Schimbările climatice bruște, contaminarea și distrugerea resurselor naturale, a biotopurilor și spațiilor de locuit urbane, gentrificarea și sănătatea populațiilor minoritare și nu în ultimul rând, apa. Toate acestea au fost disputate și puse în cheie artistică în cadrul celei de-a IV-a ediții a festivalului Ecoperformance, ce a avut loc în București. Centrul Național al Dansului București a găzduit festivalul, alături de inițiatorii acestuia, Taanteatro și de organizatorii ediției din România, PLASTIC Art Performance Collective/ Asociația Macaia.
"Prin ecoperformance este subliniată performativitatea mediului, în toată complexitatea sa, pentru forme de reprezentare mai puțin antropocentrice. Privim această schimbare de paradigmă ca o tranziție de la Antropo-Scenă la Simbio-Scenă, în care corpul uman este o expresie a unei forțe printre alte forțe", spune Maura Baiocchi.
Pentru a intra în culisele unui festival relativ nou, am stat de vorbă cu fondatorii Maura Baiocchi și Wolfgang Pannek, alături de Alina Tofan, co-fondatoarea PLASTIC Art Performance Collective și membră a juriului festivalului.
Istoria festivalului
Maura Baiocchi: Festivalul Internațional de Film Ecoperformance a fost creat de mine și Wolfgang Pannek în 2020, în timpul pandemiei. Am vrut să creăm o platformă pentru artiștii internaționali din sfera artelor performative, creatori de videoperformance-uri și filme, ale căror lucrări răspund provocărilor ecopolitice ale vremurilor noastre. Prima ediție a festivalului a avut loc online în martie 2021.
Primele ediții
Wolfgang Pannek: Festivalul are în centru conceptul și practica ecoperformance, concepută de Maura Baiocchi și dezvoltată alături de mine, în plan teoretic. Festivalul, început inițial online, a debutat cu puțin peste 80 de creații înscrise. În anul următor, am inaugurat și festivalul fizic, în persoană, în cooperare cu Cine Satyros Bijou din São Paulo.
Odată cu crearea unui itinerariu internațional de proiecții, care include Brazilia, Argentina, SUA, Australia și România, am primit aproape 800 de înscrieri. Interesul în creștere pentru festival este însoțit de o creștere a calității cinematografice și de includerea unor noi categorii de filme. Acum, pe lângă Ecopoet[h]ics, din festival au făcut parte și Eco-Drame, Eco-Animații și Eco-Documentare.
Conceptul de ecoperformance
Maura Baiocchi: Preocuparea pentru ecologie și ancestralitate a fost o constantă a muncii mele încă de la sfârșitul anilor 1980, când încă foloseam termenul de environment-performance (performance de mediu). În jurul anului 2009, în timp ce cream "Ancestral Becoming", am dezvoltat conceptul de ecoperformance pentru artele spectacolului. Ecoperformance reprezintă o practică a artelor performative, care investighează tensiunile dintre mediu, corp, ancestralitate și memorie.
În ecoperformance, mediul și corpul (uman și non-uman) sunt privite ca extensii reciproce. Prin urmare, prin ecoperformance este subliniată performativitatea mediului, în toată complexitatea sa, pentru forme de reprezentare mai puțin antropocentrice. Privim această schimbare de paradigmă ca o tranziție de la Antropo-Scenă la Simbio-Scenă, în care corpul uman este o expresie a unei for’e printre alte forțe.
Cum a ajuns Ecoperformance la București
Wolfgang Pannek: O cunoaștem pe Alina din 2021, când videoperformance-ul ei, "Asphyxia", a fost selectat. După festival, am menținut legătura. Alina a început să își descrie munca drept ecoperformance și să popularizeze conceptul în România. În 2023, a participat din nou la festival, cu filmul "Yagoria", iar mai târziu, în același an, a organizat conferințe, prelegeri și ateliere susținute de Maura Baiocchi la București. Aceste colaborări au dus în mod natural la ediția de la București a festivalului, o propunere îmbrățișată cu drag de Alina și de Centrul Național al Dansului București.
Alina Tofan: Da, a venit natural, așa cum povestește și Wolfgang. În ultimii ani, activitatea mea artistică principală a fost și este să creez ecoperformance-uri sau cum îmi place să numesc deseori, ecomeditații în mișcare. Pornind de la felul în care Maura și Wolfgang au teoretizat și practicat acastă artă, încerc să îmi poziționez felul în care creez, numind-o astfel, respectând ce face ca un performance să fie ecoperformance, însă, antrenamentul și tehnicile de lucru pe care le experimentez sunt un cumul de practici adunate și dezvoltate în ultimii 4 ani.
