[Cronici politice] Costin Buta: Dacă cumpărătorul simte că produsul e fake, nu îl cumpără. Deși pare extrem de simplu, nimeni nu ține cont de acest aspect

Ne-am obișnuit să ne distanțăm de politică, spune Costin Buta, dar oricât am încerca să o ignorăm și să ne situăm mai presus de această zonă, ea ne influențează viața în mod direct. Așa că mai bine să ne implicăm, să ne pese, să ne informăm. Ce ne oferă campania electorală de anul acesta? Nu foarte multe.

"Politicienii sunt ori foarte stresați și crispați, ori gregari, unora le este frică sa vorbească, alții bat câmpii cu grație ocolind subiecte importante și vitale pentru societate. Pare ceva de genul “hai, dom’ne să treacă și anul ăsta electoral”, spune Costin.

Măsura democrației stă în votul informat, așa că hai să vedem cum se prezintă candidații în 2024, la nivel de comunicare politică, mesaje și promisiuni. 

Disclaimer

Articolul acesta este pe persoană fizică, nu pe persoană juridică. Cu alte cuvinte, opiniile îmi aparțin mie, Costin Buta, cetățean român plătitor de taxe și impozite, nu este un comunicat de presă al companiei al cărei partener sunt. Pentru că WOPA nu face politică. În schimb, la nivel individual, fiecare persoană are libertatea de exprimare garantată de Constituție și poate să adere la orice ideologie politică simte. Este important să fac această mențiune fiindcă, de obicei, publicitarii evită să își asume public apartenența politică, în cazul ideal în care există una. Ceea ce este de înțeles cumva, căci politica pare “o categorie” insalubră, dezamăgitoare și cu timp de valabilitate expirat. 

Însă dacă nu “faci” politică, dacă nu lupți să fii reprezentat de politicieni care să legifereze pentru tine și în interesul tău, înseamnă că nu îți pasă de viitorul copiilor tăi, de salariu, de sistemul de sănătate, de pensia bunicilor tăi, de drumurile sau lipsa lor, de drogurile din școli și de siguranța femeilor. Da, este un salt logic mare, însă politica îți influențează calitatea vieții în mod direct. 

Dar să trecem la treabă.

Campania electorală, primele impresii

Este o campanie ca oricare alta, anostă, balcanică, încărcată de promisiuni, fără vreaun break through la nivel de comunicare. Mesajele de pe panouri sunt parcă alea refolosite de acum 15 ani, la televizor același limbaj de lemn, putem spune că în media clasică nu există vreun candidat care să marcheze o evoluție la nivel de discurs. Politicienii sunt ori foarte stresați și crispați, ori gregari, unora le este frică sa vorbească, alții bat câmpii cu grație ocolind subiecte importante și vitale pentru societate. Pare ceva de genul “hai, dom’ne să treacă și anul ăsta electoral”. Voi observați că aproape niciun candidat la europarlamentare nu se duce la TV? În afară de comunicatorii clasici ai partidelor, candidații pur și simplu nu ies la TV. 

Un singur zvâc am văzut la unul dintre candidații la alegerile locale, însă în mediul online, mediu care este mai permisiv și unde contextul poate decide “replica”.

Pe rețelele de socializare bătălia a fost un pic mai spumoasă, dar și mesajele mai mocirloase. 

Schimbări în comunicarea politică  

Politicienii nu se bazează, din nefericire, pe insighturi, pe date, pe research-uri, ci pe impresia că politica se face după părerea că “lasă că știu eu mai bine cum sunt bucureștenii/ tulcenii/ argeșenii etc”. Bucureștiul conduce detașat, în stiluri diferite, dar și aici, niciun candidat nu se diferențiează printr-o abordare cu impact, inovatoare, care să se viralizeze organic. 

Cea mai mare schimbare o reprezintă evoluția candidaților în social media și înțelegerea nevoii de content (cât mai relevant aș adăuga, dar poate din 2028 încolo). Acum, de la sate la comune și de la orașe la municipii toți politicienii au înțeles că trebuie conținut. Bun, prost, nu contează, să fie acolo! Și toată lumea postează în draci, de parcă mâine se termină internetul. Invadează feed-urile, reel-urile, story-urile cu baliverne sponsorizate, care altfel nu au nicio șansă de a ajunge la cetățeni în mod organic, pentru că sunt irelevante și abordează probleme false. 

Surprize

În comunicarea politică există două, mă rog, trei momente: momentul 2000 si 2004 pe disruptive, apoi pauză, griji, gafe, criză, probleme și momentul 2014 cu un stil mai corporate, dar care a rămas un benchmark dpdv. al comunicării în online (strategie de performance, mai degrabă decât content, dar cu rezultate fabuloase la vremea respectivă). Ca să revenim, și aici mă limitez doar la București, campanii de content au doar doi candidați. Culmea, complet diferiți, fiecare cu electoratul său, cu stiluri opuse însă pe profilul alegătorilor fiecăruia dintre ei. Nu dau nume, dar cei doi sunt singurii care își studiază targetul și livrează cât de cât pe bază de insight. 

