Prima dată se taie din bugetul instituțiilor culturale. Asta arată realitatea ultimilor ani. Și atunci, discuția despre rolul culturii în dezvoltarea comunităților nu poate fi decât filosofică, crede Alexandra Zbuchea. Alexandra este prodecanul Facultății de Management - SNSPA şi director al Centrului de Studii pentru Organizații Responsabile din SNSPA. Este editor-șef al publicației academice interdisciplinare Culture. Society. Economy. Politics și activează în mai multe ONG-uri din domeniul culturii, educației și cercetării.
Alexandra face parte din juriul Galei Societății Civile, care premiază joi, 20 iunie, cele mai bune proiecte ale sectorului asociativ din România. În 2024, Gala Societății Civile se desfășoară sub mesajul „Comunități pentru binele comun” și este dedicată grupurilor de inițiativă civică din România care mobilizează oamenii din jurul lor pentru binele comun și care se implică activ în viața comunității.
Cum au fost proiecte culturale înscrise anul acesta, de ce e nevoie pentru ca astfel de inițiative să aibă un impact real și cum a evoluat societatea civilă în România, povestește Alexandra în rândurile de mai jos:
Ce înseamnă, în 2024, societatea civilă din România
Este greu de definit societatea civilă. Vorbim de un conglomerat de organizații și comunități, dar și de implicarea cetățenilor. Prin urmare avem un complex de segmente de persoane și organizații, extrem de diverse ca interese și mod de acțiune. Din păcate, eu observ o societate civilă destul de adormită, mai ales dacă privirea este la nivel național. De asemenea, observ ceva mai mult interes pentru sectoarele social și sănătate. Nu pot spune că societatea civilă este irelevantă în România, mai ales că se observă o profesionalizare a organizațiilor, dar mi-aș dori să fie mult mai puternică și activă.
Cum a evoluat
Din punct de vedere cantitativ, știm cum a evoluat sectorul neguvernamental în ultimii ani. Sunt o serie de studii la nivel național, chiar detaliate, realizate de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și de Fundația Alături de Voi. Cele din urmă sunt focalizate pe întreprinderile sociale, dar arată și evoluția pe ansamblu a sectorului. Aceste studii arată o continuă creștere a numărului de ONG-uri, dar și faptul că activitatea lor nu este neapărat în creștere (dacă este să evaluăm numărul de organizații active sau numărul de angajați, de exemplu). Unele organizații au înregistrat o creștere semnificativă, dar numeroase altele se confruntă cu foarte mari dificultăți. Ar mai fi foarte important de menționat că avem o mare discrepanță regională. Bucureștiul iese din nou în evidență, pozitiv, în ceea ce privește dinamica și amploarea activității sectorului.
Totuși, societatea civilă nu este sinonimă cu sectorul neguvernamental. Este un concept mult mai greu de definit, așa cum am specificat anterior – nici voi încerca să fac acest lucru aici. Mă limitez la câteva comentarii. În primul rând sunt câteva date privind participarea noastră, a cetățenilor români, în cadrul organizațiilor neguvernamentale. Acestea par să indice o scădere ușoară în ultimii ani. Pe de altă parte indicele filantropic a crescut puțin în ultimul deceniu. Un alt indicator ar fi prezența vocii noastre, a cetățenilor, în spațiul public. Aceasta era relativ puternică în urmă cu câțiva ani, față de astăzi când pare că nemulțumirile și angajamentele valorice se exprimă mai mult prin intermediul rețelelor de socializare. Dar oare ce impact au astfel de forme de exprimare?
Experiența jurizării la Gala Societății Civile
M-am bucurat foarte mult să continui să fiu parte a juriului Galei Societății Civile din mai multe motive. Cred că se poate vorbi de o comunitate în jurul Galei. Să fiu parte a acestei comunități este o onoare și îmi dă un sentiment foarte bun, gândindu-mă că pot contribui măcar puțin la promovarea societății civile, pot contribui măcar indirect la încurajarea inovării și creativității în context cultural și educațional, la promovarea echității și a talentului. În plus, este o onoare să fiu alături de personalități atât de diverse și sufletiste.
Evaluarea proiectelor este o mare bucurie pentru că am nevoie, periodic, să mi se amintească că în România se întâmplă și lucruri bune, că sunt încă oameni creativi, altruiști, perseverenți, care muncesc mai mult pentru binele comun decât pentru prosperitatea familiei lor.
Criteriile de evaluare
Criteriile de evaluare sunt bine definite prin regulamentul de evaluare. Desigur, ca orice altă persoană, am și eu subiectivismele mele și consider că anumite aspecte ale proiectelor sunt mai importante decât altele. Poate că, din punctul meu de vedere, cel mai important aspect al unui proiect este impactul pe termen lung – cu alte cuvinte sustenabilitatea.
Din păcate, sunt foarte multe proiecte frumoase, dar punctuale, ale căror efecte nu depășesc cu mult grupul de beneficiari direcți chiar dacă proiectele respective au fost gândite să aibă efecte mai consistente pe termen lung. Realmente mă bucur atunci când descopăr proiecte care construiesc mecanisme capabile să ducă la rezolvarea sistemică a unor probleme, care stimulează pe termen mediu și lung participarea și dezvoltarea comunitară, care contribuie la asumarea unor valori și atitudini în armonie cu interesul societății.
