Pe Tatiana Ernuțeanu, am descoperit-o pe rețele, admirându-i lejeritatea cu care îmbină armonios și complet emoțional arta cu poezia, felul nonșalant de a fi cu o nostalgie a altor vremuri, spiritul liber si nonconformismul cu o latură tranșantă, stilul personal cu exprimările sale estetice.
Tatiana Ernuțeanu este poet, publicist și artist de colaje analog și mixed media. A debutat in 2020, încurajată de poetul Ioan. Es. Pop, la Editura Eikon, cu volumul Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra. Apoi în 2022, a publicat Buletin de știri blues la Tracus Arte, un volum de s-a bucurat de numeroase cronici pozitive și de mult succes în rândul cititorilor. A publicat poeme în reviste prestigioase din țară, cât si în antologii și reviste internaționale. Pomele ei au fost traduse in engleză, spaniolă și franceză, apărând în publicații din Uk ( Unpolished Magazine), SUA ( Atunis International), Peru (Kametsa), Germania ( Women Writing Berlin Lab), Spania (Tastzine), Portugalia (To The Lite House) și Franța (Lettres Capitales).
A participat cu lecturi publice atât la evenimente culturale, cât și la festivaluri de profil. Tatiana este și artist de colaje, adoptând un stil minimalist, cu o estetică retro. Printre practicile poetice pe care le abordează se numără și broderiile manuale poetice, cât și seturile de cărți poștale Dă-mi mâinile tale calde și Ancora Tu. În fiecare lună, o puteți citi la rubrica Chicstalgia din Forbes Life. De curând, a lansat, la Editura Eikon, noul volum de poezie experimentală, Sentimental Scara C, susținut de o grafică proprie.
Vorbim în continuare cu Tatiana Ernuțeanu despre lucrurile care îi formează universul de viață, de la poezie la modă, filme, vulnerabilitați și nostalgii.
Poezie, colaje, tapiserii, cărți poștale. Unde se întâlnesc toate
Ești artist și știi că orice creație pornește dintr-o stare căreia îi dăm forma cea mai potrivită. Relația text-imagine este, în opinia mea, una foarte puternică, ce poate oferi o perspectivă mai largă asupra intenției. Am mai declarat asta, dar nu pot schimba răspunsul, inventând ceva doar ca să nu reiterez o idee.
Simt foarte intens, tot ce se petrece în jurul meu și mă implică oarecum are un ecou amplu, sunt un om cu mari sensibiliăți, foarte interpretativ și conotativ, iar toate aceste note personale pot fi sublimate doar prin scris, vizual și alte forme de artă. Îmi place să lucrez cu emoțiile mele cărora, de altfel, nu mă opun și atunci îmi este la îndemână să experimentez noi maniere de a le transpune.
Volumele publicate
Fiecare volum este privit cu o anume stare de alteritate, dar asta nu schimbă cu nimic raportarea mea la ele. Carne, visuri și oase triste uitate in Hydra este primul meu volum. Sunt legată de acesta, este și astăzi legatura mea cu poetul Ioan. Es. Pop, este legătura cu nesiguranța mea, cu un nou început, cu încheierea unor alte capitole, este legătura cu o iarnă de o frumusețe și o intensitate cum rar viața ne oferă, trările mele sunt expuse raw.
Buletin de știri blues m-a oferit celorlalți într-o ipostază a vulnerabilității mai esențializată. Cred că de el mă simt cel mai aproape. Cât despre Sentimental Scara C este totul foarte proaspăt. Nu a trecut încă timpul necesar pentru a-mi cristaliza vederea despre el. La cald, nu poți să ai o imagine de ansamblu obiectivă. E ca în amor. La mine e bine să bați fierul cât e cald, dacă mergi pe ideea cu cât ești mai inaccesibil cu atât vei trezi în mine interesul, ai pariat prost, căci eu în timpul ăsta mă detașez și mă îndepărtez fără să-mi fi propus. So, despre cel mai recent volum, rămâne să-ti zic ce simt, cum îl simt, peste un an.
Ce-ți lipsește în zilele noastre?
Eu trăiesc foarte mult după anotimpurile mele interioare, după normele mele ce includ atât principialitatea, cât si epicureismul. În același timp, am vocația ratatului, e drept că a unuia cu farmec, dar asta sunt. Nu înteleg sub nicio formă acest continuu indemn, deziderat, obiectiv ce trezeste respectul celorlalti, de a iesi din zona de confort. E un nonsens. Daca am confort aici, de ce sa caut opusul. Oare nu suntem aici să ne bucuram de ce ne face plăcere ? Mi se pare de un nefiresc grotesc. Reducând, e ca și cum aș avea o tavă de amandine care îmi plac și eu aș vrea să-mi ofer ca supliciu o tavă de cornulețe, după care, îngrețoșată și frustrată, mă voi întinde pe canapea satisfacută, însă, că am reușit să fac ceva nedorit. Wow, ce mobil laudabil pentru care să-ți sacrifici nevoile și plăcerea!
