În această ediție:
- cele 8 recomandări ale Andrei Mureșan
- din Misreport, despre Dezinformare - Codruța Simina
- interviuri de la Gala Superscrieri
- 4 super materiale de la tineri jurnaliști locali, susținute de noi prin burse
- știri despre cei care ne aduc știrile
- Panorama, despre cea mai grea întrebare pentru presă: „Cine vă plătește pe voi?”
- Cum am scos jurnaliștii în stradă și cum ne-a bubuit mintea o publicație slovacă de succes
Invitata lunii este Andra Mureșan, reporter la Scena9, premiată la Superscrieri și o voce a noilor generații de jurnaliști care merită ascultată.
„Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor” a fost tema Superscrieri#13, așa că în aceste luni am cerut perspectiva invitaților noștri despre cum stă treaba cu finanțarea jurnalismului.
Andra Mureșan:
Am intrat în presă acum aproape trei ani. Citeam DoR regulat și îmi doream să ajung cândva să lucrez acolo. La fel cum visam să ajung să scriu cândva investigații la fel de bine precum o fac foștii jurnaliștii de la Libertatea. Fast-forward puțin de la acel moment, iar una dintre publicațiile astea două s-a închis, în timp ce din cealaltă au plecat forțat mai bine de zece dintre reporterii ăia care îmi arătau că se poate face presă extrem de bine și la noi.
Prietenii mei au ajuns să glumească cinic și să-mi spună „Andra, toate redacțiile în care vrei tu să lucrezi ajung să se închidă sau se întâmplă ceva nasol cu ele. Oprește-te, ca să mai avem și noi unde să ne angajăm”.
Ar fi extrem de simplu dacă asta ar fi singura hibă a presei. Și, cu siguranță, mult mai ușor de explicat.
Am avut norocul până acum să fac parte din redacții care nu s-au lovit atât de direct de lipsa banilor. Dar presiunea asta, ce se simte exact ca un bolovan legat de piciorul fiecăruia dintre noi, ajunge cumva să fie peste tot.
Se simte în știrea aia dată de la birou, cu titlu doar puțin bombastic și fără prea multă atenție la conținut. Se simte în subiectele refuzate pentru că nu sunt resurse pentru ele, cu toate că ar fi nevoie să fie făcute. Se simte în oboseala jurnaliștilor, care lucrează uneori câte 16 ore pe zi ca să dea ceva bun pentru cititori. Se simte în rigiditatea cu care privim noile forme prin care putem transmite informația, pentru că nu ne aduc bani instant.
Cred, totuși, că finanțarea nu e singura problemă pe care o avem. Deși din ea derivă multe altele. Am întâlnit în ultimii ani zeci de jurnaliști care îmi povesteau cât de sleiți de puteri sunt. Alții care se plângeau de șefi abuzivi și care, în prezent, fug de presă mâncând pământul. Jurnaliști pe care-i citeam și de la care speram să învăț, dar care acum se zbat încercând să regăsească măcar o fărâmă din plăcerea aia pe care o aveau când scriau un text la începuturile lor în presă.
Nu știu dacă neajunsurile astea au legătură doar cu banii sau și cu felul în care ne raportăm noi, jurnaliștii, la noi înșine. Scriem atât de bine despre abuzuri, burn-out, conflicte, dar ne creăm singuri câmpuri de luptă imaginare, din care tot noi ieșim pe minus. Știm foarte bine ce ar trebui să facă presa și cum ar trebui să apere democrația, dar nu avem strategii care să îi facă și pe cititori să înțeleagă asta.
