...Nu de alta, dar incep cu "a fost odata", cam pe-atunci, prin vremurile cand se faceau primii pasi in advertising-ul romanesc. Daca vreti sa aflati ce i-a manat in lupta cu creativitatea pe "mai marii" sau "mai tinerii" publicitari, randurile de mai jos vin ca o precizare iluminatoare.
Primul contact...
Se intelege ca vorbim despre pasionati. Dar mai bine sa-i lasam pe ei sa vorbeasca despre asta. Mai ales ca atunci erau tineri, entuziasti si plini de idei inovative...
"Primul contact a fost cu o ruda mai indepartata a publicitatii: fotografia. Am ajuns acolo prin amicul meu Gabi Hirit (pe atunci colegi in Scoala de Arhitectura din Bucuresti) care se angajase fotograf la o firma italo-romana. La inceput am fost asistentul lui, dar pentru ca nu prea ma stimula jobul de a incarca casetele de film in Hasselbad am devenit in timp un fel de stilist avant la lettre. Mai pe scurt: el dezbraca modelele si eu le pictam. Rezultatele au fot semi-catastrofice: eram gata-gata sa fim amandoi dati afara la primul job impreuna. Mai apoi, chiar am fost dat afara, pentru ca nu prea se justifica nevoia unui asistent, apoi am fost reangajat ca grafic designer la aceeasi firma. Am facut ucenicie timp de doi ani acolo, invatand diverse; de la computer la "ogilvy on advertising"", isi aminteste Adrian Botan directorul de creatie pe Europa Centrala si de Est de la McCann Erickson.
Si daca pentru el primul contact a echivalat cu primul job, pentru colegul sau, Alexandru Dumitrescu (Tugu) publicitatea a lasat semne din frageda tinerete:
"Primul contact cu publicitatea a fost un jingle pentru Loteria Romana, pe care l-am auzit la radio cand eram mic (aveam vreo 5 ani): "Loz in plic / Loz in plic / Colorat si mititel / Loz in plic / Loz in plic / Dar cu premii mari in el". M-am angajat 20 de ani mai tarziu la DDB, la recomandarea lui Bradut Florescu (pentru putinii care nu stiu, actualul director de creatie de la DDB)", povesteste Tugu.
Nici Serban Alexandrescu nu a putut rezista reclamelor la Loto. Probabil si pentru ca era amator de catei(?!)
"La cativa ani, 6-7, imi placea foarte mult o reclama la LOTO (loteria franceza) cu un catel foarte expresiv, pe care o vazusem intr-un Paris Match. Am intrebat cine face reclamele si mi s-a raspuns ca raspunzatori sunt niste oameni care au o agentie de publicitate. Mult mai tarziu, la vreo 23 de ani, ma ocupam cu marketingul lui Guild Film si vedeam "live" cum se promoveza Hollywood-ul", spune directorul de creatie al Headvertising.
Mai "pamantean", Bogdan Naumovici a inceput cu publicitatea cam pe cand a inceput si publicitatea in Romania. Pana si eu imi amintesc de Titan Ice si "vrajitoarele" de la Felix.
"Primul contact a fost ca spectator, odata cu Titan Ice -"Alta viata!", prin 1990. Abia in 1996 l-am cunoscut pe Anghel Mora, care avea agentia Lettera si care mi-a propus sa lucrez la el. Apoi, in 1997, am ajuns junior copywriter la Leo Burnett", spune directorul regional de la Leo Burnett.
Fostul burnett-ist, Claudiu Dobrita, actualmente director de creatie la Grey Romania asociaza primele imagini publicitare cu
Liebe Sunde si show-urile erotice de pe M6. Conform cliseului ca sexul vinde bine
de data asta, publicitate.
