Ciprian Făcăeru, asistent de cercetare la CINETIc, UNATC, cofondator Augmented Space Agency, este unul din membrii Cyber-Body-Systems, un nou proiect de cercetare și producție artistică al Asociației Culturale Marginal. Urmărind implicațiile relației umane cu tehnologia, mecanismele psihologice și corporale prin care oamenii dau un sens tuturor acestor interacțiuni, dar și impactul acestor cercetări dincolo de lumea artistică, proiectul este în etapa Open Research: un eveniment în cadrul căruia vor fi prezentate o serie de tehnologii, experimente și exerciții performative, în perioada 23-30 iunie, la Centrul Național al Dansului.
Astfel, publicul va putea testa diferite tehnologii, utilizate fie în etapele anterioare ale proiectului internațional DIGI-Sense, continuat de echipa multidisciplinară Cyber-Body-Systems, fie propuse de artiștii și cercetătorii din această etapă (VR/ XR și senzori de monitorizare a activității cerebrale), pentru a putea urmări cum încercăm, în mod natural, să creăm sens pentru relația cu tehnologia.
Aflăm mai multe despre acest proiect de la Ciprian Făcăeru, arhitect de spații virtuale, designer de experiențe și artist new media, care este interesat în cercetarea sa de tehnologii new media emergente și impactul lor asupra societății contemporane, prin noi forme și expresii artistice.
Traseul interacțiunilor cu tehnologia
De la arte vizuale, la arhitectură, realități virtuale și mixte cu puțină scenografie și new media art, toate au complementat experiențele unei copilării în care am avut ocazia să mă imersez în mediul natural și care cred că a încurajat o curiozitate absolut necesară cercetării. Intersecția cu tehnologia a fost, ca pentru toată generația mea, facilitată de jocurile video, iar explorarea uneltelor digitale de creație a venit odată cu primul computer pe care l-am avut undeva pe la 14 ani și cu ajutorul căruia într-o tranziție destul de lentă în aproximativ 10 ani am tranziționat de la jocurile video la joacă cu diversele unelte digitale în special în spectrul vizual 2D și 3D.
Educația în arhitectură a contribuit semnificativ la dezvoltarea unor skilluri acum fundamentale în ceea ce fac. Dar, long story short, am ajuns prin 2015 să iau decizia definitorie de a explora full-time acest domeniu vast definit de new media, XR, VR, MR, metaverse, spatial computing și nenumărați alți termeni care definesc această evoluție a tehnologiilor media și formelor de artă deopotrivă. În tot acest parcurs este greu să spun ce tehnologie m-a impresionat cel mai mult, tind să privesc aceste tehnologii ca pe un spectru conturat din instrumente, posibilități creative, noi forme de limbaj și de expresii artistice. Prin urmare sunt impresionat de fenomenul definit de evoluția tehnologiilor media și fascinat de complexitatea și dinamicitatea acestuia
Implicarea în proiectul Cyber-Body-Systems
Activitatea mea explorează teritoriul noilor media imersive, cu un focus asupra realităților augmentate, mixte și virtuale și noilor conexiuni și divergențe apărute în relația dintre oameni și mediu înconjurător. Investigând relațiile cu tehnologia și analizând modul în care aceasta ne influențează interacțiunea și conexiunea cu mediul înconjurător, obiectivele Cyber-Body-Systems au rezonat de la început cu aceste căutări. Acest cadru cuprinde spectrul mediilor digital imersive și augmentate care au întocmai această capacitate de a media relația dintre mediul înconjurător natural și individ prin intermediul mediului digital, un fenomen cu precădere regăsit în realitatea augmentată sau mixtă.
Cred că mă regăsesc într-o constantă curiozitate de a experimenta și explora aceste noi paradigme, astfel sursele de inspirație sunt diverse, dar în pot identifica o perspectivă generală redată de evoluția tehnologiilor media, impactul acesteia asupra societății și nu în ultimul rând posibilitatea de a explora creativ și în acest proces de a crea noi forme de artă. Acest proiect de cercetare și producție artistică totodată inspiră și motivează aceste căutări oferind un cadru interdisciplinar și oportunitatea de a dezvolta acest demers într-un format interdisciplinar cu perspective diverse și deosebit de interesante și provocatoare.
