Tema ediției de anul acesta a Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis este „Ai tot ce ai nevoie”, de asemenea un mesaj de încurajare pentru tinerii care simt presiunea societății de a fi cei mai buni în ce fac, de a reuși în toate. Actrița Ana Crețu spune că ea s-a zbătut o vreme să înțeleagă ce înseamnă să fie îndeajuns și să aibă tot ce are nevoie pentru a-și face meseria.
Ana vine anul acesta la Ideo pentru prima oară ca trainer de teatru tânăr, după ce a fost de două ori ca participant și a avut întâlniri despre care spune că i-au dat aripi să își urmeze drumul firesc în teatru. În atelierul pe care îl va susține la Alexandria, își propune să-i ghideze pe adolescenți în călătoria lor de cunoaștere.
"Nu-mi propun să lucrez actorie propriu-zis, ci mai degrabă să creez un spațiu în care, prin joc, să ajungem la părți din noi pe care să le explorăm cu blândețe și curiozitate - părți de lumină, părți de umbră (neacceptate) și toată ciudățenia din lume", spune Ana.
În cele ce urmează, povestim cu Ana Crețu despre energia teatrului tânăr, despre prima sa întâlnire cu Ideo Ideis și despre cum poate sprijini actoria un adolescent în dezvoltarea sa.
Din biografie și drumul parcurs până acum în actorie
Oh, mă blochează și mă sperie întrebarea asta, recunosc. Parcursul meu… aș spune că a fost unul firesc. Am parcurs un drum cu întâmplări mai mult sau mai puțin fericite. Dincolo de asta, cele mai importante au fost întâlnirile pe care le-am avut. Aș putea să o iau de la începuturi să spun că întâlnirea cu mama a fost catalizatoare pentru că alături de ea am dezvoltat iubirea pentru teatru. Apoi întâlnirea cu Andrei Gheorghe, coordonatorul trupei As din care am făcut parte o perioadă, în care mugurele de pasiune s-a dezvoltat și una dintre perioadele idealiste ale tinereții. Iubesc perioada aia pentru că de acolo îmi iau energie și suport când nu mai am de unde, de la Ana aia de atunci din adolescență. Apoi drumul a continuat firesc către UNATC, am absolvit licență și master în Arta Actorului. Pentru mine facultatea a fost un mediu sigur în care am putut să mă dezvolt. Ar fi nedrept din partea mea să numesc doar câțiva profesori care mi-au fost alături. Au fost mai mulți.
A doua școală a fost întâlnirea cu Victor Ioan Frunză și toate spectacolele care au urmat de acolo. Colegii de scenă mi-au fost niște mentori grozavi în perioada aia. Apoi am fost primită cu brațele deschise în colectivul de la Ploiești unde am avut mai multe întâlniri importante. Și mai apoi toate frânturile de întâlniri care n-au apucat să se desăvârșească. Toate au contat. Acum sunt într-un proces în care mi-am propus să dezvolt și alte părți ale mele, nu că dezvoltarea ca actriță ar fi ajuns la un punct de desăvârșire neapărat, ci mai degrabă din dorința mea de ieși din zona ușor incertă pe care ți-o creează actoria uneori. Mi-am dorit să mai știu să fac și alte lucruri și am ales să cochetez cu scrisul, cu atelierele de teatru (am creat Dare to drama, ateliere de teatru și dezvoltare) și cu psihologia (sunt anul I la Psihologie). Mă simt mai întreagă acum, fără să fi renunțat vreodată la actorie.
Destin, talent, implicare, noroc. Ce e nevoie pentru a reuși ca actor?
Tema acestei ediții Ideo Ideis, „Ai tot ce ai nevoie”, m-a bucurat și nu știu, parcă te liniștește numai când o auzi. M-am zbătut ceva timp să înțeleg ce înseamnă să fii îndeajuns, să ai tot ceea ce ai nevoie. Am sclipiri de momente în care mă simt așa. În parcursul meu, a fost clar o combinație din toate: destin, talent, implicare, noroc. Dacă până acum a existat o amplă dezbatere referitoare la talent, cred că aș lansa mai degrabă o discuție despre noroc. Cred că multe nereușite le punem la adăpostul nenorocului și le lăsăm acolo confortabil în seama lui. Văd norocul ca bobârnacul de dinainte de linia de finish după ce ai parcurs tot drumul care implică muncă, talent și implicare. Așa că da, aș spune că am avut și noroc. Dar noroc este și să ți se închidă un drum care nu mai era pentru tine.
Ce înseamnă Ideo Ideis pentru tine
S-au spus multe despre Ideo și cred că merită în continuare a fi spuse. Mi-am luat multă forță din nostalgia, emoția și efervescența zilelor din adolescența mea Ideo. Acolo s-au concretizat și parcă s-au așezat în interiorul meu niște căutări, dorințe. Mi-am zis clar pentru prima oară că eu cu oamenii ăștia vreau să fiu, eu asta vreau să fac, teatru.
Prima întâlnire cu festivalul
Am fost de două ori la Ideo ca participant. Prima oară eram clasa a 10-a. Eram o adolescentă cu acnee care avea multe probleme de încredere, stimă de sine, dar și foarte multe emoții clocotind în interior. Știu că am lucrat cu Tudor Lucanu atunci și am făcut un exercițiu cu o mască pe care trebuie să ne-o construim noi din orice materiale voiam. Nu mai țin minte exact cum s-a desfășurat exercițiul, știu doar că fiecare venea în față cu masca lui. M-am lăsat vulnerabilă. Mi-a plăcut că mi-a fost acceptată ciudățenia, toate emoțiile și firea mea cu totul din acel moment. A fost cathartic. Am realizat că aș putea face asta toată viața și lumea ar numi asta meserie.