Aș vrea să zic că după trei ani de presă am găsit eu niște soluții magice pe care nu le-au găsit atâția jurnaliști înaintea mea, dar n-am atâta încredere în mine. În schimb, am niște certitudini care nu sunt strict legate de bani, dar care ar putea crește încrederea publicului în ceea ce facem și ar ține jurnaliștii mai mult timp în profesie:
1. Să încercăm să scriem pentru cititori, nu pentru colegii de breaslă. Asta înseamnă că e nevoie să știm cine-s oamenii ăia care vin la noi pe site zi de zi, dar și cine-s ăia la care nu ajungem niciodată și cum putem să dăm de ei. Am zis-o asta cu colegii de breaslă pentru că, de multe ori, mai ales în mainstream media, știrile se dau pentru că le-a dat și publicația concurentă. Ori asta, ori ne grăbim să dăm primul știrea, fără să avem grijă față de surse sau față de subiect, doar ca să le luăm fața colegilor. Iar asta ne dăunează tot nouă.
2. Practice what you preach. Dacă tot scriem despre locuri de muncă toxice, oboseală și sănătate mintală, ar ajuta foarte mult să și aplicăm lucrurile alea. Doar că asta nu ține doar de reporteri, are legătură cu întreaga organizație și cu valorile pe care și le asumă. E important, mai ales într-o profesie care te poate seca de resurse, să-i ții aproape pe jurnaliștii care lucrează la subiecte sensibile sau pe ăia care dau câte zece știri pe zi. Dacă nu, o să ajungem să spunem foarte cinic „Ei, ăia s-au lăsat de presă că n-au fost făcuți pentru asta”, deși știm cu toții în interior că lucrurile nu-s atât de simple precum sună.
3. Mai multă colaborare. Cred că la gala Superscrieri a întrebat cineva „Dar de ce nu vă uniți voi într-o singură redacție?” și m-am gândit pentru o secundă cum ar arăta asta. E clar că e imposibil, dar colaborarea nu e imposibilă. Concurența aia nemiloasă izvorăște tot din nevoia asta, neacoperită a presei, de a da de bani. Dar cred că învățăm cu toții, chiar din prima zi într-o redacție, că nu poți să faci presă fără colegi. Și nu doar ăia din redacția ta, ci și din celelalte redacții. Cât am fost la Festivalul Internațional de Jurnalism de la Perugia i-am auzit vorbind pe jurnaliști din Gaza, din Ucraina, jurnaliști aflați în exil, care trag acum cu toții la un scop comun: eliberare. Nu știu cât va mai conta cine a dat primul știrea în momentele alea, așa că poate ne gândim cum putem să facem să nu conteze atât de mult acum.
Clanul „Sărmanilor”. Cum ajung apartamentele sociale din Otopeni la oamenii primarului
Florin Râșteiu (Buletin de București)
„Într-o documentare care s-a întins pe mai mult de patru luni, reporterii Buletin de București au descoperit că parte din apartamentele sociale ale Primăriei Otopeni sunt ocupate de oameni de la vârful autorității locale și din jurul primarului în funcție, consilieri locali, directori de instituții, preoți, foști angajați în administrația locală ori membri de partid.”
Cum arată progresismul în politica românească din anul electoral 2024
Vlad Dumitrescu (Panorama)
Sursă foto: Octav Ganea/Inquam Photos
„Într-un an electoral mai aglomerat ca niciodată, cu patru runde de alegeri, pare că și oferta electorală devine, pe ici-pe colo, mai variată. Dacă în Europa există destule partide care marșează pe teme progresiste, atât economic cât și social, în România, acest curent de gândire a fost mai degrabă absent de pe scena politică. Sau și dacă a fost prezent, el nu a fost asumat ca atare, cum fac alți politicieni din Vest. Asta pare să se schimbe încetul cu încetul, parțial și dintr-o nevoie pragmatică de a acapara din votul tânăr.”
Seria Bears Uncovered
Michael Bird, Ovidiu Dunel-Stancu, Stefano Petrelli, Vjosa Cerkini (Scena9)
„Un documentar amplu, în care o echipă internațională de jurnaliști a călătorit în România, Slovenia, Albania, Kosovo și Italia, pentru a cerceta de ce oamenii și urșii își împart din ce în ce mai greu teritoriul. „Bears Uncovered” arată cum am ajuns aici, care sunt problemele dintre oameni și animalele sălbatice, dar și soluțiile care i-ar putea ajuta să trăiască mai bine împreună.”