Evident Cyber-Body-Systems vine cu noi provocări, dar în mod special cu noi oportunități de a testa noi instrumente tehnologice într-un context artistic. Noile direcții cercetate și care urmează a fi testate și sperăm integrate în proiect, vizează tehnologia EEG, electroencefalograma, care permite înregistrarea datelor neuronale și foarte interesant capabilitatea de a dezvolta o interfață brain-computer, permițând pe scurt interacțiunea “mintală” cu un computer și implicit cu mediul digital sau mixt.
La acest capitol contribuie în acest proiect și Alexandra Sofonea, colegă în cadrul Departamentului de Cercetare și Inovare UNATC. Astfel continuăm câteva perspective de cercetare influențate de proiecte în cadrul cărora am contribuit alături de o echipe multidisciplinare la proiecte precum STAD – Contagiunea socială a stărilor cognitive și emoționale în procesul de îngrijire a pacienților cu Alzheimer și NEURESIL – Markeri neurofiziologici ai rezistenței la tulburările mintale comune.
Embodiment & sensemaking
În prima etapă de desfășurare a acestui proiect s-au conturat multe idei, printre care posibilitatea de a dezvolta o instalație ce depășește spectrul audio-vizual și angajează perspective științifice ce pot elucida relația dintre mediu înconjurător, corp uman și tehnologie. Pentru mine, într-o bună măsură, contextul definit de acest proiect continuă sau complementează explorarea anterioară din cadrul proiectului “You Are Another Me—A Cathedral of the Body”, un proiect și un cadru conceptual deosebit inițiat și coordonat de Adina Pintilie și prezentat publicului prima dată în cadrul Bienalei de la Veneția în 2022. Una dintre cele 3 instalații ale proiectului, “In search of the lost body” mi-a oferit oportunitatea să experimentez, alături de colegii din Augmented Space Agency, fenomenul de “virtual embodiment”, potențialele conexiuni dintre realități corporale și o investigare intimă și viscerală a perspectivei celuilalt.
Astfel, prin scanarea 3D a corpurilor protagoniștilor proiectului și crearea unor avatare virtuale ce pot fi “trăite” într-o instalație interactivă în realitatea virtuală, proiectul a declanșat explorarea potențialului corpului digitizat de a contura un mecanism de comunicare experiențială empatică. Corpul uman poate fi văzut atât ca un mediu corpo-real cât și ca o interfață ce mediază relația cu lumea ce ne înconjoară, iar în acest context tehnologia poate augmenta capacitățile senzoriale și cognitive și prin urmare poate transforma relațiile dintre individ sau colectiv și mediu.
În cadrul Cyber-Body-Systems urmărim să explorăm dincolo de imaginea exterioară a corpului și prin intermediul unor noi instrumente tehnologice să investigăm creativ dimensiunea neuronală, cognitivă și emoțională. Strategia proiectului presupune contribuția unui artist specializat în arte performative și, din perspectiva mea, modelul de lucru într-un context performativ prezintă oportunitatea de a dezvolta un proiect artistic performativ care în același timp devine și un aparat de cercetare științifică sau cel puțin cartografiază potențiale direcții de cercetare științifică care pot contribui la dezvoltare unor instrumente sau metode ce pot fi aplicate în viața de zi cu zi. Spectrul de aplicabilitate este deosebit de vast în domeniul XR, care cuprinde realitățile mixte și virtuale, și cel neurotehnologic pot cataliza un progres semnificativ ce poate contribui la dezvoltarea multor domenii. Fie că vorbim de noi forme de terapie medicală și educație, până la conturarea unui nou context media în care, probabil, forme de comunicare holografică și interfețe de interacțiune brain-computer vor fi aspecte cotidiene ale unui viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Transformările, cu siguranță, vor fi atât la nivel individual cât și social, este responsabilitatea noastră a tuturor de păstra activ dialogul ce vizează evoluția acestor tehnologii și de a dezvolta o atitudine critică pentru a evalua atât oportunitățile cât și riscurile aduse de acest fenomen. Componenta de sensemaking cred că urmărește tocmai dezvoltarea acestui dialog ce urmărește să demistifice tehnologia, care nu de multe ori pare străină și uneori stranie pentru o mare parte din public. Nu în ultimul rând, opera de artă new media este un exponent al acestui dialog și pune publicul în contact direct cu noile tehnologii.
