Când vine vorba despre promovarea României ca destinație turistică, strădaniile autorităților sunt aproape inexistente. Despre țara noastră se știu prea puține peste granițele sale. Și e păcat. Avem locuri frumoase de văzut, mult mai multe decât „Castelul lui Dracula”, zone naturale ca nicăieri altundeva și adevărate comori prin Transilvania, Maramureș, Delta Dunării. Iar astea sunt doar trei zone ale României.
Mai mult, România are o gastronomie interesantă, cu preparate tradiționale delicioase, vinuri alese, bere craft și o nouă bucătărie românească ce devine tot mai apreciată.
Un grup format din jurnaliști specializați în gastronomia locală, istorici culinari, comunicatori și ambasadori de vinuri, marketeri, content creatori și antreprenori în HoReCa a creat o platformă pentru promovarea României ca destinație turistică europeană. We are Romania își propune să susțină gastronomia românească ca vector al brandului de țară.
Vorbim în continuare cu Cosmin Dragomir, scriitor și jurnalist, și Ștefan Chirițescu, Head of Strategy la McCann Worldgroup Romania, despre platforma We are Romania. Aflăm de la ei ce își propun cu acest proiect și decoperim câteva locuri unde se mănâncă bine la noi în țară. Discutăm și despre vinuri. :)
Echipa We are Romania
Ștefan Chirițescu: În primul rând, aș zice că suntem mai degrabă o platformă și nu o echipă. Am început, într-adevar ca o echipă pe baza unor proiecte comune și complementare: avem un proprietar de cârciumă cu o istorie lungă în piața de HoReCA, avem un jurnalist și comunicator de vin, avem un jurnalist gastronomic, avem istorici culinari, avem și oameni de marketing. Miza este, însă, să avem o platformă care susține gastronomia românească ( în care da, includem vinul) ca un vector al unui posibil brand de țară. Suntem la început și platforma noastra care, apropos, poate fi vizualizată aici weareromania.com funcționează ca un agregator de evenimente legate de gastronomie.
Ne unește dorința de a avea un discurs articulat și unitar despre gastronomia locala și despre vinurile care o fac să fie mai bogată. Credem că România poate fi o țară cu un turism gastronomic important și poate mai simplu de construit decât unul care presupune o infrastructură importantă.
Pentru mâncare bună și vinuri pe măsură, conceptul de city-break poate fi ușor de aplicat, măcar în zonele din țară bine deservite de aeroporturi. Avem o multitudine de târguri și întâlniri gastronomice, de târguri de vin, de cârciumi care încă nu au stele, dar au personalitate. Avem produsul, cum se zice, încercăm să-i dăm și haina.
Ideea proiectului We are Romania
Cosmin Dragomir: Există enorm de multe idei latente, din cele, scuze de clișeu, plutesc în aer. Asta era una dintre ele, din categoria “se știe”, doar că folclorul nu e și o sursă catalizatoare ci un zgomot de fond enervant și strident. Verbalizarea a fost ceva de genul: băi, dar de ce nu facem noi ceva să promovăm gastronomia românească în afara țării și a fost spusă la două beri, un capuccino și un pahar de șampanie, pe la începutul anului, la o masă în restaurantul La Mama, cu Cezar Ioan, Cătălin Mahu și Adelina Boboc. Apoi am cooptat restul echipei dintre profesioniștii apropriați nouă. Avem și norocul să ne învârtim într-un cerc mic, dar select de oameni mișto.
Pentru mine personal era motiv de frustrare pentru că în social media sunt abonat și implicit supraexpus la tot felul de canale care promovează, în special, bucătării balcanice. Apoi ne-am mișcat, nu neapărat foarte repede, dar ne-am pus pe treabă. Misiunea e clară: promovarea României, în special celei gastronomice, în afara țării. Includ în gastronomie mâncarea, vinul, distilatele, tradițiile culinare, dar și berile craft și Noua Bucătărie Românească. E loc aici și de Călușari și de Festivalul Enescu și de NeverSea pentru că fiecare element are potențialul și targetul său. Pe termen scurt și mediu îmi doresc creșterea echipei care să ne ajute cu conținutul editorial și mai ales cu social-media. Toți cei implicați suntem parte din multe proiecte, timpul alocat e limitat iar lipsa momentană a fondurilor e cumva descurajantă. Știu însă că în ceea ce privește vizibilitatea și promovarea avem câteva idei prin care putem recupera rapid defazajul: prin urmare acum construim și echipa editorială și cea de vânzări și o facem cu stomacul plin fără improvizații și cârpeli. Nu e vis, e aproape certitudine: o să fim relevanți și chiar inovatori, doar că trebuie să avem un pic de răbdare și cel mai important, puterea de a ne păstra entuziasmul.
