Nu am mai reflectat de mult asupra unei astfel de probleme, dar vazand reclama cu pestisorul a celor de la ANITP, mi-am adus aminte de copilarie si implicit de povestile ei. Si din pacate doar acum imi dau seama de meritele marilor autori ai cartilor de basme. Copil fiind, am argumentat mereu ca o poveste noua imi aduce prea putine lucruri in plus din moment ce toate se termina la fel, si este litera de lege ca binele invinge raul. Uitam insa ca cel mai important si cel mai frumos intr-o poveste, si uneori chiar si in viata, este traseul si nu finalitatea.
Dar nu despre demersul scriitorilor in alegerea celor mai mestesugite drumuri pina la "final" vreau sa vorbesc, ci despre greutatea de a releva lucruri serioase, chiar grave intr-o maniera atractiva si nesocanta pentru pusti. Decupand totul dintre copertile frumos ilustrate, "Fetita cu chibrituri" spre exemplu, poate fi privita ca un caz social grav. Nici Cenusareasa saraca nu o ducea mai bine, iar daca traia in secolul nostru, normal ar fi fost ca mama cea vitrega sa fie anchetata de cei de la Protectia Copilului. Asta ca sa nu mai vorbim de Tom Degetel care, smecher cum e, poate fi rezumat paa la urma urmei la conditia unui copil cu handicap. De Pestisorul Auriu nu imi aduc aminte nimic socant. Era genul "The good guy" care indeplinea dorintelor fetelor si fetilor frumosi. Cu o conditie insa, pe care eu, ca mic cititor, o acceptam fara sa cracnesc ca pe o dovada ca ar trebui sa fie justitie in lume, iar daca primesti ceva e musai sa si dai.
In zilele noastre si in Romania noastra "a primi" urmat de "a da", toate acestea in contextul descris de "justitie" nu suna tocmai curat dar, revenind la pestisorul auriu, as dori sa il salut pe aceasta cale si sa-i spun ca sunt acasa, poate poate trece si pe la mine. Si tocmai de aceea, va rog, voi oameni din lumea intreaga, puneti capat macelurilor, violentei si traficului de persoane, ca cine stie, in nemernicia voastra poate il traficati chiar pe ala micu auriu. (Va dati seama la ce valoare de piata ar putea fi estimat din moment ce indeplineste cele mai frecvente 99 de dorinte!!!). Iar daca nu aveti chef sa ma ascultati pe mine, pe principiu cine este asta si ce vrea de la noi, acelasi mesaj este adresat foarte clar si pe intelesul tuturor (a se citi 16-25 de ani, adica targetul acestei campanii) de catre ANTIP- adica Agentia care se ocupa cu "Traficul", actionand impotriva lui.
Problema este insa, ca s-au amestecat, sau am amestecat eu putin lucrurile. Ca in definitiv, campania ANITP nu se adreseaza agresorilor ci potentialilor agresati. Iar mesajul nu este ceva de genul "mai oameni buni, mai opriti-va din furtisaguri de copii nevinovati, ca au si ei un suflet, sunt ca niste mici pesti aurii-remember!" ci "dragi copii, daca vi se pare ca vrea cineva sa va fure , alergati cat va tin picioarele. Aveti grija si la aia smecheri, care va iau cu binisorul. Cine stie, poate scapati. Iar daca nu ghinion! Dar nu-i nimic ca noi va putem oferi asistenta si ajutor sa va integrati in societate". Putin cam defensiva atitudinea, dar tinand cont de faptul ca marii traficanti in mod sigur nu se lasa emotionati de povestea unui pestisor prigonit, poate fi de inteles.
Si acum scuza
"Un antipatic antidot
Cu rol de antivirus
Anticipeaza anti-amenintarea, anti-violenta, constringerea, rapirea
Anti-sechestrarea, anti-abuzul, anti-exploatarea
Dar nu garanteaza viata pestisorului de aur
Asta-i hit capcana!"
Se aude o voce rap-aita pe masura ce pestisorul este surprins in diferite ipostaze de viata si de moarte.
Si acum sa facem o analiza pe text, cum ne-ar sta bine daca am sta cumintei intr-o banca, la scoala.
Inainte de toate, trebuie sa apreciez laitmotivul acestui cantecel. "Anti", element prim de compunere savanta cu semnificatia "impotriva", este foarte cool si defineste foarte bine generatia " 16-25". Cantata pe ritmuri de rap, teoretic, ar trebui sa prinda. Trecand peste asta si cu mentiunea ca "anti" este doar ca sa fie si nu pentru a aduce vreo insemnatate (cel putin eu nu gasesc niciuna), prin versurile acestui cantecel mi se pare ca ni se cere scuze pentru toate campanile nereusite imporiva traficului de fiinte umane de pana acum. Ceva de genul, v-am expus atata, poate fara sa vreti, la "antipaticul antidot" care a actionat ca un antivirus, anticipand toate nenorocirile din lume: amenintarea, violenta si altele de gen. Din pacate insa, mai mult decat atat nu putem face, ceea ce inseamna ca voi, ca indivizi supusi pericolelor, trebuie sa cascati ochii mai bine si sa va protejati singurei. Ca sa nu cadeti in "hit-capcana"- adica sa nu mai porniti de la premisa ca "mie nu mi se poate intampla asa ceva. Cam asta este si scopul asumat al campaniei, dar totusi nu trebuie sa ne lamentam.
Partea interesanta este rezervata insa finalului. "Traficul de fiinte umane nu este o melodie. Este un pericol. Ai grija. Tu platesti". E, nu zau, as spune eu, care teoretic ma incadrez in publicul tinta. Inteleg dorinta de a vorbi pe limba pustimii, dar am impresia ca in ultima vreme s-a cam exagerat cu profilul adolescentului, portretul robot al generatiei transformandu-se intr-o caricatura robot. Dovada si campania sociala care ii indeamna pe liceeni "s-o faca legal".
Cat despre spotul in sine, in afara de faptul ca este mai mult "radiofonic" decat "telegenic", convinge doar in masura in care puterea imaginatiei privitorului este destul de mare. De altfel, se poate spune ca este un spot atipic pentru categoria sa, dandu-se doar un imbold la emotie. Restul tine de puterea de reprezentare a fiecaruia si de dragostea pe care i-o poarta pestisorului auriu. Nu e rau deloc, in sprijinul celor spuse mai sus stand si faptul ca reclama arata ca o insiruire de benzi desenate cu mare priza la publicul din targetul vizat.
