Protejeaza sanatatea mintala a participantilor! Gandeste-te de doua ori inainte sa arunci cu mieii prin curtea agentiei. Daca esti 100% sigur, zi-i si lui Coliban sa nu-i mai snopeasca pe-aia cu bagheta magica la Romana. Pe Capanescu lasa-l asa, ca el doar joaca aceeasi scena in alt decor.
Sper ca nu se asteptau ca toti pustii carora le trecea prin cap sa participe la Olimpiadele Comunicarii sa vada spoturile si sa-si spuna da, eu sunt superficial si nu sunt deloc pregatit si vreau sa lucrez in publicitate doar pentru ca e cool si o sa ajung la concurs si o sa ma fac de ras si daca nenea Naumovici risca sa o ia razna pentru ca eu sunt idiot si particip cu porcariile mele, mai bine stau acasa si le protejez in felul asta sanatatea mintala, nu numai lui, ci si celorlalti membrii ai juriului care conteaza: Capanescu si Coliban, adica unii care, uite ce-ntamplare, lucreaza sau au lucrat in multinationale. La fel de intamplator, campaniile parodiate apartin unor agentii locale: Next Advertising si CAP(Zanul de la Banca Transilvania) si Gavrila&Asociatii("Zboara" - Transavia). Bineinteles ca trebuia sa fie si unul de la Leo printre ele, ca sa ni se para ca sunt baieti de gasca si se auto-iau la misto, numai ca spotul lor este singurul in care nu se face misto de nimic. Capanescu interpreteaza rolul unui personaj care era deja nebun in spotul originar; doar decorul s-a schimbat. Un nebun ii cere hanoracul unui nene care vinde mere in piata. De ce? Pentru ca a innebunit cautand promotii! Despre asta era vorba si in spotul originar, nu e nici o parodie aici. S-a aschimbat doar cadrul. In celelate doua, e evident ca urmarim directori de creatie care au luat-o razna, fiecare conform spotului vizionat in prealabil. Mesajul e simplu: e absurd ca unui copil sa i se para puiul atat de proaspat incat va zbura, la fel cum e absurd sa crezi ca intr-o banca lucreaza niste zani care te procopsesc cu credite bancare, indiferent cine-ai fi. E ca si cum ai crede ca un miel va incepe sa zburde dupa ce a fost taiat sau ca si cum te-ai astepta sa te loveasca un tip cu bagheta pe umar la Romana si sa te pomenesti cu o vila in gradina.
Rezultatele campaniei, cel putin pentru moment, par cele vizate: la proba de advertising s-au inscris cu 50 de echipe mai putin decat anul trecut. Ce s-a intamplat anul acesta cu posibilii participanti? S-au angajat toti studentii care ar fi putut fi interesati? Cei care nu lucreaza sunt impasibili? S-au mutat la proba de PR toti, pentru ca au auzit ca la advertising e greu? Sau a functionat campania publicitara si toti pustii si-au facut proces de constiinta si au ajuns la concluzia domne, nu e de mine, sa-i las pe-aia cu adevarat pasionati, si sa ma intorc la activitatile mele anodine?
E cineva care sa constientizeze ca e superifical, lenes, ignorant? Oamenilor le e foarte greu sa-si vada limitele in general si cu atat mai putin cand incep sa-si cantareasca aptitudinile pentru un job in comunicare. In acest domeniu, studentii nu au un sistem propriu de evaluare, care sa fie validat de specialisti. Cei cu adevarat interesati de domeniu, cu siguranta au asistat la cel putin o conferinta in care sa fi auzit parerea specialistilor despre scoala romaneasca de comunicare: e inutila si nu are nici o legatura cu practica. Nici un om cu mintea la el nu se putea gandi ca o sa incante membrii juriului pentru ca are note mari la scoala sau pentru ca a mai trecut pe la biblioteca anul trecut. Ce si-ar spune posibilul participant in conditiile astea? Ca poate oricand sa vina cu o idee mai buna decat Gavrila&Asociatii sau decat Next? Sau ca n-o sa reuseasca niciodata sa convinga juriul, intrucat nici cei care au experienta nu au reusit? Daca ti-ai baza decizia de a participa pe campanie, autosuficienta este singurul atribut care te poate face sa treci peste agresivitatea campaniei si sa te inscrii.
Campania vorbeste mai mult despre Leo Burnett decat despre Olimpiadele Comunicarii. Se restabileste ierarhia. Cel care impune standarde in industrie, cel care reuseste sa critice cu umor, isi asuma pozitia de lider, de personaj raisonneur, este singurul capabil sa judece. Desi apar si alti directori de creatie in spoturi, vocea campaniei e Leo Burnett, agentia-judecator, revoltata de stangaciile creative ale industriei.
Din comunicat aflam ce si-a propus echipa: Campania urmareste sa ii descurajeze pe tinerii care se inscriu la Olimpiadele Comunicarii doar pentru ca au auzit ca e la moda sa lucrezi in Advertising sau in Relatii Publice. In schimb, organizatorii spera ca prin intermediul ei sa ii atraga pe cei mai buni dintre tinerii care au dus pasiunea pentru comunicare dincolo de hobby, si care sunt gata sa lucreze cu succes intr-o agentie sau intr-un departament de comunicare. Fix asa cred ca si-au zis si toti pustii superificiali, ignoranti, teribilisti: ca au dus pasiunea dincolo de hobby si ca sunt gata sa lucreze cu succes intr-o agentie. In loc sa-i atraga pe cei buni si sa-i sperie pe cei slabi, campania ii sperie pe cei competenti, ii face sa se gandeasca la sansele lor reale de a obtine rezultate decente si ii incurajeaza pe ceilalti, care sunt foarte siguri pe ei si e probabil sa fi considerat campania o joaca de-a publicitatea. Si ei ar putea sa azvarle cu miei prin curtea agentiei oricand. E exact genul de teribilism care i-a atras spre publicitate. Le intareste convingerea nefondata ca ar putea oricand sa faca filmulete cu idei trasnite si sa fie platiti pentru asta.
Comentarii
un punct de vedere foarte bine articulat si argumentat, felicitari autorului.
Cand vezi copiii pe strada repetand reclama ce au vazut-o pe tv ... atunci! poti sa stii ca DA e o reclama reusita. Halatul? Il am pe mine :P
Ana, misto articol ka always, dar finalul, hmm, you went soft :<