească lipsa artificiilor vizuale.
De unde crezi că au venit personajele din filmul tău?
Din mine și de lîngă mine. Dacă le considerăm mai degrabă arhetipuri, atunci schița lor e trasată de o mulțime de chipuri și personalități întîlnite, de-a lungul vremii, în cărți, în filme sau pe stradă.
Scrierea scenariului
L-am tot sucit și răsucit în cap aproape doi ani - timp în care mi-am notat cuvinte, detalii, rime, expresii, nume, poante. Cînd mi s-a părut că e gata - deși un scenariu nu e niciodată gata -, m-am așezat și l-am scris, ca după dictare. În trei săptămîni.
Teme și conflicte pe care le acoperă filmul
Frica este elementul primordial - de la el a pornit povestea asta și la el se întoarce. Jucăuș, dar hotărît. Sînt oameni care l-au văzut ca pe o satiră, sînt oameni care l-au văzut ca pe un thriller, sînt oameni care l-au văzut ca pe o radiografie - inclusiv a epocii FaceBook. În principal, avem de-a face cu un film despre cinema - dar cred că publicul e mult mai în măsură decît mine să numere, să cîntărească și să împartă.
Cât gândurile și concepțiile tale despre industria de film, corectitudinea politică, comportamente umane sunt în film?
Un pic mai mult decît pare la prima vedere.
Alegerea distribuției
Am trișat nițel - din nou - și am scris pentru cei patru actori alături de care am început joaca de-a cinema-ul acum 10 ani (și mai bine). Am rîs enorm, așa cum am rîs la fiecare filmare de pînă acum. Încă mai rîd.
Negocierea creativă cu actorii
Am încercat să fiu cît mai absent, la fel ca regizorul din film. Dacă ne gîndim că, la filmele anterioare, fiecare replică, fiecare gest, fiecare oftat erau toate în scenariu, de la bun început, prin comparație ce-am făcut acum aproape frizează improvizația. Aproape.
Reușita dialogurilor dintre personaje
Meritul e numai al actorilor, eu n-am reușit nimic. Aproape trei luni de repetiții - dar cred că am exagerat, nu era nevoie.
Credit foto: Adi Marineci
Scena din mașină
Am filmat pe serpentine, pe frig și pe lapoviță. Le-a fost foarte greu actorilor, deși nu pare și ei oricum nu recunosc. Rodica Lazăr și Șerban Pavlu conduc chiar ei - că tot vorbim (și) despre realism în filmul ăsta.
Cine e Velica
În film, Velica e starul absent, interpretat de o actriță care s-a amuzat copios să joace pentru mine o voce (după ce, anterior, jucase o fotografie și un rol mut). În realitate, Velica e o prietenă foarte dragă din copilărie (inclusiv din vacanțele de la Sinaia), pe care am vrut s-o salut aici. Sper să-i facă plăcere.
Excesul de „baby” în dialoguri
Vine din conversațiile cu Rodica și Mihai Chirilov (și mulți alții) întîmplate de-a lungul acestor 10 ani (și mai bine) de filme și prietenie.
Imaginea filmului
Am încercat să fie totul cît mai lipsit de ostentație. Stiluri, texturi, construcții diferite - sigur, dar fără excese. Și cît mai retro. Prima secvență seamănă cu un blockbuster șaptezecist de război, a doua trimite la cinemaul independent american de acum 30 de ani, a treia pare o relicvă video din anii 80. Așa au fost gîndite de la început, iar Andrei Butică (imagine) și Mălina Ionescu (decoruri și costume) au făcut minuni. Ca de obicei.
Fără spoiler, despre final
Socotesc că Exterior. Mașină. Noapte nu putea - nu avea voie - să aibă alt final. Iar piesa de pe ultimul cadru închide cercul fără să pună punct, au contraire. E pentru prima oară că folosim muzică românească într-un film și mă bucură nespus că s-a întîmplat așa - e un film foarte românesc.
Ce temeri ai avut făcând filmul ăsta
Absolut toate temerile pe care bănuiesc că le are orice om care se avîntă pe un teren complet necunoscut. Sau minat.
Cu ce vrei să rămână, la final, cei care vor vedea filmul
În nici un caz cu certitudini. Dar cu poftă de văzut filme.