În ceea ce privește proiectele din zona artei și culturii, apreciez în mod special proiectele vizionare, cele care stimulează spiritul creativ și setează exemple, care contribuie direct la educarea publicului și activează cultura ca motor de dezvoltare personală și comunitară.
Impresii în urma lucrărilor analizate
Am jurizat proiectele culturale în acest an. Am apreciat diversitatea proiectelor și organizațiilor care și-au depus candidatura. Ca și în alți ani am remarcat o concentrare pe moment, o activare destul de specifică unui loc, unui timp, unui aspect al culturii. De asemenea, unele proiecte par că nu au șanse să se mențină în atenția publicului fără susținere financiară în continuare, ceea ce nu pare să se poată întâmpla… Dar au fost și proiecte extrem de frumoase, care au în vedere o activare pe termen lung, care s-au dezvoltat până acum frumos și promit să se dezvolte în continuare. Sper ca aceste proiecte să devină preponderente.
Multe dintre proiectele culturale evaluate au o componentă socială dezvoltată. Se vede în proiectele propuse tendința actuală a artei și culturii de a fi parte activă a societății, de a crea legături între organizații culturale și artiști, pe de o parte, și societate și comunități, pe de altă parte.
Firul comun
Sunt foarte diverse proiectele din secțiunea Cultură și Artă, este greu de identificat elemente de legătură. Poate acest interes pentru activarea unei dimensiuni sociale ar fi elementul comun pentru multe dintre ele. Un alt element destul de frecvent a fost punerea accentului pe grupuri marginalizate sau elemente ale patrimoniului aflate în dificultate. Din nou, observăm capacitatea culturii și a artei de a salva, de a activa, de a fi un factor activ în societate.
Rolul artei și al culturii în dezvoltarea unei comunități sănătoase
Din păcate, aceasta este o întrebare din sfera filosofiei mai degrabă decât a realităților noastre. Sunt puține localități în care arta și cultura sunt considerate piloni de dezvoltare comunitară. Nici măcar în documentele programatice ale decidenților nu apare mai nimic în afara unor platitudini legate de tradiții și patrimoniul local.
Organizațiile culturale publice nu pot face mare lucru nici ele pentru activare culturală și dezvoltare locală (și) prin cultură și artă. Sursa acestor realități triste este diversă, de multe ori legată de finanțare și/sau competența decidenților. Nu o să insist pe ultimul aspect, foarte dureros pe cât de important din punct de vedere practic…
Voi vorbi numai pe scurt de primul aspect: în ultimii ani se tot taie din bugetele instituțiilor culturale ori de câte ori este nevoie de bani pentru orice alt sector. Cultura (alături de educație) este de fapt ignorată de facto. Nu degeaba Noaptea muzeelor din acest an a fost umbrită de protestul angajaților muzeelor – un protest extrem de legitim. Organizațiile private, de cele mai multe ori ONG-uri relativ mici, și artiștii încearcă să preia sarcina de a activa cultura în beneficiul societății. Și sunt multe proiecte extrem de frumoase. Însă bugetele acestora sunt atât de mici de obicei încât eu mă minunez cum de reușesc totuși să fie relevante în comunitățile pe care le vizează.
Din punct de vedere ideal, s-ar putea face atât de multe lucruri la nivel de comunitate prin intermediul artei și culturii. Foarte mulți se gândesc, poate justificat, că ele pot contribui la dezvoltarea economică a unei localități. Sunt exemple pozitive în acest sens și este posibil, dar cu investiții consistente și susținute de obicei de mai mulți stakeholderi. Dar cultura poate avea un impact pozitiv mult mai complex asupra comunităților. Menționez aici, într-o ordine aleatoare, numai câteva aspecte: păstrarea și dezvoltarea patrimoniului și a identității comunității, întărirea coeziunii sociale, susținerea proceselor educaționale, beneficii terapeutice, stimularea creativității în rândul copiilor și a reprezentanților comunității, dezvoltarea spiritului civic și activare a comunităților.
Factorii care ajută un proiect cultural să aiba impact la nivel comunitar
Se pot construi mai multe mecanisme care să contribuie la creșterea impactului și susținerea acestuia pe termen mediu și lung. Prima condiție ar fi să fie planificat un mecanism care să poate avea un astfel de impact, care să pornească și de la nevoi ale comunității. Din păcate, de multe ori proiectele sunt gândite într-un cadru de timp și spațiu limitat. A doua condiție este implicarea comunității, a stakeholderilor. Componente inovative și creative vor duce la o mai bună colaborare și la creșterea atașamentului acestor stakeholderi, deci cresc șansele unei implementări sustenabile a proiectelor respective. Un ultim mecanism pe care îl menționez este dezvoltarea unei componente educaționale și de creștere a awareness-ului stakeholderilor și comunității.