Studenții de la Sociologie, revoltați de cursurile unui profesor candidat pe listele AUR: „Ne-a spus că femeile cu părul desprins sunt în căutare de bărbați”
Luiza Popovici (PressOne)
„Un profesor de la Facultatea de Sociologie din București candidează pe listele AUR la europarlamentare și între timp le spune studentelor că fertilitatea este indicată de lungimea unghiilor și că e normal să fie puse la punct de capul familiei, dacă vorbesc neîntrebate.”
Cum au inventat polițiștii din Sibiu “certificatul de consumator de droguri”: O mamă acuză abuzuri ale autorităților
Matthew Garvey (Context)
„Un document întocmit de Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate (SCCO) Sibiu, nesemnat de șeful instituției, a ajuns probă într-un dosar civil în care părinții unui copil de cinci ani, separați între timp și prinși în mai multe conflicte legale, se judecau pentru domiciliul minorului. În baza acestei hârtii care atestă, fără să ofere alte detalii, că mama copilului „are preocupări pe linia consumului de droguri”, Tribunalul Sibiu i-a dat câștig de cauză tatălui. Poliția Română refuză să clarifice situația, în timp ce femeia așteaptă procesul din iulie, care va stabili definitiv domiciliul copilului.”
Cartelul din Carpați
Ionuț Stănescu, Ovidiu Vanghele, David Muntean (Recorder)
„Am mers în Franța să aflăm povestea castelului cumpărat de misterioșii investitori români și ne-am întors în țară pentru a lua urma banilor. Am descoperit o grupare creată și protejată de oameni politici girați de la vârful coaliției de guvernare. O grupare care a pus stăpânire pe cea mai cunoscută stațiune turistică a țării, transformând-o într-o sursă de îmbogățire.”
Într-un act sexual, „«NU» are aceeași valoare, indiferent când este verbalizat”, explică o terapeută / După jurnalistă, alte două femei îl acuză pe Răzvan Băltăreţu că nu le-a respectat consimțământul
Alexandra Nistor, Laurențiu Ungureanu (Hotnews)
„Azi sunt bine, nu vreau să mă mai întorc în mizeria aia”, spune una dintre cele două femei care, după mărturia jurnalistei Adina Florea, îl acuză și ele pe Răzvan Băltărețu, fost redactor-şef al publicaţiei Vice, că a ignorat lipsa consimțământului într-un act sexual. Unele dintre femei spun că inițial acceptaseră raportul intim, apoi pe parcursul actului au spus „Nu”, iar bărbatul nu s-a oprit.”
Comunitatea LGBTQ în discursul AUR: De la toleranță mimată la spaimă națională
Luca Istodor, ilustrații de Ramona Iacob (Iscoada)
„Discursul AUR vizează în mod negativ anumite grupuri minoritare, cum ar fi romii, maghiarii sau comunitatea LGBTQ, dar și curente ideologice, cum ar fi liberalismul european. Cu toate acestea, este posibil ca pericolul pe care îl reprezintă AUR să fie încă prea puțin conștientizat în spațiul public românesc. În media mainstream și discursul public, AUR a fost considerat, în special la apariția sa, mai degrabă „exotic și inofensiv, fiind perceput drept mai puțin periculos decât este în mod real”.
Andra Mureșan
Reporter Scena9.
Tocmai își dă licența în Jurnalism.
Câștigătoarea premiul 1 la categoria Debut Jurnalistic, a premiului 2 la categoria Reportaj și a bursei BIRN - Balkan Investigative Reporting Network, Summer School.
Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
- VIDEO. „Informează-te și votează la timpul potrivit!” e mesajul central al unei campanii derulate de Reprezentanța Comisiei Europene în timpul campaniei pentru alegerile europarlamentare. (Mircea Bravo via YouTube)
Pagina de Media scrie că Mircea Popa, cunoscut ca Mircea Bravo în mediul online, este parte din campanie. Creatorul de conţinut a realizat videoclipul intitulat „Cum se schimbă şeful”, cu scopul informării cetăţenilor asupra riscurilor dezinformării. - Istoricii Cosmin Popa și Armand Goșu, specialiști în istoria Rusiei, au afirmat la unison, în cadrul unei dezbateri de la Constanța: „Da, a început al treilea război mondial”.
„Doar că nu se desfășoară cum știm noi, e altă treabă. E un alt tip de război, dar a început”, a adăugat Armand Goșu.
Istoricii au explicat la ce se referă și la ce ne putem aștepta de la Rusia în următorii ani. (G4Media).
Idei de pus pe rană,
de la Gala Superscrieri
Despre importanța finanțării presei, despre nevoile jurnaliștilor și câteva sfaturi pentru noile generații.
Interviuri video cu Andra Mureșan, Ovidiu Vanghele, Silviu Faiăr, Iulia Roșu.
Subiecte care ne privesc, din presa locală
susținute cu Burse Superscrieri
La începutul anului, lansam programul Bursele Superscrieri pentru tineri jurnaliști din presa locală, proiect susţinut financiar în parte de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos şi în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al SUA.
Echipele bursiere tocmai au publicat subiectele la care au lucrat timp de patru luni alături de mentorii lor, Ana Poenariu (Public Record) și Cristian Delcea (Recorder).
- Maternitatea groazei: Mai multe paciente ale dr. Rodica Negrini acuză experiențe traumatizante (urmează și alte părți)
Echipa Mădălina Sim și Paul Lelea, Bihoreanul - mentorată de Ana Poenariu, Public Record
*publicarea materialului a dus la măsuri în spitalul din Oradea - știrea aici - Cu lupa, în lumea urșilor din județul Covasna (urmează și alte părți)
Echipa de la CovasnaMedia - Iulia Drăghici, Daniela Luca și Mirela Cara Dragu - a fost mentorată de Cristian Delcea (Recorder). - Haos de Constanța, modernizarea marilor bulevarde: Întârzieri, costuri umflate și conexiuni penale
Echipa de jurnaliști din Constanța - Petruț Iacob (Info Sud-Est) și Mihaela Giuglea (Focus Press) - a fost mentorată de Ana Poenariu (Public Record). - INVESTIGAȚIE VIDEO | Clanul „Sărmanilor”. Cum ajung apartamentele sociale din Otopeni la oamenii primarului
Echipa Florin Râșteiu, Cătălin Doscaș (Buletin de București), a fost mentorată de Cristian Delcea (Recorder).
Știri despre cei care ne aduc știrile
de urmărit
- S-au lansat patru noi platforme de jurnalism:
INVESTIGAȚIE:
Public Record - Ana Poenariu, Codruța Simina, Bianca Albu
Snoop - jurnalism fără lesă - printre jurnaliștii din echipă: Mirela Neag, Cătălin Tolontan, Iulia Roșu, Dan Duca, Răzvan Luțac, Victor Ilie, Cristian Andrei, Alexandra Nistoroiu, Ioana Moldoveanu
SPORT: Golazo.ro, parte din grupul Hotnews și GEN, sport, parte din inițiativele GENmedia, alături de GEN, știri (premiul Redacția anului la Superscrieri #13).
- Interviu video: Emilia Șercan o intervievează pe Maria Ressa, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace în 2022. Interviul a fost intermediat de Editura ZYX Books, care a publicat în limba română cartea Mariei Ressa - „Cum să înfrunți un dictator” - în această primăvară, în traducerea Monei Dîrțu.