Credit foto: Călin Stan
Ștefan Chirițescu: Este cu siguranță o idee bună care se bate cu o mare meteahnă românească: ne e greu să adunăm eforturile și dacă tot ne e greu, mai bine îi criticam pe cei care încearcă. Deci ne batem cu haterala, în primul rand, iar apoi cu timpul dedicat proiectelor noastre de zi cu zi pentru ca weareromania este un proiect probono care există peste proiectele noastre de fiecare zi.
Dar ușor, ușor începem să ne strângem, o să ne construim o identitate, un set de acțiuni concrete și o comunicare care să ajunga în cât mai multe locuri din afara țării.
Pe baza nationalismului reactiv, știm că atunci când platforma va începe să prindă tracțiune afară, o să înceapă să fie bine primită și pe planurile mioritico-sceptice.
România are o gastronomie interesantă și are nevoie să-și spună povestea.
Ce componente are până acum proiectul vostru
Ștefan Chirițescu: În primul rând are o echipă stabilă care începe să se lege. Poate pare puțin, dar pentru cei care produc content este evident că anduranța unui proiect ca acesta nu poate funcționa în afara unei echipe legate.
Apoi, am curatoriat câteva sute de evenimente din gastro am prezentat cărți importante de gastronomie, am gândit și implementat o serie de evenimente proprii în jurul vinurilor românești.
Urmează să definitivăm alte câteva evenimente proprii în slujba acestei misiuni: să convingem turiștii străini că suntem o destinatie gastronomică neașteptat de interesantă.
Sursele de finantare
Ștefan Chirițescu: Marketăm evenimente proprii pe care le prezentam brandurilor, oferim consultanță antreprenorilor care vor să creeze evenimente în jurul gastronomiei și ne pregătim în viitorul apropiat de o campanie de fundraising.
Promovarea
Ștefan Chirițescu: Avem platforma online weareromania.com, avem un grup de Facebook cu acelasi nume și avem norocul unor experți vizibili in mediul online pe nisele lor : Cosmin Dragomir - jurnalist și istoric culinar, Cezar Ioan- comunicator de vin, Adelina Boboc - comunicator de vin, Adriana Sohodoleanu- as zice un antropolog culinar, Carmen Nitescu- un adevarat wine ambasador. În spatele lor, dar ce spate puternic, îi avem Mahu de la „ La Mama” care ne aduce cu picioarele pe pamant , Mihnea- micul mare geniu din spatele prezenței noastre online și Ella care ne ține frumos și trainic prezența în spatiul discuțiilor sociale.
O să venim și cu o platformă de comunicare cu ajutorul comunității de advertising, dar încă este prea devreme să dăm detalii. O să fie bine căci avem și răbdare și siguranța unei idei de care România are nevoie.
Motivația să o luați de la zero cu un nou proiect
Ștefan Chirițescu: Aș zice că nu e de la zero. Fiecare dintre noi are acțiuni concrete în spatele acestei povești. Pur si simplu, ne-am coagulat acum și sper sa fim suficient de maturi să ducem planul până la capăt.
Ne leagă faptul că simțim cu toții că această poveste a gastronomiei locale poate fi bulgărele de zăpadă, de la care să înceapă turismul în România. Suntem o bucătărie la mijlocul unor lumi, avem o sumedenie de soiuri locale de vin care se împacă bine cu cele internaționale, suntem o lume gastronomica cu de toate, cum se zice și asta e un mare avantaj de pus masă ( sic).
Cum a fost primită platforma We are Romania
Ștefan Chirițescu: Cu ridicat din sprâncene, cu optimism pe alocuri, cu caterincă prin alte locuri, cu hatereală de unde știam că va veni ( salut, suntem bine, e ok) cu niște curiozitate. Mizez pe această curiozitate. Dacă putem construi pe ea, vom avea cel mai bun aliat. Urmează să încheiem o serie de parteneriate cu branduri, asociații profesionale, cu alte platforme din zona noastră, căci da, miza e să fim mai mulți la aceeasi masă, nu fiecare pe scăunelul lui.
Ce le-ați povesti turiștilor străini despre mâncărurile și vinurile românești
Ștefan Chirițescu: Cosmin e șef pe mâncare, o să zic eu de niște vinuri, de fapt o să zic de niște soiuri care merită încercate în diverse zone, deși eu cred că marea noastră diferențiere poate veni din spumante și din vinuri rose. Aș invita orice turist, nu doar străin să încerce o Plavaie, o Babească, o Zghihara, o Francusa, o Busuioacă, o Grasă de Cotnari, o Cramposie, o Fetească regală, dar și una Alba. Sună traditional? Da, și e foarte bine, sunt soiuri minunate cu care nu avem de ce să ne fie rușine.
