Sfatul pe care l-a primit de la tatăl său a fost „fii natural”. Ioachim Ciobanu este fiul actorului Ilarion Ciobanu și al lui Marion Ciobanu, autoare multi-premiată a peste 100 de scenarii de film documentar. Nu a ales din prima actoria, a fost mai întâi producător, regizor și editor de film. A urmat cursuri de actorie fiindcă dorea să înțeleagă din interior procesul de lucru cu actorii. Dar meseria l-a furat și a decis să se dedice actoriei.
"Cel mai important este să mă intrige rolul. Dacă unele lucruri despre personaj nu sunt foarte evidente din start (caracterul, motivațiile, gândurile) simt imboldul de a pune mai multă energie în spatele pregătirii. Mă simt ca Sherlock Holmes în fața unui caz nou, care îi pune capacitățile la încercare", spune Ioachim.
Ioachim Ciobanu este absolvent UNATC I.L. Caragiale, București (montaj și sunet) și al Academy of Art College din San Francisco (grafică digitală). A produs, regizat și editat numeroase scurtmetraje, iar în 2014 a debutat ca actor profesionist. Joacă în special în producții internaționale, unde se întâlnește pe platou cu mulți actori cunoscuți în toată lumea.
Din 30 mai, este Misha Varga în „Eric", noua miniserie Netflix cu Benedict Cumberbatch în rol principal. Vorbim cu el în continuare despre câteva dintre experiențele trăite ca actor, iar la final Ioachim are și niște sfaturi pentru actorii la început de drum, care își doresc o carieră internațională în actorie.
Din biografie
După liceu, am studiat timp de un an grafică computerizată la Academy of Art College din San Francisco, California. După încă patru ani, am devenit absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale din București, unde am obținut licența în Multimedia (montaj și sunet de film). Am urmat un an cursuri de actorie în București după metoda Ivanei Chubbuck, iar ulterior m-am pregătit la Bernard Hiller (Hamburg, Ischia), Eric Morris, Ivana Chubbuck (Los Angeles) și Let It Go Acting Studio (București).
De când mă știu, mi-a plăcut filmul și mi-am dorit să lucrez în acest domeniu în orice formă am putut. Am scris, filmat, regizat, montat, jucat de câte ori am avut ocazia. Cu siguranță, faptul că m-am născut într-o familie de cineaști a avut o mare influență asupra direcției mele în viață, primind de acasă susținere la fiecare pas. Ambii mei părinți au fost și sunt modele pentru mine. Însă calea actoriei am ales-o singur.
Ce a ajutat în formarea ta
Când încep ceva nou, încerc mereu să definesc care sunt primele lucruri de învățat pentru a munci eficient. Întâi a fost tehnica, maniera de lucru, cum se spune - „bucătăria” actorului. Cu timpul, acestea s-au transformat, am adăugat lucruri noi și renunțat la cele ce nu păreau să funcționeze pentru mine. Au urmat, gradual, antrenamentele pentru abilitățile secundare - călăria, armele de foc, luptele scenice, sporturi noi, instrumente muzicale. Este un amestec plin și de momente de frustrare, dar și de mici victorii, ce trebuie apreciate. În fond, motivația ne împinge pe toți să mergem mai departe.
În ultimii 10 ani te-ai dedicat exclusiv actoriei. Care a fost momentul în care ai ales?
Inițial am mers la cursuri de actorie, spunându-mi mie că mă va ajuta să devin un regizor mai bun, înțelegând din interior procesul de lucru cu actorii. Apoi, m-a furat meseria. Am simțit pe pielea mea acel sentiment de tensiune, când ești cu totul atras în moment, când nu mai joci - doar trăiești. Deși știi textul, simți că nu știi ce urmează să se întâmple, exact ca în viață.
Asemenea trăiri m-au cucerit complet. Atunci am decis să mă dedic, cu toată energia și determinarea, acestei profesii frumoase.
Întâlniri memorabile
Cred că orice întâlnire are potențialul de a te învăța ceva nou. Oamenii au toți fațete, laturi pe care le poți observa și ține minte - e posibil ca undeva, cândva, să-ți folosească - nu neapărat cu scopul de a copia un comportament, ci și pentru a ajuta într-o constucție mai bună, mai completă a unei persoane ce va apărea pe ecran.
Cel mai mult am apreciat bunăvoința și deschiderea de care au dat dovadă mulți actori cu experiență pe care i-am cunoscut - Rutger Hauer, Numan Acar, Clarke Peters și mulți alții.
