![[Etică & Tabu] Adrian Diac: Adevărul tinde să devină un bun individual și de aceea provoacă mai tot timpul dezamăgiri](https://media.iqads.ro/2024/05/adrian-diac-ogilvy-romania-cover-850.jpg)
Puțină eleganță nu a omorât pe nimeni, crede Adrian Diac, Executive Creative Director Ogilvy Romania. Cum s-ar traduce asta la nivel de advertising? Creativii și companiile nu ar trebui să se teamă de subiecte sensibile, ci să aibă grijă la formele nefrecventabile care poluează comunicarea. Da, granițele etice se schimbă în societate și, automat, în industria de publicitate. Dar e un lucru bun.
"De la alegeri creative bazate pe alb și negru migrăm spre tonuri de gri. Poate este și asta o sensibilitate, dar una pe care ar trebui să o cultivăm", spune Adrian.
Despre gri-uri, tabuuri și păcatele publictății în 2024, stereotipii negative, onestitate și naturalețe, povestește Adrian Diac mai multe, în rândurile de mai jos:
Ai un cod etic personal?
Există. Nu este scris în piatră, dar este bazat, în mare parte, pe bun-simț. Din fericire, s-a mai schimbat along the way pentru că, din fericire, ne mai schimbam și noi, oamenii din jur, lumea, cosmosul.
Apropo de reguli, cred că cea mai importanta este una de baza în advertising, în general: pune-te în locul altcuiva.
Cum se schimbă granițele etice în industria creativă
Se schimbă și este perfect normal să fie așa. Majoritatea actelor creative sunt răspunsuri date unor contexte. Aceste contexte nu sunt tot timpul aceleași, nu sunt tot timpul la fel. Nu cred ca oamenii sunt mai sensibili. Prefer sa cred ca sunt mai sofisticați. Chestionează mai mult, mai pe detaliu. De la alegeri creative bazate pe alb și negru migrăm spre tonuri de gri. Poate este și asta o sensibilitate, dar una pe care ar trebui să o cultivăm.
Există o preocupare în industrie vizavi de stereotipiile negative?
Cu siguranță. Astfel de contexte apar tot timpul prin natura procesului. Și atunci, ghidajul auto-impus ține de common-sense-ul personal, dar și de self-education pe anumite subiecte, și de empatie.
Teme sensibile
As zice că la Ogilvy nu prea există subiecte sensibile, în sensul în care există o cultură a respectului reciproc care ne permite să discutam liber cam despre orice subiect, care, în alte contexte, generează foc.
Păcatele publicității din România în 2024
Cel mai evident este pentru mine faptul că etnia Roma nu este reprezentată în tot ce înseamnă campanii de comunicare.
Principiul "Minte-mă frumos”
Nu am crezut niciodată că publicitatea minte. Dacă minte devine publicitate mincinoasă și intră în sfera penală. Cred.
Hiperbola sau metafora sunt unelte creative care produc efecte într-un context agreat cu consumatorul. Ele fac publicitatea interesantă, contagioasă și eficientă.
Onestitatea în epoca autenticității
Cred că este esențial pentru orice brand să fie conectat la ce se întamplă în societate și să răspundă în măsura în care aceste răspunsuri i se potrivesc. Naturalețea comunicării este un subiect sensibil pentru multe branduri și de aceea avem exemplele clasice de “cringe” advertising. Din păcate, această naturalețe nu poate fi învățată ca disciplină, ci trebuie sa vină din bun-simț si educație.
Adevărul tinde să devină un bun individual și de aceea provoacă mai tot timpul dezamăgiri. Onestitatea, așa cum ai formulat în întrebare, sau naturalețea, asa cum am formulat în răspuns, sunt mai importante și definesc brandurile puternice.
Tabuuri
Nu cred ca există subiecte neabordabile pe fond. Exista forme nefrecventabile care “reușesc” să ucidă o campanie și comunicarea, în general. Puțină eleganță nu a omorât pe nimeni.
