Cinematografia continuă să fie un mediu artistic în care subiectele sensibile ale vremurilor noastre sunt aduse în atenția publicului. Ludmila Cvikova crede că artiștii sunt primii care arată schimbările și amenințările lumii în care trăim. De șaisprezece ani selecționeră pentru Festivalul Internațional de Film ANONIMUL, Ludmila se reîntoarce în Delta Dunării pentru public, pentru comunitatea de artiști și pentru toată atmosfera de la Sfântu Gheorghe.
Cea de-a 21-a ediție a Festivalului ANONIMUL va avea loc între 12-18 august, cu filme de la Cannes, Veneția, Locarno și Toronto. Anul acesta, patru din cele cinci filme selectate în competiția de lungmetraj a festivalului sunt regizate de femei din generațiile de cineaști care trebuie urmărite în continuare.
"Deși sunt o susținătoare devotată a femeilor care lucrează în industria cinematografică, încă predominant masculină, nu caut în mod conștient femei regizoare. Bănuiesc că bărbații și femeile ar putea avea sensibilități diferite, dar, în cele din urmă, toți sunt înainte de toate artiști", spune Ludmila.
În cele ce urmează, povestim cu Ludmila Cvikova despre lungmetrajele selectate în festival și criteriile pe care au fost alese.
Selecția pentru Festivalul Anonimul 2024
Munca unui programator de film nu poate fi limitată la un anumit interval de timp, ea este continuă, este acel gen de profesie pentru care trebuie să te educi continuu prin vizionarea filmelor care sunt selectate atât pentru marile festivaluri de film, cât și pentru cele mai mici. Trebuie să vezi dacă sunt noi tendințe, teme noi, să cauți un nou limbaj cinematografic sau să găsești talente emergente din Europa și din restul lumii. Și apoi începe adevăratul proces de selecție – un proces care ar putea semăna cu rezolvarea unui puzzle. Ai nevoie de ceva timp pentru asta și trebuie să găsești piesele potrivite pentru a avea o imagine satisfăcătoare și nuanțată.
Dificultățile și provocările
Dificultățile sunt similare și se repetă în fiecare an. Una dintre ele este disponibilitatea reală a filmului. Când am primul „puzzle” posibil, decidem împreună cu colegii mei de la biroul Anonimul din București că vom începe discuțiile pentru acele filme. Se începe verificarea disponibilității titlurilor, negocierea taxelor de proiecție, posibili invitați, etc. Acest proces poate dura și, în timpul lui, unele titluri pot să cadă ceea ce înseamnă că trebuie să revizitez imaginea de ansamblu și să creez un nou puzzle - adică o combinație de filme care cred că ar putea funcționa împreună, care sunt importante într-un fel sau altul și care să fie interesante și pentru publicul Anonimul, desigur.
Credit foto: Sabina Costinel
Cum ajungi la filme pentru festival
E o combinație între vizionarea filmelor la festivaluri de film, pe platforme profesionale VOD, cercetarea titlurilor aflate în proces de postproducție și relația profesională pe care am construit-o de-alungul timpului. Deoarece deplasarea la festivalurile de film este cea mai costisitoare, de obicei este din ce în ce mai puțin disponibilă pentru mine – dar se întâmplă să fiu în continuare invitată ca membră a unui juriu sau ca participant, iar asta e cea mai bună variantă de cercetarea și autoeducare așa cum am mai menționat.
Credit foto: Dragos Asaftei
Criteriile de selecție
E ca în viață: alegi din suma producțiilor cinematografice contemporane. Deși competiția internațională de lungmetraj de la Anonimul este relativ mică, întotdeauna începem cu aproximativ 15 titluri posibile din anul precedent și începutul de an. Așteptăm desigur și cele mai noi apariții. Încercăm să facem un mix de filme care să reflecte ceea ce se întâmplă în lume, ce-i îngrijorează sau îi interesează pe oameni, ce ne conectează ca ființe umane. Cred că acestea sunt criterii care pot fi folosite în general pentru selecția de artă.
Filmele de anul acesta
Primul film selectat pentru competiția din acest an a fost City of Wind, din Mongolia, regizat de Lkhagvadulam Purev-Ochir. După părerea mea, filme ca acesta sunt destul de rare în zilele noastre. Chiar dacă este puternic plasat cultural în Mongolia, se poate adresa oamenilor la nivel global. Asta datorită portretului autentic al țării și al oamenilor care ne amintesc de dispariția tradițiilor în lumina modernității. E un film poetic ce lasă publicul cu multe întrebări și o fascinație pentru cultura autentică mongolă.
Ena Sendijarević este o regizoare olandeză, originară din Bosnia și Herțegovina, al cărei debut îl cunoșteam de la Rotterdam IFF - moment în care am început să-i urmăresc munca. Al doilea său film, Sweert Dreams, priveste critic, uneori ușor absurd și cu puțin umor asupra trecutului colonial din Indiile Olandeze. Mi s-a părut foarte special că a atins un subiect atât de sensibil. Filmul a reprezentat anul trecut Olanda în cursa pentru Oscar și a primit multe premii internaționale.
Excursion, debutul Unei Gunjak, selectat la Sarajevo, dezvăluie modul în care tehnologiile moderne și lumea în schimbare rapidă influențează viața generațiilor tinere, sexualitatea lor confuză și prematură. M-a fascinat prin stilul observațional amănunțit în care realizează portretul profund al unei adolescente care este prinsă într-o minciună nevinovată. Necazurile unui adolescent ar putea fi recunoscute ușor de publicul nostru tânăr, care se poate identifica cu ușurință cu ele. Filmul a avut premiera la Locarno 2023 unde a câștigat o Mențiune Specială la secțiunea Filmmakers of the Present și de atunci are un mare succes.