Cosmin Dragomir: Spre deosebire de multe alte proiecte culinare pe care le-am dezvoltat până acum, acesta se bazează pe realitatea din teren, nu pe construcția uneia ideale. Nu o să insistăm pe sarmalele de capră de la un Punct de Gastronomie Locală din Buzău și nici pe „curcubăta” – lichiorul de pepene galben de la un PGL din Densuș. Degeaba vorbesc eu despre ViaGastronomica – o strategie culinară aplicabilă locurilor cu mâncare de pe și din proximitatea VieiTransilvanica dacă ea rămâne tot la stadiul de proiect.
Ce rost ar avea să le împui capul străinilor cu sutele de rețete de ciorbe din patrimoniul nostrum imaterial când ei vor găsi aceleași zece zămuri și la Calafat și la Oituz. Cred că e mai bine să le povestim oferta clasică de restaurant urban cu mâncare tradițională și din când în când să punctăm excepțiile. Partea bună e că excepțiile se înmulțesc ceea ce înseamnă că o să avem material și recomandări destule. Atât gastronomia cât și oferta HoReCa sunt dinamice.
În plus, e mult prea devreme pentru a vorbi despre destinații și meniuri concrete, acum generalizăm, explicăm contexte, specificuri și încercăm să ne corelăm cu colegii care au deja construite oferte. De exemplu o să îi îndemnăm pe cei care ne urmăresc să se folosească de infrastuctura România Atractivă, un poriect recent lansat și care e cel mai amplu și coerent proiect de promovare a turismului cultural (inclusive gastronomic) de la noi de până acum. Cred că și acolo unde o să ne suprapunem cu alte proiecte o să fie în beneficiul scopului mare, mai ales că noi nu vindem nimic, nu avem ținte comerciale.
Cum este văzută mâncarea românească de străini
Cosmin Dragomir: Cred că ar trebui să îi întrebăm pe ei. Aici ai pus punctul pe rană. În lipsa unor studii serioase nu facem decât să bănuim, să bâjbâim, să avem opinii nu argumente. Eu nu știu de nici un studiu care să concentreze feedbackul lor. Ei consumă ce li se dă sau din ce au ocazia să guste. Am mai întrebat în stânga și în dreapta care sunt preparatele cele mai comandate de turiști, dar cifrele sunt tot după ureche, nu există statistici clare și mai ales feedback analizabil cu adevărat. Am stat cu mulți străini la masă și nu am reușit să adun date concludente. Ultimul șoc s-a referit la scrumbia de Dunăre, despre care au spus că e cel mai rău pește mâncat vreodată de ei. Și vorbesc de o scrumbie căreia nu prea aveam ce să îi reproșez. Și asta e problemă, de multe ori am fost pus în situația de a-mi cere scuze pentru mâncare și a le explica că ceea ce au primit în farfurie doar aduce a mâncare românească.
Cred că, în acest moment, șansa noastră sunt meniurile gândite pentru shareuit și cele de degustare. Monoporțiile, care de obicei sunt enorme, sunt o piedică în promovarea gastronomiei românești. Turistul nu are șansa de guste din mai multe multe preparate, își alege – de multe ori la nimereală în funcție de ingredientele trecute în meniu – unul, două feluri de mâncare. Dacă nu-s pe placul lui, la următoarele mese nu mai riscă și cere pizza.
Factorii care au influențat gastronomia românească până acum
Cosmin Dragomir: Ceea ce cred că trebuie să înțelegem e că “excepționalismul negativ românesc” e o tâmpenie sinistră. Cam toate gastronomiile sunt multiinfluențate, în toate regăsim preparate din rețetarul internațional și fiecare țară/regiune le modifică funcție de gusturile împământenite în zonă. Am mâncat șaorma pe trei continente și preferata mea rămâne cea în lachmacum din Germania, apoi cea din Iordania. Apropo, döner kebabul a devenit simbol pentru mâncarea germană.
Să nu înțelegeți că aș recomanda turiștilor să se ducă la Dristor sau Genin.
Geografic noi suntem în sud-estul Europei Centrale. Mai precis: pe undeva pe hartă. Nu suntem nici ai sudului (alături de Grecia), nici centrali (la masă cu Austria) ci mai mult ai Estului.
