![[Obsesii part-time] Gelu Florea: Cărțile aveau ca sursă propriile experiențe. Viața din agenția Graffiti/BBDO, amintirile din serviciul militar, apoi alte amintiri, din liceu, când editasem un ziar clandestin](https://media.iqads.ro/2024/06/gelu-florea-cover-850.jpg)
Gelu Florea lucrează ca Art Director la agenția Godmother din București. Concepe, realizează și publică independent cărți handmade în serie limitată. Ultima apariție este Dreigroschen Archeologie, un raport al cercetărilor făcute timp de 40 de ani în jurul unei vechi cetăți transilvane - Cetatea Chioarului. Cum a început obsesia acestor cărți și ce a urmat, povestește Gelu mai jos:
John de Baia Mare
Sunt un John Fante autohton care lucrează nu în cinematografie, ci în publicitate. Sunt născut nu în Denver, Colorado, ci în Baia Mare, Maramureș. Succesul cărților mele este absolut. Remarcabil chiar.
Totul începuse cu 10 ani mai înainte. Prin 2008 îmi trecuse prin cap să fac un ghid pentru cei care călătoresc cu trenul fără să-și ia bilet. Nu că ar fi avut nevoie de așa ceva. Eu însumi practicam blatul pe calea ferată de ani buni și aveam destule însemnări în jurnal cât să constituie materialul unei cărți. În 2009 prototipul era gata și eram pregătit să-l lansez într-o serie mică, făcută de mână.
Nu mă mai puteam opri. Am făcut mai multe exemplare din Ghidul Blatistului și le-am împărțit gratuit. Îmi doream recunoaștere și notorietate. Am făcut și alte cărți. Toate aveau ca sursă propriile experiențe. Viața din agenția Graffiti/BBDO, amintirile din serviciul militar, apoi alte amintiri, din liceu, când editasem un ziar clandestin. Aventurile de detectorist în căutare de relicve din primul război. Perioada în care fusesem șomer și curier ciclist aspirant. Poveștile de dimineață de pe digul de la Mihăilești. Destule cât să trezească interesul celor mai diverși și pretențioși cititori. Nu trebuia decât să le expun și succesul avea să vină de la sine. În 2013 le-am instalat la Cărturești Verona. Apoi la Cărturești & Friends.
Succesul
Mă întrebam cum voi face față succesului. Cumva aveam să mă descurc. Am strecurat fragmente, ca inserții, într-unul din numerele revistei Insitute,The. Le-am înscris la Romanian Design Week. Cărțile erau pe drumul cel bun. Într-o zi m-am pomenit cu Liiceanu în fața mea. Eram pe lângă sala Dalles. Dragul de Liiceanu! Nu mă omoram după cum scrie, dar eram dispus să-i propun cărțile spre editare. Dacă nu chiar acum, cu siguranță ceva mai încolo.
Comenzile curgeau. O grozăvie! În doi ani am reușit să plasez două cărți și în cei care au urmat cam tot atâtea.
În 2022 piața ajunsese cumva la saturație. Nici nu era de mirare. Nu mi se mai vânduse nici o carte. Era de înțeles. Mi-am retras cărțile de la Modul Cărturești. Le-am așezat, așa cum erau, într-un cufăr de nuiele. Asta nu înseamnă că succesul m-a părăsit. Totul e la fel ca acum 15 ani. Cu același elan, pregătesc un nou titlu. Va fi ceva de zile mari.
