[Cronici politice] Ciprian Susanu: O schimbare majoră este această utilizare mult mai frecventă și inteligentă a rețelelor sociale. În schimb, demagogia rămâne un element constant

Începem săptămâna cu un kind reminder: duminică sunt alegerile europarlamentare și locale și, în ciuda entuziasmului politic precar, sperăm că veți merge la vot. Până atunci, continuăm să analizăm cum s-a desfășurat campania electorală alături de oamenii din industria creativă. Ciprian Susanu, Owner Dare Digital, vede și o parte bună în comunicarea politică de la noi: candidații au început să învețe să folosească online-ul. E un prim pas important. 

"Comunicarea politică din România a evoluat inevitabil, canalele digitale jucând un rol din ce în ce mai important comparativ cu alegerile din anii trecuți. Dacă analizăm din perspectiva mesajului comunicat și a modului de împachetare, mai e mult de lucru", spune Ciprian. 

Povestim în continuare cu Ciprian despre lucrurile bune din această campanie, dar și despre gafe, surprize și ce au învățat în ultimii ani oamenii politici la capitolul imagine și comunicare. 

Campania electorală, primele impresii

Campania electorală de până acum mi se pare mult evoluată față de rundele anterioare, în special în ceea ce privește tacticile de comunicare digitală și canalele utilizate. Se observă o maturizare în utilizarea platformelor online, ceea ce indică o adaptare la noile realități tehnologice și la preferințele electoratului.

Comunicarea politică 

Comunicarea politică actuală este destul de diversificată, cu un procent bun (20-30%), procent încă insuficient, dintre candidați care adoptă o abordare mai modernă, atât la nivel de mesaje cât și la nivel de canale de promovare online. Exemple notabile sunt Sebastian Burduja și George Simion, alături de câțiva candidați la europarlamentare, care au reușit să se diferențieze în acest sens. Stilul de comunicare și priza lor la public rămân discutabile, la fel ca și în cazul lui Nicușor Dan, dar este de apreciat faptul că au abordat într-un mod mai curajos platformele digitale.

Evoluție

Comunicarea politică din România a evoluat inevitabil, canalele digitale jucând un rol din ce în ce mai important comparativ cu alegerile din anii trecuți. Acestea oferă oportunități mai mari de a ajunge la electorat și de a transmite mesaje într-un mod mai eficient și interactiv. Dacă analizăm din perspectiva mesajului comunicat și a modului de împachetare, mai e mult de lucru. Mediul digital crește numărul de mesaje, ceea ce expune candidatul mai mult și îl pune în situații mai greu de manageriat.

Exemple pozitive în acest sens mi se pare că sunt Radu Mihaiu, primarul Sectorului 2, Ciprian Ciucu, de la Sectorul 6 sau europarlamentarul Vlad Gheorghe, oameni politici care, cu un plus de autenticitate, reușesc să fie carismatici si credibili în ochii publicului. Celelalte exemple menționate mai sus, precum și o mare parte din clasa politică reușesc, cu ușurință, să fie ceea ce publicul din GenZ ar numi ”cringe” în social media, în special pe format video.

Schimbări

O schimbare majoră este această utilizare mult mai frecventă și inteligentă a rețelelor sociale. În schimb, demagogia rămâne un element constant, neschimbat în discursurile politicienilor.

Două elemente lăudabile, ca noutăți pentru alegerile din acest an, sunt inițiativa legislativă la nivelul UE de reglementare mai bună a publicității politice (context aici), respectiv faptul că, între timp, de la ultimele alegeri, Google și Facebook au implementat noi reguli de transparență, acum fiind mult mai ușor să identifici cine plătește promovarea unui anumit subiect, respectiv să ai acces la toate mesajele promovate de un anumit advertiser.

Prin ce se diferențiază campania de anul acesta

Nivelul de fake news și tacticile murdare în online sunt mult mai pronunțate în această campanie comparativ cu cele din trecut. Dacă în SUA aceste practici nu mai sunt o noutate încă din 2016, când Donald Trump a popularizat multe dintre aceste tehnici, pentru România acestea sunt încă relativ noi.

Totuși, într-o notă pozitivă, crește nivelul de responsabilitate, deoarece publicul poate să interogheze candidații, iar verificarea informațiilor este mai facilă, iar asta începe să conteze în această campanie. De asemenea, creatorii de conținut și podcasterii încep să joace un rol important acolo unde televiziunile blochează anumiți candidați.

