Săptămâna trecută a apărut o nouă publicație online de investigații, finanțată din granturi și donații. Public Record este un proiect jurnalistic independent unde vor fi publicate anchete de presă relevante, pe subiecte care ne preocupă (sau ar trebui să ne preocupe) pe toți cei care trăim în România. Din echipă fac parte reporterii Ana Poenariu, Codruța Simina, Bianca Albu, Sebastian Silvestru și Ovidiu Mihalcea, programator pasionat de jurnalism.
"Pentru noi a fost o provocare să ne alocăm timp pentru asta – fiecare dintre noi mare are cel puțin unul sau două proiecte la care lucrează. Apoi a fost o provocare să facem pași – dar am realizat că putem funcționa pe încredere și ne-am alocat task-uri de care ne-am ocupat fiecare", spune Codruța
În continuare, Codruța Simina (co-fondatoare și autoare a newsletterului Misreport), Ana Poenariu (coordonatoarea proiectului Factual.ro) și Ovidiu Mihalcea (co-fondator Misreport și Rubrika.ro) vorbesc despre noua publicație online, finanțare și tehnologiile inovatoare pe care le vor folosi în munca lor. Codruța amintește și o parte dintre provocările cu care se confruntă un jurnalist independent.
Oamenii Public Record
Codruța Simina: Îmi place cum sună „oamenii Public Record”! Știi, sunt oamenii ăia nesuferiți care se întâlnesc la bere și vorbesc tot despre job, ce ar face mai bine, ce ar face diferit, și se entuziasmează... Cumva, suntem genul ăsta de workaholici.
Pentru mine a fost o bucurie că Bianca Albu a ales să lucreze cu noi. E o jurnalistă tânără, extraordinar de bună, anul ăsta a câștigat, alături de Ovidiu Vanghele, premiul Superscrierea anului la premiile Superscrieri.
Apoi e Sebastian (Silvestru), care aduce perspectiva locală, a jurnalistului din presa locală – și cred că avem nevoie să înțelegem cu ce se confruntă colegii noștri din județe.
Ana (Poenariu) e autorul moral al acestui proiect și motorul nostru. Și are doar două opțiuni: viteză și viteză max. Încă ne obișnuim cu asta.
Ovidiu (Mihalcea) e visul oricărui jurnalist – nu spune despre nimic că nu se poate. Experiența lui în IT e un layer de care cred că are nevoie orice redacție din România în momentul ăsta. Ovidiu ne ajută cu automatizări, corsschecks, baze de date publice și idei care ne simplifică munca. Ovidiu e și omul care s-a ocupat de site.
Eu, după cum se vede, răspund la întrebări. Lol.
Cred că ceea ce ne unește e o împletitură bună de valori personale și stiluri de lucru asemănătoare.
Obiectivul cu care ați adus un nou proiect jurnalistic în presa românească
Ovidiu Mihalcea: Colaborez de mulți ani cu Codruța, împreună realizând multiple investigații legate de rețele de dezinformare și împreună cu care am co-fondat newsletterul Misreport. Așa am cunoscut-o și pe Ana, iar în urma discuțiilor am descoperit că avem aceleași pasiuni legate de tehnici de OSINT și data journalism. Simt că know-how-ul meu în zona de tehnologie împreună cu experiența lor în jurnalism, ne fac o echipă foarte bună. În plus, ne dorim să aducem un suflu nou în jurnalismul de investigație din România, să folosim tehnologia pentru a face jurnalism de calitate și să ajutăm la creșterea nivelului de transparență instituțională.
Finanțarea
Ana Poenariu: Am început cu un mini grant de la OCCRP, organizația internațională din care facem parte și noi. Le-am spus că vrem să deschidem un centru de jurnalism în România și ne-au ajutat.
Motivația să o luați de la zero
Ana Poenariu: Nu am luat-o de la zero. Avem câțiva ani de experiență în spate și evident ce am învățat de la alți jurnaliști ne ajută în continuare. E de fapt o nouă etapă.
Ce presupune un start-up de proiect jurnalistic
Codruța Simina: Un start-up de proiect jurnalistic presupune foarte multe, nu are rost să mă apuc să le înșir aici. Pentru noi a fost o provocare să ne alocăm timp pentru asta – fiecare dintre noi mare are cel puțin unul sau două proiecte la care lucrează. Apoi a fost o provocare să facem pași – dar am realizat că putem funcționa pe încredere și ne-am alocat task-uri de care ne-am ocupat fiecare.
Ne-am concentrat să avem un nume bun, cu care să rezonăm. Apoi am apelat la niște profesioniști pentru partea de identitate online. Apoi am vrut un site simplu, transparent și ordonat. Neat.
În ziua dinainte de lansare – care a fost o duminică – am stat cu Ana și Ovidiu și am re-verificat tot. Am învățat în tot procesul ăsta că „mai binele” este dușmanul binelui. Pentru mine asta a fost o provocare – să renunț la toți piticii perfecționiști și „asta se face doar așa”, să sar în apă.
Eu nu știu să înot, dar știu că Ovidiu și Ana sunt oricând acolo, gata să mă prindă. Și cred că asta funcționează cu toți. Asta e esența „oamenilor Public Record”. :)
Metodele inovatoare pe care le veți folosi în investigațiile voastre
Ovidiu Mihalcea: Ne propunem să avem o componentă foarte importantă de data journalism în cadrul Public Record și să folosim metode inovatoare pentru România. Avem deja un proiect de data journalism în lucru, care sperăm să fie lansat cât mai curând.