Misiunea ta anul acesta în acest festival
Misiunea mea (deși vine cu o încărcătură cam grea cuvântul misiune) este să-i ghidez pe adolescenți în drumul lor de cunoaștere, să ne jucăm, să râdem, să ne exprimăm în feluri diverse și toate să vină cu acceptare. Nu-mi propun să lucrez actorie propriu-zis, ci mai degrabă să creez un spațiu în care, prin joc, să ajungem la părți din noi pe care să le explorăm cu blândețe și curiozitate - părți de lumină, părți de umbră (neacceptate) și toată ciudățenia din lume. Aș vrea ca tinerii de la Ideo Ideis să ia în bagajul de AI TOT CE AI NEVOIE toate părțile din ei, nu doar cele pe care le consideră frumoase sau demne de a fi expuse. Tot ceea ce suntem este tot ceea ce avem nevoie când plecăm la drum. Am dat cam mult din casă, haha, mă opresc aici. Restul, surpriză pentru ei.
Cum sunt participanții la Ideo Ideis. Ce caută
Cred că sunt tineri care au o pasiune comună și asta îi face să se simtă parte dintr-o comunitate. De aici se nasc prietenii între orașe, prietenii cu trainerii sau mentorii. Aș spune că ei caută exprimare, acceptare, caută să admire și să tânjească către ceva. Repet, cred. Aș fi curioasă de răspunsul lor la întrebarea asta. Poate o să aflu mai multe după atelier.
De ce are nevoie un tânăr pentru a fi un actor bun
Dat fiind că puțini din cei care vin la Ideo Ideis urmează mai departe drumul ăsta, nu mă voi axa să explorez calitățile actoricești, ci mai degrabă calitațile din bagajul uman cu care pleacă ei la drum mai departe în viață. Și-așa, toată lumea iese câștigată. Și oricum, de cele mai multe ori, se întrepătrund.
Energia teatrului tânăr
Teatrul tânăr cred că are mai mult curaj, poate. Tinerii sunt mai deschiși să abordeze și să se arunce în teme la care noi doar atingeam suprafața.
Evoluția festivalului în timp
Nu sunt sigură că aș putea să răspund pertinent la această întrebare pentru că anul ăsta este primul an în care mă reîntorc la festival după experiența de participant. Bine, am mai fost de dor de câteva ori incognito cu o prietenă când eram deja la facultate, dar ne-am simțit un pic impostoare pentru că nu știam cine mai suntem în contextul festivalului. Sunt foarte fericită că mi s-a oferit oportunitatea asta să mă reîntorc.
Ajutorul teatrului la coagularea comunităților de tineri
Alexandria este exemplul viu că poți revitaliza un oraș semi-mort cultural prin inițiativa unor tineri care vor să schimbe ceva din mediul în care au venit. Văd în fiecare an cum pentru o săptămână (și nu numai) Alexandria este alb-roșie, efervescentă și plină de evenimente culturale și plină de tinerețe, cu tot ceea ce presupune ea. Teatrul poate să deschidă orizonturi și să ofere sens acolo unde este cea mai mare nevoie.
Sprijinul actoriei în dezvoltarea unui adolescent
Actoria este specială pentru că este acea artă care este și instrumentul și arta pe care o creează el în același timp. Instrumentul actorului este el însuși și prin el se creează. De-asta, actorul lucrează cu întreaga lui ființă. Să lucrezi prin exerciții teatrale cu mintea, sufletul, emoțiile tale, să-ți dezvolți memoria, cooperarea, agilitatea, inteligența emoțională. Sunt multe aspecte care te pregătesc pentru viață în exercițiile teatrale.
Un moment marcant trăit de tine la Ideo Ideis
Nu știu să pun degetul pe un singur moment, aș simți că le-aș trăda pe celelalte. Atelierul cu Alex Pavel a fost la momentul acela, foarte revelator pentru mine. Știu că la finalul atelierului ne-am scris bilețele de mulțumire unii altora și a fost foarte emoționant. Un alt moment ar fi că după ce am primit feedback-ul de la juriu (era cu juriu și cu premii pe vremea mea, haha), nu îmi spusese nicio vorbă cel pe care eu îl adoram atunci, Marius Manole. Și deși toți ceilalți ne-au dau feedback pozitiv, eu după întâlnirea cu ei plângeam că nu mi-a zis Manole nimic. (ale tinereții valuri :) ) Și la petrecerea de final, eu vorbeam cu mama la telefon, vine Manole la mine și îmi zice când am timp să vin să vorbim un pic. Am aflat după că Alex vorbise cu el să poarte o discuție cu mine. Eu îngheț și îi spun mamei să mai stea cu mine la telefon un pic să nu pară că mă duc imediat. Apoi am stat 10-15 minute la o masă de vorbă despre teatru cu actorul pe care îl admiram cel mai tare și asta mi-a dat aripi.
Cum vezi mai departe acest festival
Prevăd o viață lungă pentru Ideo (are deja oricum, e major cu acte în regulă). Îmi doresc și sper ca împreună cu colegii mei traineri să formăm un grup coerent, competent, empatic, care să sprijine o generație care cred că are mare nevoie de ghidaj și spații sigure în care să-și manifeste creativitatea.
