Media joacă un rol esențial în formarea opiniei publice și în funcționarea democrației, iar jurnaliștii și publicul din fiecare stat din Europa se adaptează la provocările și oportunitățile erei digitale. Totodată, se observă diferențe majore între țările europene din punctul de vedere al peisajului mediatic și al social media, este concluzia desprinsă la finalul reuniunii anuale a Crisis Communication Network Europe (CCNE), organizate în acest an la București și găzduite de Lighthouse PR.
Reglementarea – unii nu au deloc, alții au prea multă
În primul rând, reglementarea trusturilor de presă variază semnificativ de la o țară la alta, influențând libertatea de exprimare și acuratețea informațiilor. De exemplu, în Ucraina, serviciul de mesagerie Telegram joacă un rol crucial în informarea cetățenilor – inclusiv a celor din afara țării, deși platforma este deținută de 2 frați de cetățenie rusă.
Toate informațiile sunt distribuite în afara reglementărilor tradiționale, iar conținutul ajunge la public rapid, dar și adesea anonim. Această platformă a crescut mult, „trambulina” fiind războiul declanșat de Rusia, pentru a fi transmise rapid informații și imagini de pe front.
Problema este că poate fi distribuit aproape orice, iar acest „orice” este dificil de verificat. Unele canale de Telegram din Ucraina au crescut atât de mult, încât au între 1 și 3 milioane de abonați, funcționând precum paginile de Facebook din România ale unor instituții de media.
La polul opus, în Marea Britanie, reglementările există (precum cele impuse de Ofcom pentru audiovizual), însă publicații de renume precum The Guardian au mers și mai departe și și-au implementat propriile reguli. Totuși, printre jurnaliștii din Marea Britanie, percepuți de multe ori ca fiind dintre cei mai agresivi din lume, este încă valabil un acord de tipul "gentleman's agreement", care pune presiune pe respectarea cuvântului dat în privința informațiilor off the record.
În privința modului în care știrile sunt „consumate”, situația variază de la o țară la alta. În Italia Georgiei Meloni, deși media online este pe val – chestiune deloc surprinzătoare, există o preferință majoră pentru publicațiile locale, pe când în Belgia, online-ul este principalul canal de informare. Aici, politica editorială a trusturilor publice include și lipsa de constrângeri în a adopta un conținut critic la adresa autorităților.
Încrederea în media, în scădere și la ei
Încrederea în media variază, de asemenea, considerabil. De exemplu, consultanții de comunicare din Elveția au subliniat că cetățenii dau dovadă de o încredere neclintită în radio, un mijloc de informare esențial în situații de urgență. Radioul este atât de important în Elveția, încât există unul în adăposturile aeriene din fiecare clădire. Însă, dat fiind că Elveția are mai multe limbi oficiale, este recomandată consultarea știrilor în limba engleză pentru o viziune aproape imparțială asupra unei știri.
În Italia, unde sunt peste 100.000 de jurnaliști(!), radio-ul se bucură, de asemenea, de încredere din partea publicului, urmat de TV și publicațiile print. În mod surprinzător, există peste 1.200 de ziare în toată țara, însă planează, totuși, și o criză de credibilitate. Nu este ieșită din comun o știre în print potrivit căreia a murit Regele Charles sau Papa s-a îmbrăcat din mall-urile din Italia.
Presa din Polonia se confruntă cu o scădere a încrederii din partea publicului, mai ales din cauza materialelor alarmiste despre criza financiară, războiul din Ucraina sau modificările climatice. Astfel, polonezii evită canalele de știri și se îndreaptă asupra platformelor de streaming.
În Germania, „hârtia”, alături de TV, continuă să fie foarte relevantă. Însă și aici apar două particularități. Pe de o parte, Germania are cea mai supra-specializată media din lume, așa încât aici este absolut normal să existe publicații mai multe publicații print săptămânale cu câte 500 de pagini doar despre scaune din lemn, servere, ferestre cu tâmplărie din aluminiu și multe alte asemenea exemple. În plus, organizațiile non-profit au un cuvânt mare de spus și sunt influente în rândul publicului. Printre cele mai puternice ONG-uri se numără Foodwatch, Oxfam, Peta sau WWF.
Toate aceste sisteme după care funcționează presa din alte state evidențiază un peisaj complex și diversificat. Fiecare stat răspunde în mod unic la provocările erei informaționale, adaptând reglementările, tehnicile de consum și nivelurile de încredere în media pentru a servi cel mai bine nevoile societății.
Crisis Communication Network Europe adună companii de consultanță cu expertiză de ne-egalat în comunicarea de criză din țările europene. În prezent, CCNE include 14 companii din tot atâtea țări, iar în România este reprezentată de Lighthouse PR.