Provocările principale pe care le întâmpină proiectele culturale în încercarea de a implica comunitatea
Depinde despre ce comunități vorbim. Unele sunt mai interesate și maleabile decât altele. Sau există sub-comunități. De exemplu, din experiența mea pot spune că întotdeauna se pot implica în proiecte, inclusiv culturale, profesorii pasionați de lucrul cu copiii. Chiar există mulți astfel de profesori deși nu am spune dacă ne uităm la ansamblul sistemului educațional… Același lucru este valabil pentru artiștii activiști, despre reprezentanții ONG-urilor.
Dacă însă ne referim la comunități locale în general, este mult mai complicat. Calea cea mai simplă și mai sigură este să se ofere programe culturale și educaționale pentru copii. Familiile nu vor rata participarea copiilor lor, dar asta nu garantează o activare și implicare ulterioară. Ar trebui insistat pe linia asta, repetate inițiativele de succes și pas-cu-pas se poate construi o comunitate activă.
O altă cale ar fi prin includerea unui mecanism de dezvoltare de abilități pentru reprezentanții comunității cu follow-up vizând creșterea impactului comunitar. Un al treilea mecanism ar fi realizarea unor materiale puse la dispoziție comunității, a unor inserții interactive în comunitate care să crească gradul de conștientizare și să fie un trigger pentru diverse persoane din comunitate, să le dea un impuls – să îi determine să se implice.
Relația dintre artă, cultură și comunitate în următorii ani
Mizez pe o evoluție pozitivă, pe o colaborare tot mai strânsă. Deja sunt multe proiecte sociale, comunitare, care merg pe linia interdisciplinarității și pluridisciplinarității mai ales, care integrează activări și instrumente din sfera culturii și artei pentru a obține un impact în domenii precum socialul, educația, sănătatea, civismul etc. Pentru ca impactul să fie consistent este nevoie de colaborare reală cu reprezentanți ai sectorului cultural și cu artiști, precum și profesionalizare. Nu este suficient, de exemplu, să pui copiii pe pernuțe într-un muzeu și să le dai creioane colorate pentru ca impactul asupra acestor copii și a familiilor lor să depășească două ore de relaxare în muzeu, un cadru considerat (încă) inedit pentru petrecerea plăcută de către copii a timpului liber.
Cum s-a schimbat perspectiva românilor vizavi de implicarea civică
Eu observ o polarizare. Repet, este o chestiune evaluată subiectiv, nu se bazează pe studii de orice fel. Mai exact, am senzația că societatea începe să fie divizată (nu în sens antagonic, desigur) în două grupuri. Pe de o parte este un segment relativ mic de persoane extrem de implicate civic și active în proiecte extrem de diverse ca tematică, abordare, amploare, persoane foarte vocale și neobosite cel puțin în comunitățile lor. Pe de altă parte este marea masă a persoanelor care sunt pasive și de cele mai multe nu se implică nici măcar când este în interesul lor și ar fi ușor să facă acest lucru.
În ceea ce privește datele concrete de implicare – putem să vedem cum a evoluat voluntariatul în România. Ultimul studiu realizat de FDSC arată o menținere relativ contantă pe parcursul ultimului deceniu a voluntariatului. În medie, unul din 10 români se implică voluntar într-o organizație neguvernamentală. Ca să nu rămânem însă cu o anume tristețe, aș menționa că, cel puțin în București, a crescut numărul inițiativelor civice în diverse cartiere (Cotroceni, Cireșari, Chibrit, Cișmigiu etc.) care chiar se simt în viața comunităților respective.
De ce e nevoie pentru a antrena civismul în România
Ca în multe alte domenii, cred că sunt doi piloni importanți pentru stimularea civismului: educația și puterea exemplului. Ambele aspecte sunt însă deficitare la noi. În plus, proiectele relevante nu sunt din păcate foarte vizibile de cele mai multe ori.
Un sfat pentru tinerii care doresc să se implice activ în comunitatea lor
Ar fi mai multe abordări de menționat aici. Un prim aspect este să înceapă să se implice imediat ce simt acest impus, să nu stea să cântărească alternative, să aștepte momentul perfect. Cred că în acest domeniu, ca și în altele de altfel, pofta bine mâncând. Desigur, în cazul în care primele experiențe nu sunt neplăcute… A doua posibilă începere a unei implicări mai consistente, pe termen mai lung, este activarea în cadrul inițiativelor civice de cartier, în cazul în care acestea există. Ar putea chiar să înceapă, alături de câțiva prieteni, o inițiativă punctuală locală. Chiar și comunicarea pentru creșterea conștientizării unei probleme și a căilor de soluționare a acesteia este o formă de implicare, facilă pentru tineri, dar care poate genera impact în comunitate.
Atrag atenția asupra faptului că este important să acționeze, nu să aștepte contextul și momentul potrivit – să aibă mai mult timp, să nu urmeze vreun examen la școală sau universitate, să se implice și alți prieteni, să treacă concediul etc. Astfel poate trece viața pe lângă ei, sau mai exact e posibil să rateze o șansă de a fi un motor de dezvoltare în comunitatea lor, de a avea o contribuție frumoasă și relevantă pentru un mai bine colectiv.
