Meditația este cel mai dificil lucru simplu: să stai nemișcat câteva minute și doar să respiri, să iei o pauză de la dialogul continuu al gândurilor. Mulți renunță înainte de a începe. Pentru că minutele acelea în care încerci să nu te gândești la nimic par infinite. Dar dacă am ajuta puțin creierul să ia pauza de care are nevoie?
Jobi Manson este o artistă senzorială din SUA, care lucrează în medii diferite, cu apă, lumină, sunet și piatră. În 2015 a descoperit practica Sēfari, o meditație ghidată în apă.
"Prin multe tipuri diferite de practică și repetiție, am descoperit cum să mă pun pe mine sau pe altcineva într-un anumit tip de mediu pentru a ne schimba", spune Jobi.
Jobi Manson a venit la București la Herbarium Festival, unde a susținut mai multe sesiuni de meditație ghidată în apă. Am povestit cu ea despre practica Sēfari, meditație și căutarea echilibrului într-o lume în care normalitatea înseamnă viteză și deadline-uri.
Echilibrul
Viața și munca m-au adus în punctul în care înțeleg ce înseamnă starea de echilibru. Echilibru în corpul meu, în starea mea mentală, în centrul meu spiritual. Am descoperit, prin multe tipuri diferite de explorare, că atunci când mintea și corpul meu sunt în echilibru, pot să accesez expresia mea intuitivă, creativă și spirituală.
Oamenii folosesc des acest cuvânt, spirit. Pentru mine, spiritul este sensul vitalității noastre. Îmi place să mă gândesc cum ne ajută apa să echilibrăm sistemul nervos la cel mai profund nivel. Când corpul nostru este în echilibru, suntem conectați cu expresia noastră.
Sēfari
Sēfari este o practică unde se întâlnesc arta și natura. Am început munca aceasta acolo unde a început viața, în ocean. Nu știam prea bine cum să explic sau să vorbesc despre ceea ce vreau să fac, dar luam oamenii cu mine și îi duceam la ocean. Știam doar că trebuie să aduc oamenii înapoi la natură.
Ideea a ceea ce ofer este să ajut oamenii să revină în corpul lor, astfel încât să se simtă în contact cu natura lor. Și folosesc apa pentru a mă ajuta să fac asta. Fiecare mediu acvatic este diferit. Prin munca mea explorez felul în care mediul ne modelează experiența și devenim ceea ce absorbim. Prin multe tipuri diferite de practică și repetiție, am descoperit cum să mă pun pe mine sau pe altcineva într-un anumit tip de mediu pentru a ne schimba.
Primul pas este întotdeauna conexiunea. Aduc pe cineva înapoi în contact cu corpul lor. Apoi, simțurile. Munca mea se concentrează pe simțul tactil și simțul auditiv. Sunt cele mai rapide expresii ale sistemului nostru nervos și sunt lucrurile care ne țin mereu în contact cu mediul nostru.
Majoritatea oamenilor cu care lucrez nu sunt în corpul lor. Sunt într-un constant dialogul mental. Dar în momentul în care intră într-un mediu acvatic, trebuie să fie prezenți. Cineva care face această practică în mod repetat, timp de 30 de minute pe zi, imersându-se în apă și nu doar imersându-se, imersându-se în timp ce acordă atenție la ceea ce simt, ce percep, ajută la cultivarea conexiunii cu propriul corp.
Al doilea pas al practicii este contemplarea. Cum mă mișcă și mă schimbă apa? Și apoi ajut oamenii să canalizeze asta în creativitate și expresie creativă. Sunt mereu atentă la ce material trăiește în interiorul tău și care nu trăiește în interiorul nimănui altcuiva. Și cum te pot ajuta să intri în contact cu asta.
Începutul
Am început în 2015. Am început prin a lua oamenii cu mine în mijlocul oceanului, la aproximativ o jumătate de milă în largul oceanului. Și nu aveam nicio idee ce fac. Eram prinsă în propriile gânduri și temeri de a nu spune ceva greșit sau că nu știu ce fac.