Mesaje, postere

Cum spuneam mai devreme, majoritatea sunt fără fond, goale de semnificații și sens. Politicienii nu lucrează cu big ideas, ei sunt pe giumbușlucuri execuționale. Sunt convins că sunt mulți strategi de comunicare (și agenții :)) care au venit către partide cu multe concepte bune, însă nu prea scapi ușor de sindromul “omnipotent, omniscient, omniprezent” atunci când te simți “în capul trebii”.  Nu au mesaj, nu au sinceritate, nu au naturalețe, nu au transparență, ori ACUM lumea este despre AUTENTICITATE. Dacă cumpărătorul simte că produsul e fake, nu îl cumpără. Deși pare extrem de simplu, nimeni nu ține cont de acest aspect. Mesaje fără fond și sloganuri îți dă ChatGPT cu sutele, dar esența nu ți-o va da decât creierul din campanie. 

Ce se întâmplă în online

Așa cum ziceam, candidații au înțeles că trebuie să posteze regulat. Și postează. Au înțeles că social media le poate amplifica mesajele și au devenit proprii publisheri, proprii reporteri și folosesc social media ca pe un alt canal de știri, dar pe care il pot controla. De aia nici nu se mai duc la TV. Iar în campaniile din acest moment, o altă problemă este că se face micro la micro la micro targetare, se discută doar online și prea puțin pe stradă, la firul ierbii. În România, alegerile încă se câștigă pe stradă și în secțiile de votare. Campaniile eficiente și cu rezultate sunt alea care fac un mix & match între online și stradă. Iar pe stradă trebuie să știi cu cine vorbești, ce micro nevoi au oamenii, la ce reacționează, câți au buletinele cu adrese din zona respectivă, cum ii mobilizezi să iasă la vot șamd. Așa afli care e baza ta electorală reală.

Spre exemplu, în haosul urbanistic din București, unde figura un număr de stradă si știai că acolo pot locui maxim 4 pesoane, acuma e un P+8, deci peste 100 de oameni, din care jumătate pot fi cu drept de vot și uite așa, din 2 cu drept de vot cât figurau la adresă s-au făcut 50 pe care ii poți convinge și ulterior mobiliza să iasă la vot. Pentru cei care își mai amintesc, există o scenă în care Videanu îl sună pe Hrebenciuc noaptea și ii zice că PDL a câștigat alegerile. În imagine se vede un excel luuung cu toate voturile. Cum știa Videanu că PDL a câștigat? Pentru că știa fiecare alegător bob cu bob. Și asta nu ai cum să știi decât de la firul ierbii.

Aici link.

Ce au învățat candidații în ultimii ani

Nu există niciun brand personal de politician în România, în momentul acesta. Adică politicianul influencer care este urmărit pentru că oamenii se identifică cu discursul și cu ideile lui.  Foarte puțini au învățat câte ceva. În general, cei care au învățat ceva sunt cei care ies pe stradă. Să ieși pe stradă înseamnă să ai curaj. Să fii sincer și asumat înseamnă curaj. Să ieși la dezbateri live înseamnă curaj. Să te duci în podcasturile care te critică înseamnă curaj. 

Influența campaniei electorale asupra votului

În acest moment, mai ales la candidații la alegerile locale, asistăm la o formă de egoism politic. Majoritatea candidaților se comportă de parcă ar fi candidați independenți si vorbesc doar despre realizările și planurile lor. Ori dacă ești candidatul unui partid politic, este necesar să vorbești despre viziunea, ideologia și planul acelui partid politic, pentru că de el vor depinde și realizările tale la nivel micro. Și vorbind despre planul partidului, acesta ajunge să aibă o voce unitară care să îl facă pe alegător să zică: “Bă nene, cred că va fi mai bine cu ăștia (nu cu ăsta!) în următorii ani!” și astfel să iasă la vot. 

Poate schimba o campanie foarte bună/ proastă felul în care votează românii? 

Evident. Poate schimba modul în care votează, dar mai rău este că, o campanie proastă îi poate face să nu mai iasă la vot. Și aici reiau: dacă nu ești autentic, dacă nu reușești să îi atingi pe oameni cu mesajul tău în vreun fel, dacă ești penibil, fals sau fricos, nu contezi. Nu că nu te votează, dar nu ies deloc la vot, ceea ce este periculos pentru democrație. Ce faci în campanie este game changer. Relevanța face diferența. 

Cine este bullshit lumea te vede!, era o vorbă.