Prima experiență ca actor
Dacă vorbim de prima prima experiență, am jucat fiul unui muncitor într-un film de protecția muncii de prin 1982. Nu mi-era prea clar ce caut acolo. Au urmat, în 30 de ani, multe roluri unde am tratat totul ca o joacă și nu mi-am propus să învăț o metodă, să dezvolt în mod organizat, un personaj.
Primul rol profesionist a fost în 2014, în filmul Chosen al lui Jasmin Dizdar. Am jucat un soldat nazist care era păcălit de personajul principal să îl lase să intre în ghetoul pe care îl păzea. Ulterior, protagonistul revenea deghizat în ofițer SS și mă lovea. Eu îmi pierdeam cunoștința și alții îmi furau uniforma.
A fost o experiență cu peripeții. După ce cădeam, „lovit” de pumn, pe genunchi și apoi pe spate - am filmat asta de 10-15 ori - ajungeam întins pe piatra cubică din decorul de la Buftea și eram târât, de picioare, câțiva metri. La o dublă, (greșeala mea) am căzut pe burtă și a trebuit să îmi țin bărbia în piept - astfel am răzuit pavajul cu casca de metal și nu cu fața. Mi-am învățat lecția.
Prima experiență de filmare în afara României
A fost în 2019 Cappadocia, la “The Way of the Wind”, un film al lui Terrence Malick care încă nu s-a lansat - de aceea nu pot da multe detalii. Am fost ales - fără știrea mea - pe baza unei probe mai vechi și am aflat doar cu o lună înaintea filmărilor.
Terry (cum cere să i se spună) este un regizor ce vorbește cu un ton blând și care nu cere de la actorii săi decât… toată atenția, talentul și energia de care sunt capabili! Faptul că se decide pe moment să te pună în dificultate din punct de vedere creativ este, cred eu, un lucru minunat. Am apreciat mult cele câteva zile pe care am avut ocazia să le petrec pe setul lui. Am jucat și învățat alături de actori foarte talentați (Matthias Schoenaerts, Aidan Turner) și m-am simțit excelent.
Ultimele filme în care ai jucat
Scorpion este o dramă/thriller despre un bărbat care este eliberat după 20 de ani de închisoare și se luptă să-și găsească locul în lume, o lume care nu îl vrea. Este scris și regizat de Claudiu Oprea și îl are în rolul principal pe Oltin Hurezeanu. Eu joc fratele său, cu care nu s-a văzut de foarte mulți ani.
Despre The Way of the Wind, filmul lui Terrence Malick, nu pot să vă spun în plus decât faptul că am jucat un zelot în secolul întâi, într-o poveste ce ne prezintă mai multe episoade din viața lui Iisus.
Iar Backwards Forwards Forever este un film produs și regizat de Bobby Bărbăcioru, filmat în România cu un cast mixt, românesc și internațional.
Mission Impossible cu Tom Cruise
Cu Tom Cruise nu am lucrat direct, fiindcă secvența din Mission Impossible în care am jucat nu includea și personajul lui. Am lucrat în schimb cu un întreg ansamblu de actori - eram toți marinari pe un submarin rusesc - pentru o secvență grea. Cu toate că, din păcate, secvența la care a lucrat toată echipa timp de trei săptămâni nu a mai fost inclusă în film, păstrez cu bucurie momentele de camaraderie din timpul acelor filmări.
Black Mirror cu Josh Hartnett
Josh Hartnett este un profesionist pe care îl respect și apreciez. Un actor foarte implicat, care își face treaba cu mult devotament și curaj. Un coleg bun și un om minunat. Ne-am “luptat” în scena din “Black Mirror”, ne-am sfătuit în privința coregrafiei, iar într-o pauză am și povestit puțin cu el și despre România, unde filmase mai demult, la “Bunraku”. Toată experiența mi-a lăsat o amintire frumoasă.
Producția Netflix – „Eric”
Eric este o miniserie creată și scrisă de Abi Morgan (Shame, The Hour) și regizată integral de Lucy Forbes (This is Going to Hurt, My Skin). Este un thriller captivant, plasat în New York în anii ‘80, unde trăiește Vincent (Benedict Cumberbatch), un păpușar mizantrop, căruia îi dispare copilul. Alunecând din ce în ce mai mult pe panta vinovăției și a iraționalității, Vincent își găsește un aliat în Eric, păpușa desenată de fiul său.
În urma unei probe de casting primite de la agentul meu, am fost distribuit în rolul lui Misha Varga, un imigrant rus care muncește ca gunoier, izolat de lume și oameni. M-a fascinat premisa lui Misha - un străin într străini, un outsider ce are un singur suflet care îl înțelege: câinele lui.