Surprize

Campania lui George Simion pe YouTube și LinkedIn, prin care își propune să recruteze candidați pentru viitori miniștri și oameni din aparatul de stat, a fost surprinzătoare. De asemenea, abordarea pe TikTok a lui Sebastian Burduja mi-a atras atenția. Nu comentez conținutul mesajelor sau nivelul de încredere acordat acestora, ci doar tacticile și canalele folosite, care mi se par bine alese pentru campanii politice. Asta pe lângă “clasicul” Facebook, care în continuare rămâne mediul mainstream cel mai la îndemână și adecvat pentru comunicarea politică.

Așa DA, așa NU

Exemplele de AȘA DA sunt cele menționate anterior: George Simion și Sebastian Burduja, strict din perspectivă de curaj și noutate în selecția de canale. Respectiv a primarilor din sectoarele 2 și 6, plus Vlad Gheorghe din punct de vedere autenticitate în comunicare. Este posibil să fie mai multe exemple, dar acestea au ajuns la mine, ca alegător din București.

În schimb, tot ce face Diana Șoșoacă intră, de departe, în categoria AȘA NU. Abordarea generală a PSD + PNL, atât din perspectiva canalelor de comunicare, cât și a mesajelor, este de asemenea un exemplu de AȘA NU. Aceste partide par să acționeze ca un Goliat inflexibil, cu mesaje generice, și sunt sigur că vor apărea și nenumărați David agili, care le vor 'ciupi' din cota de piață, ca să nu folosesc termenul mai vechi și mai popular de “ciolan”.

Gafe

Tot circul de la București cu trio-ul Cîrstoiu – Firea – Burduja a fost de domeniul incredibilului, un exemplu clar de gafă politică.

Mesajele politice ale candidaților

Într-o mare de mesaje generice și irelevante, doar 5-10% dintre candidați vin cu împliniri și promisiuni concrete. Din nou, alianța PSD + PNL pare cea mai încremenită aici, cel puțin la nivel central. Nici USR nu este departe, mizând pe imaginea lui Cătălin Drulă și același mesaj anti-corupție din trecut, care în opinia mea nu prea mai prinde la electoratul din 2024.

Posterele

Vizualurile AUR cu domnitori români mi se par cele mai memorabile din această campanie, deși nu comentez conținutul mesajului din punct de vedere etic. Aceasta ar trebui să fie o lecție de comunicare pentru partidele mari, mai “democratice”, care nu reușesc să țină pasul din punct de vedere al inovației pe mesaj sau pe format, având, în continuare, afișe cu fețe zâmbitoare de candidați mai mult sau mai puțini fotogenici, și cam atât.

Online-ul

Am menționat în mare parte mai sus, dar aș adăuga că online-ul influențează, în plus, și din perspectiva managementului de reputație. Doar două exemple notabile sunt investigația Recorder despre primarul din Sinaia și proiectul lui Valeriu Nicolae, “Starea Impostorilor”.

Rolul social media

Rețelele sociale reprezintă o șansă enormă pentru politicienii fără un profil media suficient de mare sau cu acoperire mică pe TV să iasă în față și să-și dezvolte comunități, respectiv să obțină expunere gratuită sau cu bugete destul de mici din punct de vedere costuri de media pe valuri create de subiecte importante pentru publicul țintă.

Imaginea politică

Din păcate, nu mai avem profile puternice cu priză la public cum au fost câteva figuri în perioada 1996 – 2016. Oamenii politici sunt din ce în ce mai slabi, iar oameni de stat lipsesc cu desăvârșire.

Ce au învățat politicienii

Așa cum spuneam și mai sus, unii dintre ei, puțini, au înțeles că digitalul e un mediu de tip make-or-break în multe situații. Restul, în afară de tactica legalizată tot de către ei de a cumpăra televiziuni și publicații online pe banii noștri, nu pare că au învățat nimic în ultimii 4-5 ani. Vezi (lipsa de) reacții a primarului din Sinaia și a PNL, ca partid, la investigația Recorder.

Influența campaniei electorale în opțiunile de vot

La alegerile locale se votează preponderent oameni, nu partide, pe criterii de competență. Asta înseamnă că perioada de campanie este, în opinia mea, încă importantă. La europarlamentare și la legislative se votează partide, iar aici campania în sine, într-adevăr, poate conta mai puțin.