Așa a fost în primul an. Apoi am renunțat la - cum să spun cel mai bine? - la sistemul meu de sprijin și m-am lăsat să fac ceea ce trebuia să fac, iar atunci lucrurile au început să devină foarte interesante.
Când duc oamenii la limită în acest fel, lucrez cu subconștientul lor profund și îi duc în adâncuri, literalmente. Deci totul este despre crearea acestei experiențe, astfel încât oamenii să poată relaționa cu ceea ce caută să fie. Nu este un lucru conceptual. Trebuie să treci fizic prin asta.
Renunțarea la control
Motivul pentru care am început să lucrez în spațiu deschis în acest fel a fost pentru că am vrut să mă reîncarc eu însămi în timp ce făceam această muncă și am vrut cu adevărat ca energia lor să nu curgă în mine, ci să curgă afară. Cel mai simplu lucru este să aduci oamenii în natură, dar scopul meu este să le reamintesc oamenilor că împărțim planeta și cu alte lucruri. Și să învățăm să respectăm corpul nostru ca primul nostru mediu, dar și mediul înconjurător și când avem o experiență în natură, fie că mergem în ocean sau pur și simplu mergem într-un mediu pe care nu îl controlăm, totul începe să se schimbe.
Este un experiment uriaș cu renunțarea la control, frica, renașterea și punerea oamenilor în contact cu instinctele lor. Da, trebuie să uiți de control. Lași frica să iasă la suprafață astfel încât să poți fi cu ea și apoi nu te mai controlează. Treci prin aceste experiențe de disconfort și frică și înveți despre propria ta putere, înveți despre propria ta încredere, înveți să treci prin ceva cu adevărat inconfortabil și să stai acolo, când totul se schimbă. Scopul este să experimentezi frumusețea schimbării și provocarea ei și să sprijini oamenii în timp ce trec prin asta.
Ce sfaturi ai pentru oamenii care încearcă să mediteze, dar nu reușesc
Am creat această practică de meditație Sēfari pentru că și eu sunt unul din oamenii aceia, care nu pot sta nemișcați. Și asta vine dintr-un mediu suprastimulat și este, de asemenea, un răspuns la hipervigilență sau un mecanism de siguranță hiper-dezvoltat în care întotdeauna cauți următorul lucru. Aceasta este starea naturală pe care am adoptat-o ca normală. Dar nu este normală. Aceasta este ceea ce expresia noastră culturală a normalizat în corpurile noastre.
Alan Watts, un filosof iconic din anii 1970, obișnuia să spună că trebuie să ieșim din capul nostru cel puțin o dată pe zi pentru a ne veni în simțuri. Da. Și apa asta face. Practica mea se concentrează pe atingere și sunet pentru a te distrage dialogului din capul tău. Când ceva te atinge, trebuie să fii cu lucrul care este aproape de tine.
Cel mai bun mod de a deturna mintea este să o scoți din dialog. Atenția oricui este blocată în limbaj. Dar muzica o resetează într-un ritm diferit. Dacă ai probleme cu meditația, folosește sunete diferite și folosește-ți corpul pentru a trece prin experiență. Eu am o mare dificultate în a sta nemișcată. A devenit mult mai ușor de-a lungul anilor și prin multă practică, dar apa mă liniștește la cel mai profund nivel, astfel încât deja face mai ușor să fiu mai relaxată și apoi muzica te duce și mai departe. Până la urmă, este despre a merge dincolo de tine, într-un mod care se simte plăcut. Suntem creaturi ale obiceiului, învățăm foarte ușor când ceva se simte bine. Așa că dacă poți crea o practică de meditație, oricare ar fi ea pentru tine, care se simte plăcut, ești mult mai probabil să o repeți.
70% dintre oameni care încep să mediteze renunță. Pentru că e al naibii de greu. E foarte greu. Dar dacă se simte bine, este mult mai probabil să o practici și să o repeți.