Cercetarea de tehnologii new media emergente
Trecând peste curiozitatea mea nativă, atât pe plan personal, creativ și profesional, cercetarea noilor tehnologii media emergente definesc un scop existenței mele, și dacă vorbim de sensemaking, cred că și un sens, care într-o bună măsură mă responsabilizează față de potențialul impact pe care îl au aceste tehnologii.
Pasiunea cred că a fost mereu acolo, o pasiune care a început cu artele vizuale, arhitectură și care a migrat treptat către noile tehnologii, către noi forme de artă, dar și către vechi forme de artă în contactul cu teatrul, cinematografia, muzica și nu numai. Cât despre implicațiile și aplicațiile acestor cercetări și experimente creative, cred că sunt deosebit de importante pentru a cartografia direcțiile de evoluție ale tehnologiei și pentru a oferi nu doar noi perspective estetice și forme de expresie artistică, dar și acea perspectivă critică pe care am menționat-o anterior.
Totodată, din perspectiva artistică, este evident un fenomen de diversificare al formelor de artă, fenomen oglindit de diversificarea formelor și mijloacelor de comunicare, evident totul datorat unei evoluții tehnologice accelerate. Nu cred că vorbim de o înlocuire a formelor de artă descoperite anterior, fie că vorbim de artă tradițională sau contemporană, dar cu siguranță vorbim de o transformare a ecosistemului economic format în jurul nenumăratelor forme de artă. Aceste transformări sunt un fenomen mult mai amplu, complex și imprevizibil, ce vin odată cu schimbarea comportamentului individual și social datorate la rândul lor de schimbarea mediului înconjurător stratificat: natural, social, cultural și mai nou digital.
Dacă ne concentrăm discuția asupra artelor vizuale și performative, putem observa conturarea unor noi conexiuni între cele două domenii artistice. Tehnologiile interactive pot media relația dintre vizual și performativ. De exemplu prin intermediul unor senzori de mișcare putem crea conexiuni directe cu spectrul vizual și sonor deopotrivă, putem sincroniza aceste straturi pentru a explora noi direcții conceptuale și estetice. Aceste potențiale conexiuni, sincronicități sau sinergii între diverse straturi de limbaj artistic mă fascinează. Astfel cred că artele new media sunt fundamental forme de artă aflate într-un constant dialog cu celelalte discipline artistice.
Percepția publică asupra modului în care funcționează tehnologia sau funcționăm în relație cu tehnologia
Publicul cunoaște sau cel puțin este conștient de existența noilor tehnologii și evident un procent din ce în ce mai mare experimentează și chiar adoptă noile tehnologii. Este destul de evident că evoluția tehnologică și adopția tehnologiei sunt două planuri complementare, dar perspective fundamental diferite. Un rol important în modelarea imaginii tehnologiei în ochii publicului este mass-media, modelată nu de puține ori de strategii de advertising și marketing deceptive. În acest context publicul tinde să recepționeze multă informație incompletă, eronată și chiar nocivă.
În ciuda faptului că suntem într-o eră în care informația este democratizată, încă nu sunt conturate forme de educație care să promoveze adopția unei perspective nu doar critice, ci și verificate de surse veridice. Cât despre relația cu tehnologia, aceasta a fost și va fi una constantă, radăcina etimologică a acestui cuvânt ne spune cum distanța dintre tehnologie și artă este una mult mai mică decât cea percepută acum de publicul larg.
Cyber-Body-Systems creează tocmai contextul pentru a face vizibilă legătura dintre artă și tehnologie, iar în acest context interdisciplinar cred că transferul de cunoștințe dinspre artă către tehnologie este la fel de important și necesar ca cel dinspre tehnologie către artă. Un fenomen ciclic, în care atât tehnologia cât și arta sunt trăsături fundamentale ale umanității, dar tot acest context se petrece pe această planetă, în acest spațiu social și cultural, cărora le datorăm cel puțin responsabilitate.
În cadrul Cyber-Body-Systems Open Research, prima etapă a proiectului Cyber-Body-Systems despre relația noastră cu tehnologia și felul în care ne transformă înțelegerea, va avea loc și selecția unui performer care va face parte din echipa artistică internațională, curatoriată de Claudia Schnugg (AT, inițiatoare DIGI-Sense) și Andrei Tudose (RO, co-director artistic). După etapa de la București, va avea loc o cercetare în rezidență - în colaborare cu cercetători științifici și culturali (august-septembrie, Viena și Linz), urmată de producția artistică a unei instalații performative ce va implica direct publicul în două evenimente expoziționale, la București și Linz.