Regizoarea francezo-senegaleză, Ramata-Toulaye SY, s-a născut și a crescut în regiunea Parisului, a studiat la celebra școală La Fémis, iar noi îi prezentăm filmul de debut - Banel & Adama, o dramă a emancipării feminine plasată într-un sat îndepărtat din nordul Senegalului. Povestea este prezentată într-un mod foarte vizual și poetic și sunt sigură că publicul nostru va aprecia și acest gen de cinema de autor. Filmul a fost în competiția pentru Palm D’Or la Cannes 2023 și de atunci are un palmares de festivaluri impresionant.
Ni s-a părut foarte important să includem Photophobia - ultimul titlu din competiția de anul acesta, regizat de Ivan Ostrochovský și Pavol Pekarčík, pentru a ne aminti de războiul aflat în desfășurare în Ucraina și a vieții grele pe care oamenii o trăiesc nu atât de departe de noi. Acest lungmetraj a fost filmat chiar la începutul invaziei ruse. Ambii regizori au mers la Kiev, au trăit cu locuitorii orașului în stațiile de metrou și tuneluri, unde s-au adăpostit de bombele care cădeau. Ceea ce mă fascinează la acest film, care este un hibrid de documentar și ficțiune, este modul său uman, empatic și totuși artistic de a privi realitatea dură a oamenilor forțați să trăiască în subteran, ca șobolanii, în condiții extreme. Filmul urmărește, de asemenea, doi adolescenți - protagoniști principali, care s-au întâlnit acolo și au crescut împreună, petrecându-și majoritatea timpului în întuneric, împreună, tânjind după soare.
Cele patru voci regizorale feminine
Anul acesta avem un program foarte special ce conține patru voci feminine puternice revendicate deja de critica internațională ca viitoare generații de regizori de urmărit. Și sunt de acord. Le putem vedea viziunile creative și asculta vocile puternice prin filmele lor. Deși sunt o susținătoare devotată a femeilor care lucrează în industria cinematografică - încă predominant masculină, nu caut în mod conștient femei regizoare. Sigur că uneori pot ghici că regizorul este o femeie după numele ei, sau pur și simplu pentru că îi cunosc de mai mult timp filmele. Însă, spre exemplu, regizoarea mongoleză Lkhagvadulam Purev-Ochir a fost o descoperire grozavă și m-am bucurat să aflu că este femeie. În același timp, mi s-a confirmat că nu există „cinema feminin” așa cum încearcă unii să sugereze. Bănuiesc că bărbații și femeile ar putea avea sensibilități diferite, dar, în cele din urmă, se ajunge la faptul că toți sunt înainte de toate artiști.
Rolul cinemaului în vremuri cu atâtea subiecte sensibile
Ne preocupăm de fiecare dată să includem subiecte sensibile din lumea contemporană în selecția de film pe care o prezentăm, pe cât de mult realizatori de film din lume reușesc să facă. Multe dintre ele sunt și în selecția din acest an: globalizarea și conservarea, new media și tinerii, acceptarea trecutului, mediul înconjurător, războiul din Ucraina și multe altele. Cred că cinematografia a jucat și va juca întotdeauna un rol important în aducerea acestor subiecte în atenția oamenilor și în creșterea gradului de conștientizare a acestora. Artiștii sunt barometre ale schimbărilor și amenințărilor; de obicei sunt primii care le arătă și pot fi foarte critici. De aceea toți autocrații din lume atacă de obicei cultura ca prim scop, îi critică și vor să-i aducă la tăcere. Din păcate avem în prezent exemple negative și în partea noastră democratică a Europei de Est.
Credit foto: Sabina Costinel
Mesajul tău pentru cineaștii emergenți
Nu sunt sigură că sunt persoana potrivită să le transmit mesaje, însă poate un sfat: să nu renunțe și să-și urmeze visele, chiar dacă lupta pentru finanțarea unui nou film este una destul de grea în prezent și poate fi destul de frustrantă, presupunând adesea un proces lung. Rezultatul însă merită toate eforturile.
Relația ta cu Anonimul și evoluția ei în acești 16 ani
Este o prietenie de șaisprezece ani, care se schimbă și crește și cumva, în fiecare an, se simte nouă și revigorantă. Este atât de plin de satisfacție să vii mai întâi în București și apoi în Delta Dunării și să-ți vezi colegii cu care vorbești tot anul doar online sau prin e-mail. Cele mai grozave momente pentru noi, organizatorii, sunt atunci când prezentăm filmele și oaspeții noștri, când vedem publicul Anonimul fericit și mulțumit și când auzim întrebări interesante de la ei. Cred că ceea ce mă leagă de Anonimul este inima. Atmosfera prietenoasă, necompetitivă a festivalului, toți oamenii minunați care îl organizează și toți oamenii minunați care îl vizitează.
Credit foto: Didi Elena
Momente memorabile pe care le-ai trăit la Anonimul
Pentru mine, memorabil este momentul în care ajungem cu bărcile la Sfântu Gheorghe și văd prima dată Green Village și campingul său cu ecranul enorm de cinema – în fiecare an mi se strânge inima de bucurie și îmi dau seama că sunt binecuvântată că pot veni aici să fiu parte din acest eveniment unic – Festivalul de Film Anonimul. Imaginea acesta îmi este gravată în memorie și o pot visa cu bucurie tot timpul anului, din nou și din nou.
