[Obsesii part-time] Răzvan Bucur: Atunci când nimeni nu te cheamă să cânți undeva, te chemi pe tine însuți

Replica asta din titlu a lui Răzvan Bucur este bună de pus pe un tricou. Când știi ce vrei și ai o pasiune de împărtășit, îți faci singur loc. Răzvan a visat să fie artist, a ajuns la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, secția Publicitate, a trecut prin mai multe agenții și acum e Jr. Strategic Planner Saatchi & Saatchi & The Geeks. Dar nu a uitat de muzică. Organizează evenimente, pune muzică și cântă sporadic. 

"Este nevoie de pasiune, de foame și curiozitate. Eu am făcut-o fără să am bani pe care să-i investesc, a trebuit să mă descurc așa cum am putut. Evident că este necesar să ai o disciplină – însă nu este una autoimpusă, este vorba de o disciplină pe care nu o simți, pentru că o faci din plăcere", spune Răzvan. 

Vorbim cu Răzvan în continuare despre drumul lui în publicitate și muzica de după job și cum se intersectează cele două, astfel încât să mai aibă și timp de dormit:

Începutul în industria creativă

Prin martie 2020, înfloreau cireșii și a venit pandemia. Eu eram în clasa a XII-a și mă visam artist – graphic designer sau altă patalama care să-i facă pe părinții mei să se ia cu mâinile de cap.

Odată cu pandemia a venit și carantina, n-am mai avut timp să îmi pregătesc un portofoliu cinstit și nu voiam să dau înapoi de la visul meu de a lucra într-un domeniu cât de cât creativ. Așa am ajuns la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, secția Publicitate.

Ajuns în capitală și în semestrul I de facultate, în plină carantină și cu mult chef de a face lucruri, am participat la toate concursurile la care puteam să aplic și m-am trezit că le-am și câștigat. Wow, super, zic. În urma lor, am primit niște telefoane care-mi spuneau: „Dar nu vrei tu să te angajezi, că și așa nu poți să ieși în club, că sunt restricții și alte alea?”. Eu am zis: „Cum să nu!?”, și așa m-am ales cu primul job.

Am lucrat aproape 2 ani într-o agenție fașneață de PR numită Brain4Strategy, unde am învățat o tonă de lucruri și am avut libertatea să-mi aleg ce-mi place mie să fac.

Mi-am zis: „Hai că se poate și mai creativ de atât”, și am ajuns să lucrez opt-nouă luni la DDB, client service. Nu era neapărat pentru mine, mi-am dat seama că partea de planning îmi place mult mai mult, dar de acolo am prins o rigurozitate în felul în care îmi organizam timpul și lucrurile pe care trebuia să le fac.

În prezent, mă aflu la Saatchi Creative Hub, unde-mi urmez pasiunea de strategic planner – lucru pe care-l fac cu multă plăcere și pe care vreau să-l continui o perioadă bună de acum încolo.

Pasiunea pentru muzică

Pasiunea pentru muzică o am din frageda pruncie, însă nu am învățat să cânt la vreun instrument, în ciuda insistențelor părinților mei. În schimb, mi-a plăcut să ascult multă muzică și să le arăt altor oameni noile mele descoperiri muzicale. Cu timpul, de prin a VII-a, m-a prins curentul rock și de atunci am rămas agățat.

Ce a urmat 

În clasa a IX-a mi-am părăsit micul meu sat idilic din Tulcea, Jurilovca, și m-am îndreptat vertiginos și cu pletele în vânt spre Constanța, sau „The Shau Land” (cine știe, cunoaște). Acolo exista o mică scenă de muzică rock și metal cu artiști locali – mai pe românește, niște puștani de vârsta mea care zdrăngăneau energic niște chitare. Evident că eram fiert – doar că eu nu știam să cânt la niciun instrument. Am învățat agale toate tehnicile de urlat și zbierat și mi-am făcut trupa mea de punk numită „ANEXA UNU”, pe care am ținut-o activă cam 3 ani.

Și pentru că atunci când nimeni nu te cheamă să cânți undeva, te chemi pe tine însuți. Și cum am început să-mi organizez cântări de prin a X-a, am început să fiu promoter și pentru alte trupe. Am tot făcut asta până în a XII-a, când a lovit pandemia.