Așadar, da, festivalul, pot spune că a apărut firesc, ca o consecință a respectului pe care îl port celor doi creatori. M-a surprins și onorat, de asemenea, invitația lor, de a face parte din juriu pentru festival. Așa cum știți, acesta nu se întâmplă doar în țara noastră, așa că bucuria și responsabilitatea au fost și sunt mari.
Filmul “Îmi pare rău că am crescut mai mare și mai puternică decât tine”
Alina Tofan: M-am bucurat să descopăr prezența unei creatoare de la noi în festival, discursul filmului ei a fost foarte poetic. Am rămas și mai impresionată să aflu că l-a creat când avea 17 ani… Maya are 19 acum, locuiește în Italia și a venit special pentru festival până în România. A primit aplauze la final, era și ea prezentă în sală. A avut un discurs foarte bine articulat despre relația pe care o avem cu Dâmbovița și cu apele. Erau imagini pe care le știam cam toți din sală și care ne dor… nepăsarea, mizeria…
Traseul tău în lumea artelor performative
Alina Tofan: Când am dat la actorie, am dat având în minte că îmi doresc să fac mai mult performance. Am aflat despre forma aceasta de artă când eram în Bacău și aveam cam 16/17 ani… Am plâns văzând că există și că avea un nume ceea ce îmi doream eu să creez. În facultate, am avut noroc să văd multe performance-uri, să particip la multe ateliere. Din păcate, în mediul UNATC există doar actorie și cam atât, nu se vorbește despre performance, nu primești informații, resurse, din contra. Totuși, în ultimii ani, tot apar performanceuri.
Pentru mine, a fost diferit. Am avut marele noroc de a fi într-un grup de performance, numit TBA (Time Based Arts), în cadrul UNArte, unde mă primeau și pe mine la întâlnirile lor coordonate de Reka Csapo Dup și Irinel Anghel. Era foarte experimental tot ce se întâmpla, noi chiar învățam performance, teoretic și testam practic. Mi-au oferit o libertate extraordinară și mi-au deschis aripile să fac ce și cum simt. Chiar revizitam tot povestind despre perioada aia și îmi dau seama că a fost magică și ar fi mult de povestit.
Cosmin Manolescu, de asemenea, a jucat un rol important în devenirea mea ca artistă, atelierele de dans de la CNDB și WASP, de la vremea aia, cu acces gratuit, de asemenea. Întâlniri cu tot felul de artiști, dansatori, performeri, care mi-au oferit resurse, care au avut răbdare cu mine. Ce vreau să spun e că e important să ai acces la asta. Am primit foarte mult și m-am format așa, cât să am siguranța că ce fac, fac bine, datorită unor artiști generoși. Încerc să continui ce am primit și să creez contexte în care și alții care își doresc cu ardoare să primească, să se simtă liberi în propriul lor fel de a fi.
PLASTIC Art Performance Collective
Alina Tofan: În 2020, alături de Georgiana Vlahbei (GCV) am creat colectivul. A pornit inițial dintr-un proiect în care exploram memoria afectivă și risipa în raport cu obiectele din plastic. Am simțit că e mai mult de atât, deja exploram foto-performativ, combinam diferite practici artistice. Ulterior, în 2021 am luat contact cu TAANTEATRO și aflam despre ecoperformance și plângeam. Ne regăseam în ce propuneau aceștia… Desigur, aveam mult de coagulat, învățat, de lucrat. A însemnat pentru noi o asumare mai clară a demersului nostru, a tipului de muncă și de antrenament.
Viziunea PLASTIC Art Performance Collective are la bază o armătură filosofică puternică. Lucrăm cu concepte precum deep ecology, eco spiritualitate, eco filosofie, ecopoesis. Tehnica de lucru principală o reprezintă performance-ul ca ecomeditație în mișcare, care reunește diferite tipuri de practici precum performance în spiritul dansului butoh, antrenamente de qi gong/tai chi, storytelling confesiv, teatru senzorial, la care se adaugă, desigur, dansul contemporan, teatrul, art-terapia, artele vizuale și antropologia culturală, mereu mediind trecutul și viitorul prin corp, chestionând recontextualizarea unor mituri, memoria individuală și colectivă.
Invitația de a juriza filmele este o mare onoare, înseamnă că și Maura și Wolfgang văd și simt demersul meu profesional sincer și intens. E un process de învățare și profesionalizare pentru mine, îmi chestionez și interoghez valorile în ce numesc ecoperformance, e un test. Mă onorează să pot avea experiența asta, care mă imersează complet.
