de Liviu David, Creative Director, Next Advertising
Award School e scoala de publicitate a Australiei. David Droga, Leo Premutico, Adam Hunt si toti ceilalti creativi de top din zona au trecut prin ea. Unii au facut-o de mai multe ori si recunosc ca la inceput nu s-au descurcat prea bine. Daca o faci, nu inseamna ca esti bun, dar daca n-o faci, nu esti privit in breasla cu prea mare incredere.
Dupa un an de ezitari, la insistentele celor din Ogilvy, iata-ma in prima zi de curs. Christian Finucane (Cannes, One Show, D&AD) ne tine primul speech. Numai o treime din voi meritau sa fie in sala asta, dar ar fi mult mai bine sa va imaginati ca ati fost in celelalte doua treimi. Eu as zice sa invatati cat puteti de mult si sa puneti osul la treaba. Cei care vor cu adevarat sa reuseasca vor avea cele mai grele trei luni din viata lor.
Dupa cativa ani in DArcy Romania, am crezut ca imi va fi mult mai usor. A fost, dar nu cu mult mai usor. Se pare ca mai aveam multe de invatat, inclusiv despre ceea ce inseamna modestia. In spatele unei idei bune e foarte multa munca. Asa ca lasati aerele si la treaba! Cu filozofia asta se cresc creativii intr-o industrie pentru care 12 premii la Cannes inseamna un an prost. Primul contact e un mesaj care te trezeste la realitate. Nu-i de mirare ca oamenii cu adevarat valorosi de acolo sunt incredibil de normali si de modesti. Toti au trecut prin scoala umilintei. Toti stiu ce inseamna sa o iei de la zero, de la receptie, de la departamentul postal, de la junior de junior, pe un salariu aproape inexistent, si sa-ti croiesti cu greu un nume, intr-o piata ingrozitor de competitiva.
In Romania, competitivitatea e o notiune abstracta. La intrarea in agentie nu stau la coada sute de tineri bine antrenati, ci niste prescolari in scutece. Si atunci ce facem? Ii recrutam pe toti care pot tine o arma in mana, in speranta ca vor invata din mers sa traga cu ea. Iar cand invata cat de cat, se ridica in patutz si ne ameninta cu arma ca pleaca. Nu exista scoala umilintei, ci o nesanatoasa scoala a arogantei. Suntem la cheremul unei generatii de pretentiosi sub-educati.
Vreau art director. Printre cateva zeci de mailuri mediocre si sub-mediocre, primesc si CV-ul unui regizor, care cauta orice fel de job ar exista pe lume. Ca el e foarte bun. Ii raspund ca n-am ce face cu regizorii, oricat de talentati ar fi, si-l sfatuiesc prieteneste sa-si remedieze greselile din CV inainte de alt SEND. Imi raspunde ca el cauta un job, nu sfaturile unui smecher.
Anuntul nostru de DTP cuprindea un test. Nimic prea greu si nici prea serios. Ni se raspunde, textual, cu CV atasat: In ceea ce priveste "dot gainul"...daca ai chef de joaca, joaca-te cu p*tza. :)) Sa nu facem pe desteptii... Daca vrei sa afli cauta si tu pe net.
In timpul asta, aflu ca la PR au venit numai visatoare care cer o mie de coco pe experienta unui promoter chior. Botzanu imi trimite ingrozit CV-uri uluitoare, Munteanu imi povesteste de cele doua junioare care au plecat dupa cateva saptamani, iar Kit imi arata sutele de mesaje din care n-are ce alege.
Ce se intampla doctore? Cat mai dureaza boala asta? Unde sunt bunul simt, pasiunea si modestia? Ah, iertati-ma. De fapt, pa$iune exista.
Cred ca ar trebui sa invatam ceva de la sistemul australian. Doar nu degeaba lor le iese si noua nu prea. Award School slefuieste anual talentul local generand un spirit competitiv foarte sanatos. Acolo ti se reamintesc standardele si exigentele industriei. Acolo te inveti cu munca, prin contact cu the real thing.
Dupa ani si ani de Award School, nu-i de mirare ca intreaga industrie impartaseste aceleasi valori. Ne trebuie o scoala adevarata, care sa descarce pe piata cateva sute de tineri talentati, antrenati, cuminti, pe care-i pui intr-un colt si-ntr-o ora au zece idei bune, pe brief, in buget. Ne trebuie oameni modesti, ambitiosi, talentati si pregatiti. Ne trebuie o scoala care sa scuture toti oportunistii din breasla. Si peste cativa ani, sa putem pune intrebarea: Ai facut Ad School? ..... Atunci ce cauti aici? Vorbim dupa.
Pana atunci, nu-mi ramane decat sa sper ca voi gasi art director-ul pe care-l caut. Talentat, super-exigent, cu idei, tehnic, artistic, modest si, mai ales, ambitios. Sa import unul, sau sa mai astept vreo doi-trei ani?
Comentarii
Respect si multe salutari de la un fan.
ai perfecta dreptate, subscriu total. si eu ma confrunt cu aceasta problema, dar de pe cealalta parte a unei baricade. "invatamantul". este un haos total, nu exista un sistem coerent pentru invatarea si trainuirea aspirantilor, iar acestia dupa ce au fost la un curs teoretic, cateva conferinte publice si au vazut 2 cannes-uri cred ca sunt creativi. cand ii intreb unde se vad intr-o agentie de publicitate 95% spun creatie..so, rabdare si tutun :)
Din pacate, acesta este comportamentul tipic al omului care nu stie sa arate ca a trait prin tari civilizate (nu ca Romanica asta, vai de capul ei, plina de oameni prosti) prin alte metode decat sa TZIPE in gura mare... of, A u s t r a l i a !
DAR, oare de ce nu a ramas stimatul domn acolo, intr-o tara in care sa realizeze lucruri, de ce sa traiesti intr-o tara care nu te merita daca alta pe masura te asteapta cu bratele deschise.
Frumoasa ROMANIE tot mai draga imi esti!.. cu prostii tai, cu ignoranti si gropi si cu trafic.
"Acolo te inveti cu munca, prin contact cu the real thing." mda, aici ai ocazia de a trage in piept patronii si ca iti faci firma apoi ca doar nu ai sa ramai o viata un amarat de angajat. Tu tre' sa fii patron !
"Pana atunci, nu-mi ramane decat sa sper ca voi gasi art director-ul pe care-l caut. Talentat, super-exigent, cu idei, tehnic, artistic, modest si, mai ales, ambitios. Sa import unul, sau sa mai astept vreo doi-trei ani?"
R: sa importi unul ! daca ti-l permiti sau daca te lasa sufletul sa ii dai atatia bani :)