Ne dorim să dezvoltăm un tool intern de inteligență artificială care să ne ajute să procesăm mai rapid documentele pe care le deținem. Scopul nostru pe termen mediu este să ajutăm și alte organizații să folosească acest tip de tehnologii pentru a-și îmbunătăți munca. Personal, mă bucur că România începe să facă pași înspre digitalizarea instituțiilor publice și că se investește în tehnologie. Sper ca odată cu asta și nivelul de transparență să crească, iar noi ne dorim să fim pregătiți pentru această schimbare.
Cum vă alegeți subiectele
Ana Poenariu: În unele cazuri, folosim seturi de date care sunt disponibile pentru toată lumea și pur și simplu le intersectăm cu alte date. De exemplu, unul dintre subiectele noastre deja publicate este despre președinții de secții de votare. Am descărcat listele cu numele acestora de pe site-ul Autorității Electorale Permanente, am curățat datele și apoi le-am analizat folosind ALEPH, o bază de date gestionată de OCCRP. Astfel au ieșit la iveală cei despre care am scris.
Ne uităm la subiecte care ne privesc pe toți. De aia și explicăm la începutul materialelor de ce este important subiectul respectiv. Poate pentru mine din București nu pare important că într-o secție de votare din Vrancea supreaveghează votul soția unui candidat, dar de fapt contează. Asta pentru că îți arată cât de șubred e sistemul de vot din întreaga țară.
De ce continui să faci jurnalism independent
Codruța Simina: Nu știu să fac altceva, e un caz clasic. Dar simt că munca asta e o pătrățică mică, mică de tot, care ajută oameni din România să înțeleagă mai bine realitatea din jurul lor.
Am nevoie ca munca pe care o fac să aibă sens pentru mine. În momentul ăsta, sensul e că aș vrea să-i las fiicei mele o țară puțin mai bună decât am primit-o eu de la ai mei.
Jurnalismul scris în era podcasturilor
Codruța Simina: Jurnalismul scris cred că va rezista oricărei forme de relatare, chiar dacă în insule mici de conținut.
Și cred că și pentru materialele lungi de presă va exista întotdeauna un public, cu o condiție: să aibă și puțin vino-ncoa’ scrisul.
Noi încercăm acum o formula cu texte nu foarte lungi, la care adăugăm bucăți de documentare, pentru publicul care vrea să meargă în profunzime.
Starea presei libere din România
Codruța Simina: Ar putea fi mai bine dacă nu ar mai exista infuzia de bani publici pentru propagandă, dinspre partidele politice înspre media. Cristian Andrei (HotNews) a făcut o treabă extraordinară săpând constant în subiectul ăsta, păstrându-l în atenția publică. Cred că e una din cele mai mari dureri ale spațiului public din România, și unul din factorii care distorsionează cel mai mult.
Presa liberă românească nu e doar în zona de jurnalism independent, eu cred că marea majoritate a jurnaliștilor din România sunt – sau cel puțin au posibilitatea – să fie liberi. În presa din România cred că poți să ai exact atâta libertate cât ești dispus să îți iei.
Dar poate merită să vedem că deja e al doilea an în care, în topul libertății jurnaliștilor (RSF), suntem după Republica Moldova. E o temă la care merită să medităm puțin.
Greutățile jurnalistului independent
Codruța Simina: E la fel de greu să fii jurnalist independent oriunde prin lume și în orice redacție. România nu e diferită foarte mult de alte țări. E greu să înveți să te organizezi singur, să înveți să scrii granturi, să gândești cu bugete. Suntem destul de praf la partea asta, și cred că școlile de jurnalism ar trebui să ajungă și în zona asta, de antreprenoriat start-up.
În rest, problema fundamentală e timpul. Cum fac să fiu în același timp în mai multe call-uri/locuri? Eu am ajuns la faza în care visez timp la doză – ca berea. Mergi la magazin, cumperi o doză, o desfaci și spuff: ai două ore doar pentru tine.
Munca asta merită făcută, în final, pentru bucuria colegilor după ce ai apăsat „publică”. Și energia bună pe care ți-o dă publicul după ce ai făcut muncă cinstită.
Cum veți sprijini jurnaliștii tineri în pregătirea pentru meseria de jurnalist?
Codruța Simina: Una din ideile noastre cu care am pornit a fost că vrem să construim, în timp, o componentă de educație pentru tinerii care vor să devină jurnaliști. Dacă ține și cineva, acolo sus, cu noi, o să începem cu internship-uri plătite. O să luăm oameni cu noi pe teren. O să îi învețe Ovidiu și Ana cum să fie tech-wise.
Dar ideea e să putem să ținem alături orice tânăr care vrea să facă munca asta, care, din păcate, nu mai e așa cool. Poate o dată pe an să ne permitem o săptămână de traininguri și muncă propriu-zisă. La asta ne gândim.
Nevoia de presă independentă, acum mai mult ca oricând
Codruța Simina: Jurnalismul ne ajută să avem o poveste comună despre realitatea în care trăim. Fără povestea asta comună, nu văd cum putem funcționa ca societăți. Și cred că e important ca povestea asta să fie spusă de oameni care își asumă responsabilitatea că fac asta și pentru ceilalți. Și asta înseamnă să te gândești la interesul public și la binele comun. Cu capul tău independent. :)