"Prin 1992, cred, cand in Vaslui a aparut primul provider de diversitate TV si cand noi, pusti de gimnaziu, ne uitam joia sau vinerea la Beavis&Butthead, iar luni seara, negresit, la Liebe Sunde. Liebe Sunde e
hai ca stiti ce e. Publicitatea aparea ca un apendice uneori sacaitor al emisiunilor de mai sus, dar eu m-am surprins incet si sigur interesat de ce se intampla in pauzele lungi si dese. Apoi, pe M6, duminica seara era un show erotic care incepea pe la miezul noptii. Inaintea lui se intampla CulturePub. O sa razi, dar cu timpul am ajuns sa ma culc imediat dupa CulturePub, nemaiasteptand emisiunea de dupa. Ce-i drept, trecusem intr-a noua", povesteste Dobrita.
Pentru Cristian Munteanu, Executive Creative Director la TBWAMERLIN primul contact cu publicitatea a fost o noapte petrecuta in creatie la D'Arcy, pe vremea cand era redactor la revista Facultatii de Litere. "Mihai Grecea, pe atunci copywriter la D'Arcy si fost redactor la revista in studentie, ma ajuta cu tehnoredactarea. Cred ca aproape doi ani mai tarziu eram eu insumi copywriter, iar trei ani mai tarziu, copywriter chiar la D'Arcy" spune Munteanu.
Si daca pentru unii dintre creativi publicitatea are aura ei, pentru altii este un job ca oricare altul.
"In 2000 cind m-am apucat de publicitate nu era isteria de acum. Mi se parea, ca si celor care stau pe margine acum, ca e o trebusoara foarte simpla, deci oricine care stie sa dea cu pixul poate s-o faca", spune Raluca Feher, copywriter la Cap.
Primii bani
Daca urmariti ad-poll-ul de pe site, veti vedea ca majoriatea votantilor sunt de parere ca salariile din publicitate sunt "obscen de mari", "ajung de rate" si chiar "mai bune decat reclamele".
Nici publicitarii nu se plang...dar unii dintre ei simteau nevoia sa-si mai suplimenteze fondurile prin alte actiuni "creative".
"Am inceput cu 150 de dolari, din care Stefan Iordache mi-a taiat cate 5% in primele 2 luni pentru ca intarziam dupa ora 9. Cand i-am explicat ca de fapt imi lua cate 7 dolari jumate pe luna si ca mie imi convenea ca si pret pentru un sfert de ora de somn in plus, nu mi-a mai taiat. Din cei 150 de dolari incasati pe luna, plateam 125 chirie si trebuia sa imi rotunjesc veniturile prin cazino... In timpul asta, eram copywriter pe toate conturile Leo Burnett in afara de P&G, adica si pe toate brandurile Philip Morris si pe Bergenbier, Hopfen Konig sau Prigat. Acum, un junior care nu a mai lucrat niciodata, pe care il iei ca sa invete, nicidecum sa iti duca vreun client in spate in primul an, nici nu vine fara 300-350 de euro", povesteste Naumovici.
Lucrurile stateau mai bine pentru Alexandrescu la primul job, desi el nu stia asta pentru ca era, asa cum el singur spune "singurul bou care cred ca respecta confidentialitatea, deci nu prea stiu de altii. Stiu doar de mine. Grafftiti - 200 dolari intrarea. "Acord global, iei cat lucrezi" - deci pour moi era un minim de 300, un maxim de 600-700. Stabilizat la 700, dupa 2 ani. Tot cu banii astia am plecat si la Young & Rubicam. Am avut o marire la 800, care "suta" in plus am donat-o luna de luna, unui om din subordine, caruia i se refuzase marirea de catre onor managementul. Omul n-a stiut niciodata. 650 ca simplu copy la Tempo, 750 dupa un an. 300 de dolari pe luna la inceputul lui Head. Vreo 500 dupa un an, dividende de atunci si pana acum".
Pe genul "boem", cei de la McCann nu s-au stresat foarte tare pentru primele venituri, asa ca au investit in look
sau in party-uri cu prietenii.
"Primul salariu a fost de 50 de dolari. Imi puteam cumpara 10 tricouri negre si o pereche de blugi Motor", spune Botan.