Ediția din România, impresii & concluzii
Maura Baiocchi: Aspectul cel mai important al ediției de la București este tocmai această combinație între întâlnire și învățare pe mai multe niveluri în rândul artiștilor. A fost prima ediție însoțită de ateliere și dezbateri, și astfel, a oferit oportunități pentru un schimb și o înțelegere reciprocă mai profundă.
Alina Tofan: Publicul a primit foarte bine festivalul, s-au implicat și au petrecut zilele de festival de dimineață până seara alături de noi. Am simțit că e nevoie de multe discuții, de întâlniri între oameni, de schimbat idei, de a vedea că nu suntem singuri. Da, am simțit nevoia de comunitate din partea publicului.
Ce arde cel mai mult în momentul acesta pe agenda eco
Maura Baiocchi: Schimbările climatice bruște, pe raritatea, contaminarea și distrugerea resurselor naturale, biotopurilor și spațiilor de locuit urbane, problema migrației în termeni geografici, etnici și culturali; pe întrebările legate de discriminare, gentrificare și sănătatea populațiilor minoritare, cum ar fi clasele sărace, populațiile indigene, migranții, femeile și comunitățile LGBTIQA+ din întreaga lume. Un subiect de mare interes îl reprezintă apa, element vital pentru supraviețuire, ce a fost abordat dintr-o varietate de perspective sociale și artistice.
Alina Tofan: Devine tot mai evidentă îngrijorarea pentru apă, migrația climatică, problema locuirii, capitalismul-monstru care nu mai duce nicăieri. Da, total de acord cu ce spune Maura. Desacralitatea, lipsa sensului, epuizarea…
Spectacole mai sustenabile în raport cu mediul
Alina Tofan: În primul rând, instituțiile publice ar trebui să urmărească asta, teatrele sunt, de exemplu, o mare risipă din cauza politicilor pentru scoaterea din uz a costumelor și recuzitelor. E nevoie de circularitate si mai multă cooperare între instituții. Diminuarea risipei, a consumului nejustificat.
Nu știu cât de eco-friendly poate fi ceva ce se întâmplă totuși în parametrii clari ai consumerismului, marketingului. E nevoie de comunitate, la orice nivel. Pot fi, desigur, dar cred că până la a face un show cu pahare de hârtie și mâncare bio, e important să se întâmple ceva cu avioanele private, să fie modificată legislația pentru ele. Sunt multe aspecte, putem vorbi cu adevărat de un show eco-friendly în timp ce e război în Palestina, Ucraina? Câte specii mor, câte animale suferă chinuri groaznice, specii de pești.. cât suferă biodiversitatea chiar în aceste clipe?
Sigur, e binevenit orice, doar că uneori, simt presiune mare pe umerii oamenilor simpli, pentru care supraviețuirea e principala preocupare. Încălzirea globală nu e o problemă pentru bogați, pentru alienarea lor de societate. Vor găsi o cale, vor avea ape curate.
Cum stă România în ce privește artele performative
Alina Tofan: Acum 8 ani făceam performance-uri mai experimentale, mult mai rebele, spațiul public era luat în posesie de artiști mai radicali. Sunt multe din performance-urile pe care le făceam în trecut și care acum nu știu dacă ar mai fi posibile, din multe motive. E tot mai greu să accesezi spații, spațiul public, în afara unor finanțări, de obicei, publice, mari, care să îți permită să faci asta. E interesant, cumva atunci făceam fără să am păreri despre cum ar trebui să fac sau ce, era o inerție.
Acum, ce observ, e că e tot mai prezent performance-ul, se vorbește despre asta, presa culturală / mainstream e mai interesată, se promovează evenimentele, însă nu știu dacă mai e rebeliunea de acum 8/10 ani… Se modifică, e clar. Uneori, e luat ca termen pentru a descrie spectacole experimentale. Depinde, are o influență bună academia făcută de CNDB (Academia de Dans și Performance), profesionalizează artiștii. Nu e ușor să faci performance-uri bune. Avem totuși o scenă efervescentă, îmi plac artiștii noștri, mă bucur că performance-ul e tot mai prezent. Sunt perioade și perioade, ține mult de grupuri și de ce acces, la ce spații există.
Recomandări
Alina Tofan: Sunt foarte multe, nu o să îmi spun direct recomandările pentru că ar fi evidentă jurizarea mea. Programul festivalului va fi disponibil online între 27 și 30 iunie pe canalul de YouTube al festivalului.
Vă recomand să vedeți filmele din edițiile de până acum ale festivalului, eco-poesis, pentru a înțelege mai bine conceptul de ecoperformance din partea dansatorilor/performerilor… Și, desigur, să parcurgeți selecția de anul acesta, apoi, pentru a vă completa viziunea, pentru a adăuga dimensiunea unor altor tipuri de discurs ce vin să completeze mesajele.