Am filmat în perioada februarie - aprilie 2023, în câteva etape la Budapesta iar apoi în mai, la New York. A fost un rol care mi-a plăcut mult, a avut momente foarte variate și cred că mi-a extins cumva și înțelegerea despre posibilitățile mele.
Cu ce ai plecat din această experiență
Fiecare rol și proiect în care particip mă ajută să înțeleg mai multe lucruri despre joc, despre colaborare, despre cinema, chiar și despre viață. Eric nu a fost mai prejos. Am acumulat o experiență pe care o consider valoroasă și am rămas în relații amicale - comunic în continuare cu câțiva dintre colegi.
În privința actoriei, mi s-a întărit convingerea că treaba unui actor este să vină la filmare pregătit și cu idei pentru rolul său, dar în același timp să fie dispus să lase deoparte orice preconcepții în favoarea viziunii regizorului, care privește totul dintr-o perspectivă mai amplă, a întregii povești.
Ce este important pentru tine, atunci când îți faci meseria
Pot spune că cel mai important este să mă intrige rolul. Dacă unele lucruri despre personaj nu sunt foarte evidente din start (caracterul, motivațiile, gândurile) simt imboldul de a pune mai multă energie în spatele pregătirii. Mă simt ca Sherlock Holmes în fața unui caz nou, care îi pune capacitățile la încercare.
Metoda ta de lucru
Înțeleg de ce unii actori sunt “method”, de ce rămân în personaj și în pauzele dintre filmări. Însă mie nu mi se potrivește acest mod de lucru. Oricum jocul pe o durată mai lungă mă afectează, iar unele din personaje, oricât de interesante îmi par, nu sunt oameni pe care mi-aș dori să-i aduc cu mine acasă.
Părerea mea e că fiecare actor își dezvoltă în timp metoda proprie, care de multe ori îmbină elemente din mai multe tehnici studiate și încercate. Eu aleg să folosesc ce combinație cred că mă ajută mai mult pentru rolul respectiv și nu cred că am lucrat de două ori în același fel.
De ce crezi că este nevoie pentru a fi un bun actor
Tata spunea doar: “fii natural.” Mersi. Voi încerca.
Mulți cred că dacă ai talent, iubești filmul și actoria, e suficient. Pentru cei câțiva din lume ce au norocul de a avea un munte de talent și noroc, așa este.
Pentru noi, ceilalți, trebuie și o serie de capacități suplimentare - care se pot dezvolta și pune în aplicare: curaj, dorința de a munci și determinarea de a crește de la un an la altul. Și… da, trebuie să și iubești meseria asta.
Un actor bun te face să uiți că vezi un actor, te face să crezi că urmărești o bucată din viața unui om. Sau, cum spunea Marlon Brando într-una din înregistrările lui audio, “trebuie să oprești acea mișcare a popcorn-ului spre gură. Adevărul va face asta… Apoi te vei simți împlinit. Te vei simți bine.”
Sfaturi pentru tinerii actori care își doresc o carieră internațională
Nu cred că există o rețetă. Șansa e ceva ce nu ține de noi. Putem însă pregăti terenul.
Pentru asta este nevoie de câteva lucruri, precum: fotografii headshot profesionale, un CV ținut la zi, stăpânirea unui nivel bun al limbii engleze, preferabil și cu câteva accente diferite. Apoi să aplice pe platformele de casting internaționale - Filmmakers, E-talenta, Backstage, The Cast List etc
Să aibă un agent poate ajuta, arată că cineva are încredere să-i reprezinte - însă un agent are nevoie să vadă un potențial în fiecare actor reprezentat - iar asta vine doar cu muncă. Să adune materialele filmate cu ce joacă fiecare. Să lucreze și în filme studențești sau independente - creatorii lor sunt următoarea generație de cineaști. Networking-ul cu industria și susținerea reciprocă între actori sunt la fel de necesare ca tot restul. Nimeni nu reușește singur. Spor la treabă!
Învățăturile pe care ți le-a dat actoria până acum
Ce am învățat? Aș vrea să înșir câteva lucruri, dar îmi sună prea tare a platitudini.
Mai simplu și direct, aș zice că mi-am reglat propriul proces de lucru și m-am așezat mai bine în această viață de actor. Lucrez cât pot pentru viitor, însă nu îmi mai creez așteptări, încerc să iau lucrurile așa cum vin. În ultimii ani am început să înțeleg că acolo unde nu poți schimba ceva trebuie doar să accepți, ca să poți merge mai departe.
Îmi păstrez curiozitatea pentru actorie, speranța că totul va fi bine și admirația pentru toți cei care au reușit și încă reușesc să facă film - nu e deloc un lucru ușor.