"Cred ca primul salariu din publicitate a fost vreo 180 de dolari, pe care i-am spart in mare parte cu baietii pe sucuri si compoturi", povesteste Tugu.
Primul esec
Ce ar face acum cu munca din primii ani? La intrebarea asta nu s-a grabit nimeni sa arunce cu rosii, mai degraba s-au aruncat priviri nostalgice si intelegatoare pentru greselile, mai mari sau mai mici, din trecut.
"Cand ma uit pe lucrari mai vechi imi dau seama ca azi nu le-as mai face ca atunci, dar nu imi e nici rusine cu ele. Imi e uneori ciuda ca nu stiam atunci ceea ce stiu azi si ca nu le-am facut mai bune de la bun inceput. Dar cred ca asta e ceva normal", e de parere Munteanu.
Naumovici e de parere ca nimeni nu s-a nascut invatat, motiv pentru care crede ca a avut ceva de ales din fiecare greseala. Nominalizeaza, totusi, spotul pentru "Ziua" de prin 1997-1998 sau promourile pentru "Vara Ispitelor", sponsorizata de Prigat, printre lucrarile nu foarte inspirate.
"Nimic monstruos si sunt foarte mandru de asta", spune Alexandrescu. "Am niste retineri insa la vreo doua proiecte din Graffiti: asigurarea Mondragon, care mi s-a dat inainte sa inteleg ce si cum prin agentie. Si am facut parte din grupul care a lucrat pentru candidatura lui Ilie Nastase (din partea PSD-ului) la primaria Bucurestiului. Din fericire am plecat la timp, ca sa nu prind si campania lui Iliescu la prezidentiale. Am ratat astfel "ganguritul" paunilor de la Casa Nato, unde lucra "staff-ul de campanie". Iar la Tempo, slava Domnului, nu am fost pe contul FNI".
Directorii de la McCann "nu regreta nimic". Pe acelasi principiu ca din greseli invata omul, cei doi directori de creatie cred, mai degraba, ca important e sa-ti faci treaba si sa evoluezi in timp. "Cand eram mai la inceput am facut o promotie pentru un distribuitor de electrocasnice care era dementa de dragul dementei; si n-a vandut mai nimic. De atunci am invatat ca umorul nu vinde fara o strategie bine pusa la punct", isi aminteste Tugu.
Mai matura si experimentata atunci cand s-a decis sa renunte la jurnalism pentru publicitate, Raluca Feher crede ca, "poate din cauza ca nu aveam 19 ani cind m-am angajat si mai vazusem una alta, nu am scos chestii monstruoase". Dar nici nu s-ar lauda. "As astepta ca altii sa ma laude. Traiesc intr-o lume atat de insiropata de prezenta unora carora le-au murit laudatorii, care si-au inrosit pieptutul de la pumnii carati in el, incat mi-e sila doar sa deschid gura sa zic ceva frumos despre mine".
Constient ca trebuie "sa impace si capra si varza" - adica si clientul si consumatorul - si sa fie impacat si cu sine, Dobrita spune ca publicitarul alege, uneori, calea de mijloc.
"Am facut, evident, si "mizerii", dar pentru care nu mi-e rusine. Nu suntem in masura sa ne ridicam si sa ne luam de guler cu clientii nostri asa cum ar face-o un pictor cu custodele unei galerii sau un trupete cu managerul sau. Suntem aici sa facem lucruri misto pentru clientii nostri, dar uneori, din diverse motive, nu iese asa cum vrem noi. De aceea, de multe ori facem cum e "mai bine". Nu e vesel, dar nici obligatoriu nu e. Cui nu-i place"
Sa citeasca urmarea "foiletonului" nostru, in care vor afla ce instrumente de munca foloseau publicitarii, cam cum e pe la filmari, iar cei care vor sa "join the club", vor afla mai multe despre cum merge treaba, pentru a nu repeta greselile predecesorilor.
Comentarii