![[Obsesii part-time] Adrian Alexandrescu: Daca esti dispus sa vezi pescuitul dincolo de “punem o rama in ac si asteptam”, o sa descoperi un sport care iti solicita gandirea in fiecare minut](https://media.iqads.ro/2024/06/398463229-10160484658564091-4699503854597378769-n-cover-850.jpg)
Pescuitul este ca sahul, din multe puncte de vedere, crede Adrian Alexandrescu, CEO Interactions & Mediapost Martech. Sunt “deschideri” clasice, adica retete pentru inceput de partida, apoi intra in joc variabilele pentru care iti trebuie rabdare si strategie: temperatura, lumina, presiunea atmosferica, culoarea momelii, distanta la care pescuiesti. Lucruri pe care le-a invatat pescuind, dar si din tutoriale pe YouTube.
Adrian a inceput sa pescuiasca in copilarie, cu tatal lui. Iar acum repeta istoria si pescuieste cu fata lui, Amalia, alaturi de care participa si la competitii.
Ce l-a invatat pescuitul, unde se intalneste aceasta pasiune cu jobul si care a fost cea mai impresionanta captura de pana acum, povesteste Adrian dupa cum urmeaza:
Cum a inceput pasiunea pentru pescuit
Tatal meu este pecar pasionat, asa ca, inca din copilarie am invatat sa pescuiesc cu nuiaua de alun, cu un bold indoit pe post de ac si cu rame din spatele casei. Cam asa pescuiau toti copiii care mergeau “la tara” in vacanta de vara.
Am pescuit pana pe la 9 ani, apoi am luat o pauza de aproape 25 de ani, pana s-a nascut Amalia. Nu imi amintesc exact cum am ajuns prima data cu Amalia pe malul unui lac cand avea un pic mai mult de 2 ani, insa a fost evident ca ii place. Mai departe restul a fost istorie. Cat a fost mica, am iesit impreuna la pescuit cel putin de 2 ori pe an, inclusiv partide mai lungi cu cortul si incet incet, un hobby vechi a devenit o pasiune actuala.
Obsesia din pandemie
Urmatorul mare salt a fost… in pandemie. Cand s-au ridicat o parte din restrictii, mersul la pescuit era cam singurul hobby fezabil in conditiile date. In plus, s-a intamplat ca primele 1-2 partide de reacomodare sa fie foarte productive si uite asa, pasiunea a devenit o mica obsesie…
Pescuitul modern are lucruri in comun cu “scoala veche”, dar si enorm de multe diferente. In schimb, fata de acum 30-35 ani, astazi avem internet, unde se gaseste enorm de multa informatie referitoare la pescuit: carti, video-uri, articole, etc. Am avut o perioada in care vizionam 30-40 de minute de tutoriale in fiecare seara, in special iarna, cand pescarii nu prea au optiuni la indemana.
Ce a urmat
Fast forward pana in 2024. In momentul asta fac parte dintr-o asociatie de pescuit sportiv catch & release, particip la concursuri (inclusiv impreuna cu Amalia) si pescuiesc in medie, in timpul sezonului aproximativ o data pe saptamana.
Dupa ce am incercat multe variante, am ramas la 4-5 lacuri din jurul Bucurestiului pe care le pescuim in mod uzual, fie pentru relaxare, fie in concursuri.
Ce nu stiu oamenii despre pescuit
Din multe puncta de vedere, pescuitul se aseamana cu sah-ul. Sunt “deschideri” clasice (adica retete pentru inceput de partida) insa apoi apar in joc enorm de multe variabile: temperatura, culoarea apei, luminozitatea, presiunea atmosferica, adancimea apei, culoarea momelii, dimensiunea carligului, distanta la care pescuiesti si asa mai departe.
Diferenta dintre pescari se face atat prin calitati fizice (cum se zicea pe vremuri “sa ai mana”) dar si prin gandire: sa incerci sa deslusesti toate variabilele cu care te confrunti si sa gasesti solutii. Daca esti dispus sa vezi pescuitul dincolo de “punem o rama in ac si asteptam”, o sa descoperi un sport care iti solicita gandirea in fiecare minut si care nu se repeta de la o zi la alta.
Tabieturi de pescar
Nu sunt superstitios si nici tipicar, dar cand vine vorba de pescuit, imi asez intotdeauna fiecare piesa de echipament EXACT in acelasi loc. Nu e neaparat un tabiet, este o lectie invatata pe propria piele: orice echipament desfasori la inceputul zilei, va trebui sa il strangi la final de zi. Pentru orice pescar episodul “strans” este perioada cea mai groaznica din orice zi de pescuit.
Cel mai frumos loc in care ai pescuit
Nimic nu va egala vreodata Delta Dunarii.
De ce e nevoie pentru pescuit
Pentru a practica in mod serios acest lucru, este nevoie de ceva echipament. Daca pentru pescuitul “de placere”, volumul de echipament nu este neaparat imens, la concursuri lucrurile se schimba: trebuie sa ai dubluri aproape pentru fiecare piesa de echipament. Daca se rupe ceva, scoti imediat dublura si nu pierzi timp. Cum bine spunea un coleg de asociatie: “orice se poate recupera in pescuit, dar nu si timpul”.
Ce te-a invatat pescuitul
Mai multa rabdare, sa ma bucur mai mult de momente simple, sa apreciez si mai mult natura si timpul petrecut in natura, sa pot sa ma detasez pentru o perioada de orice probleme, sa ma bucur de o activitate facuta impreuna cu Amalia.
Cea mai impresionanta captura
Hai sa vedem, daca e adevarata vorba aceea cu “o imagine face cat 1000 de cuvinte?”.
Unde se intalnesc pescuitul si comunicarea
Pai dupa cum stim cu totii, pescarii sunt… hm hm… povestitori grozavi. Prin definitie deci, un pescar bun va fi si un povestitor bun. QED