Îmi lipsesc atât de multe, începând de la conversațiile spumoase, ironiile, umorul, incorectitudinea alegerilor personale, curtoazia, locurile cu șarm, unde să dansezi fără caști pe urechi, oamenii cu vicii și cu nesiguranțe, clima blândă, cultivarea unicității proprii. Foarte multe. Mi-aș fi dorit să o cunosc pe Marlene Dietrich cu care să mă întind la o țigară, două și să schimbăm impresii despre dandysme-ul feminin, să-mi pierd nopțile în El Morocco, unde velvet rope avea sens sau în The Tunnel, unde puteai alege să dansezi într-una dintre camere, fie în cea ca o librarie victoriană, fie în cea tunel (cândva un real tunel, prin 1900, pe aici treceau trenuri), să vad inițiative mai subtile în a pune femeia central, uite, precum YSL, care în ‘68 a propus tudexo masculin ca ținută de seară pentru femei, argumentând atât de simplu un mesaj atât de puternic, în loc să ofere femeilor ținute de inspirație masculină, neautentice, el a “dezbrăcat” bărbatul pentru a îmbraca femeia.
Mi-ar mai fi plăcut să văd femei cât mai naturale și bărbați cât mai nonșalanți. Să nu se fi inventat sprâncenele tatuate/ vopsite și arcuite și pantofii sport roșu-aprins pentru bărbati, să fie flirt, fum de țigară și întălniri nutritive la liber și probabil niciun cititor care acum să mă blameze pentru dorințele mele, căci, dupa cum vedem, există pretenția ca și dorintele să se alinieze cu agenda corectness-ului. Enfin, ar tot fi de adăugat...
Cum te raportezi la stil
Să fii la modă e ușor, să deții un stil asta se formează în ani de lectură, de văzut filme, de ascultat muzică, de admis și tolerat lumea fără ca să ridici ziduri din preconcepții. Stilul e felul în care tu percepi lumea, preferințele tale culturale, dar nu numai, emoțiile din tine, influențele asupra ta, universul tau. Nu țin cont de modă, port doar tot ce mă reprezintă. Dacă într-un sezon nu e nimic care să se potrivească cu cine sunt, nu-mi cumpăr nicio piesă. Prefer itemurile iconice, care au făcut istorie, îmi place să mixex vibe-ul retro cu cel clasic, la care adaug de fiecare dată ceva tout personnel. Nu am un obiectiv din a fi la modă, dar hainele reprezintă singura posibilitate de a mă imersa într-un timp pe care nu l-am trăit. E un soi de escapism dintr-o realitate mult prea minimalistă estetic și mult prea aridă emoțional.
Trei piese preferate din garderoba ta
Voi eluda brandurile. Așadar, un sacou negru cu croi masculin, dintr-o stofă fină, în care mă simt atât de natural, ceva similar cu Cassel, în costum, pe plajă, în Mon Roi, o haină cu mâneci trei sferturi so 30s din astrahan negru și o altă haină de blană lungă, zebra print, foarte berlineză, în care mă simt ca un personaj creat de Bowie cu Bertolucci, dacă ar fi creat unul. Selecția include haine ale sezonului rece, pentru că eu sunt omul extremelor și îmi place sa fiu fie foarte îmbrăcată (pe stradă), fie dezbăcată (acasă). Urăsc hainele de vară care te obliga să fii sumar îmbracată, mai cu seamă de când verile au înecput să nu mai permită de cele mai multe ori nici măcar un jeans sau un tshirt cu mânecă scurtă.
Cărțile poștale & singurătatea
Da, sunt o natură solitară, la care s-a adaugat și singurătatea “impusă” indirect de normele sociale actuale, care au trasat deja coordonatele celor care sunt persoane dezirabile cu care să-ți împarți timpul. Avem acest dar, noi români, de a schita tot timpul prototipuri, de la președintele pe care ni-l dorim, până la ăla cu care alegi să-ți bei cafeaua. Nu mă încadrez în a fi ceea ce se așteaptă majoritatea, dar nu e doar cazul meu. Tot mai mulți sunt cei care sunt marginalizați pentru tipul de gândire mai liber pe care il au. Sunt tot mai multe categorii care sunt repudiate. Acest demers pe care l-am inițiat a fost felul meu de a le spune celorlalți ca suntem aici și noi.
Interacționez ușor doar dacă simt caldură din partea lor sau dacă avem afinități. Altfel, nu.
Povestea cărților poștale Ancora Tu
Mi-am dorit să abordez o altă practică poetică, cu scopul de a aduce poezia într-o formă mai accesibilă, mai cinematică, cât și pentru a reabilita farmecul carților poștale. A fost ca și Dă-mi mâinile tale calde un proiect foarte bine primit, iar acest lucru mi-a confirmat ceva ce aveam nevoie să mi se confirme, și anume că suntem multi romantici.
Ce apreciezi la oameni
Onestitatea, naturalețea, creativitatea. ÎI apreciez pe cei care se lasă copleșiți de emoție, pe romantici, pe cei care nu se iau în serios, pe cei nesiguri, pe toți cei care își respectă adevărata lor natură. De la aceste linii mari pleacă apoi nuanțe, după care să mă ferească viața să întâlnesc un om care să facă lucrurile așa cum în capul meu le-am cinematizat, căci fac niste crush-uri teribile.
Ce te vulnerabilizează
Tentația. Am, cred, o predispoziție spre asta. :) Sunt tipul de om cu o mare receptivitate spre tentație dublată de o dezarmantă lipsă de voință. E drept că sunt puține lucruri care mă pot ispiti pe lumea asta, dar acestora chiar nu le fac față, ce să mai!