Spun asta pentru că cred în umbrele mai mari care ne adăpostesc de burgeri și pizza. Estul e una dintre ele, dar fie vine cu o percepție prea largă (Rusia e în Est), fie cu realitatea geografică (Azerbaidjanul este în Estul Europei, chiar Sud-Est) fie vine cu una care suferă la nivel de imagine (Estul Europei, măcar de s-ar fi vorbit mai mult de Europa Răsăriteană). Europa de Est sau de Sud-Est nu promovat un mesaj comun, nu a creionat o identitate. Totul e în ceață și nesigur.
O altă umbrelă e cea a balcanismului care e și mai coerent la nivel de percepție globală și mai intrigant decât Europa de Est. Poate ne e mai ușor să ne alipim trendului decât să încercăm să construim unul. De exemplu, în ceea ce privește Bucureștiul, din punct de vedere culinar, suntem mult mai balcanici decât arată geografia chiar dacă micii, sarmalele sau ciorba de burtă sunt ușor diferite față de variantelor lor de la sud de Dunăre.
Identitatea gastronomiei românești
Cosmin Dragomir: Multiinfluență – cu diferențe regionale abrupte, legume cu gust ca rezultat al agriculturii încă neexcesiv tehnologizate &neintensive și sol bun și ciorbe.
5 feluri de mâncare tradiționale pe care le recomanzi pentru a testa specificul românesc
Cosmin Dragomir: De perișoare, fasole cu afumătură, burtă, rădăuțeană și borșul de pește. Apoi putem vorbi și despre alte feluri de mâncare care nu sunt ciorbe.
Locuri cu mâncăruri românești bune descoperite în ultima vreme
Cosmin Dragomir: În ultimii ani am mâncat bine și foarte bine cam la toate PGL-urile (Punctele de Gastronomie Locale) vizitate (n.r. Punctele de Gastronomie Locale sunt locuri unde se mănâncă acasă la oameni, cu ingrediente de la ei din curte, dar vorbim despre locuri autorizate și impozitate).
Din locurile cele recent deschise aș recomanda Mosafir și Dumicat în București. La Cluj, musai să treceți pe la Horia Șimon și băcănia lui recentă Gura Satului. La Brașov e de încercat, pe lângă cele clasice, mai noul One Soul. Un loc care mi-a plăcut mult, la o escapadă pe ViaTransilvanica e Conacul Boierului din Ponoarele. În Constanța recomand Rozmarine și Popina și am auzit numai de bine despre Kotiga, dar încă nu am ajuns. În 2 mai mănânc des la Polovnik, în Vama Veche la Vila Medusa. De încercat sunt PGL-urile din Delta Dunării recomandate de cei de la Muzeul Ivan Patzaichin, în Buzău cele din comunitatea GastroLocal. Despre La Grisha - punct gastronomic local Ghindărești am auzit numai lucruri bune, dar e mai greu de ajuns, au deschis doar în weekend și cam trebuie să faci rezervare cu mult timp înainte.
Eu mănânc des, în București, în jurul casei: la Traffalgar au cea mai bună ciorbă de burtă, la Garlic Pub mă duc pentru pește și oaie, la Rual Aprobistro pentru fushion, la Băcănia Veche și Bucătăria.localfood pentru mâncare românească altfel, la La Mama pentru cea clasică (aș bea cu halba lichidul de la ciorba țărănească), La Casa del Pan mă aprovizionez cu pâine și alte copturi, la Lovin Wine Bar degust vinuri lângă miel sau platoul de mizilicuri, la Die Deutsche Kneipe mă duc pentru gulaș, iar la Corks Cozy Wine Bar mă duc pentru tot felul de evenimente de degustare inedite.
Surprizele plăcute ale României, ca destinație culinară
Cosmin Dragomir: Îmbunătățirea condițiilor de cazare, înmulțirea ofertei și atenția ceva mai sporită la curățenie. Sper că nu doar am avut eu noroc. Înmulțirea PGL-urilor cred că e cel mai important pas din punct de vedere culinar din ultimii ani.
Ștefan Chirițescu: Da, mie îmi plac multe lucruri în România: îmi plac punctele gastronomice cu bucătării mici și 2 feluri de mancare nu 20, îmi plac vinurile de la cramele mici care se străduiesc să facă un pic de artaă, dar și vinurile de la cramele mari, care sunt execuții oneste ale unor terroiruri locale, îmi plac oamenii care încep să se întoarcă în România după ce au vazut că și pe afară, de multe ori e vopsit gardul, îmi plac festivalurile mici de muzică, teatru, film, îmi place că încă poți vorbi și adevăruri incorecte politic. Îmi place România pentru că nu e un loc bun sau rău, este un loc în care, însă, fiecare poate face mai mult bine.