„Guvernul din Filipine a emis împotriva Mariei Ressa zece mandate de arestare. Nu pentru că a comis vreo infracţiune, ci pentru că nu a vrut să tacă, încăpățânându-se să spună adevărul și să își facă, practic, treaba de jurnalist. În România, jurnalista Emilia Șercan este una dintre cei care au devenit ținta atacurilor politice. A ales să investigheze și să dezvăluie adevărul despre tezele de doctorat plagiate ale unor politicieni români. Două jurnaliste care își apără profesia și care se află întotdeauna de partea adevărului. Două femei care ne inspiră și care ne aduc aminte cât de important este să luptăm pentru ceea ce contează. Pentru fapte, pentru adevăr și pentru libertate.”
- This Is The Story - Silviu Faiăr, invitat la video-podcastul lui Tudor Mușat:
„În episodul ăsta am tocat tot: de la vrăjelile politicienilor în campania electorală până la droguri și păcănele.”
- Într-un proiect internațional cu finanțare UE - alături de alte site-uri din Polonia, Croația, Bulgaria și Lituania - stirileprotv.ro are în derulare proiectul MyImpact, dedicat tinerilor din Generația Z.
O componentă a proiectului este reprezentată de un concurs la care se pot înscrie și tineri jurnaliști din România, prin care se poate demonstra modul în care formele contemporane de media pot promova activismul în rândul tinerilor, pe probleme sociale cruciale, cum ar fi sănătatea mintală, egalitatea și ecologia.
Înscrierea se face online. Termen – 30 iunie 2024. Se vor acorda premii între 2000 si 5000 de euro.
„Cine vă plătește pe voi?” 30 de ani mai târziu, cum a evoluat răspunsul la cea mai grea întrebare pentru presa din România
de Cristina Dobreanu (Panorama)
„În continuarea seriei despre istoria presei libere de la noi, ne uităm cum s-a transformat finanțarea presei românești în ultimele trei decenii și cum am căzut în capcana click-urilor și a finanțării nemarcate făcute din bani publici.
Retrasăm, în tușe groase, această istorie cu ajutorul oamenilor care au fost „pe baricade” încă din anii ’90, dar și cu cei care au pus umărul, în ultimii ani, la crearea unor proiecte de presă independentă, precum Recorder sau, un exemplu din presa locală, Info Sud-Est.”
Campania PRESSING e susținută de ING Bank România, care, în parteneriat cu Fundația Friends For Friends, a organizat, în lunile aprilie-iunie, Atelierele Superscrieri pentru jurnaliști interesați să se specializeze în presă economică.
Pe 11 mai, ne-am întâlnit în fața cafenelei BUIMAC (Calea Victoriei pietonală, în cadrul Străzi Deschise), ca să vorbim despre Cât ne costă interesul public și cum se supraviețuiește în media independentă, alături de:
Emilia Șercan (PressOne), Cristian Pantazzi (G4Media), Cristian Leonte (Info Sud-Est), Mihai Voinea (Recorder), Vlad Stoicescu (Dela0). Discuția a fost deschisă publicului larg și moderată de către Vlad Tăușance (FFFF).
Pe 16 mai, ne-am întâlnit cu jurnaliștii ca să analizăm un model regional de bune practici: Denník N, publicația slovacă independentă cu 250k de urmăritori, 70k abonați și 130 de jurnaliști angajați, pe care o considerăm un exemplu de real succes din partea noastră de Europa.
L-am avut ca invitat pe Tomáš Bella, co-fondator și web director al Denník N.
Pornind de la experiența acestei super platforme, Tomáš ne-a vorbit despre câteva modele de monetizare în media digitală, media sustenabile, paywall, monetizarea audienței.
Premiile Superscrieri reprezintă o inițiativă independentă lansată în 2011 de Fundația Friends for Friends si peste posibilă doar cu sprijinul unor companii care își asumă susținerea unei prese de calitate, precum partenerii de creștere Bitdefender, Kaufland România, BRD – Groupe Société Générale, FAN Courier, împreună cu susținerea sponsorilor de categorie: Ethical Media Alliance, Povestela, Humane Society International – Europe, DiFine PR, PPC Energy Services, Blitz Production, Media Trade Services.