Ajuns în București, mi-am dat seama că e greu să reîncep să organizez concerte, așa că mi-am ascultat cealaltă parte a inimii, care asculta muzică electronică – și am început să organizez rave-uri. Totul s-a concretizat într-un crew cu care am organizat petreceri timp de 3-4 ani, Bucharest, keep it movin’, principalul nostru eveniment fiind „MACHINA ELECTRONICA”.

Cum ai învățat

Am învățat uitându-mă și făcând. Majoritatea lucrurilor le-am învățat singur, dând adesea cu capul de pragul realității, dar ar fi absolut nesimțit să nu recunosc că am avut de-a lungul timpului oameni cu care m-am întâlnit, m-au sfătuit și ajutat. Le mulțumesc pe această cale, vă știți voi.

Dintr-o mică pasiune, am ajuns să avem sold-out-uri constante și să cunosc o gălăgie de oameni din industrie – oameni de toate felurile. Vorba aia, și cu moale, și cu tare. Organizarea de evenimente mi-a hrănit curiozitatea despre artiști și industria entertainmentului. M-a făcut să fiu mai riguros și mai profesionist în tot ceea ce fac, însă, cred că cel mai important atu pe care l-am dobândit este să găsesc soluții pentru situații neprevăzute.

Cât timp dedici muzicii

Organizez evenimente, pun muzică și cânt sporadic de cam 5-6 ani. Recent, am ales să ies din crew și să iau o mică pauză de la a organiza evenimente cu muzică electronică. M-am reapucat de cântat live cu o trupă pe care mi-am înființat-o recent și ne propunem să scoatem un EP/album vara asta. Pe lângă asta, mai fac câte o petrecere, din când în când, cu post-punk, darkwave și muzică goth numită “COLD LIST”.

Cea mai grea parte a fost că nu am știut să zic „piua” și să mai respir. Îmi ocupam 100% din timp, poate și chiar puțin peste.

Cea mai frumoasă parte a fost că am cunoscut oameni minunați cu care am niște amintiri grozave și am acumulat un set de abilități pe care altfel nu le puteam obține.

De ce e nevoie pentru a urma această pasiune

Este nevoie de pasiune, de foame și curiozitate. Eu am făcut-o fără să am bani pe care să-i investesc, a trebuit să mă descurc așa cum am putut. Evident că este necesar să ai o disciplină – însă nu este una autoimpusă, este vorba de o disciplină pe care nu o simți, pentru că o faci din plăcere.

Momente în care ai vrut să renunți

Nu am vrut să renunț niciodată – cum nici acum nu am renunțat, ci mi-am mutat puțin sectorul de activitate. Sunt momente în care îți vine să te călugărești și/sau „să dai un pumn la o doamnă”, dar odată ce te liniștești, o iei de la început. Motivația mea principală a fost să aduc un strop de culoare în toată scena asta monotonă. Să văd oameni zâmbind, care să-mi mulțumească la final de eveniment și să-mi spună că s-au distrat.

Descoperiri

Am descoperit că NU trebuie să-ți întâlnești artiștii pe care-i vezi ca un soi de semizei. Am descoperit că lumea muzicii este pe cât de frumoasă, pe atât de urâtă.

Am descoperit multe locuri de calitate îndoielnică care îți dau shaorma printr-un geam la ora 5 dimineața, atunci când te întorci acasă după ce ai terminat evenimentul.

Am descoperit cât de zgârciți și țepari pot fi patronii de venues.

Și nu în ultimul rând, am descoperit că mai trebuie să iei, din când în când, o pauză. Că trebuie să te mai întorci și acasă și să petreci timp cu oamenii care chiar contează pentru tine.

Între job și pasiune

Nu cred că e o surpriză pentru nimeni că muzica și organizarea de evenimente sunt o parte integrată a industriei comunicării. Când organizam evenimente sau cântam (tot eu organizam, în majoritatea cazurilor), trebuia să negociez cu patronii de venues, să realizez toată partea de text+vizual, poziționarea și strategia evenimentului, campania de ads (dacă exista) + managementul artiștilor și rezolvarea problemelor care apăreau pe parcurs (pentru că mereu apăreau). Dacă mă întrebi pe mine, asta sună a agenție.

Am reușit să jonglez între job și pasiune fără să fac rabat la calitate pe o parte sau alta – însă când lucrurile au luat-o razna (pentru că, evident, o mai iau razna), am prioritizat locul de muncă. Am făcut asta din simplul motiv că îmi place mult ce fac aici, la Saatchi.