39 de filme de lungmetraj, dintre care 31 în premieră națională și 23 care au în centru personaje feminine puternice vor putea fi văzute în următoarea perioadă la București, cât și în alte orașe din țară. Pe 9 mai a început ediția a 28-a a Festivalului Filmului European cu producții care au câștigat mari premii la festivalurile de film din Salonic, Karlovy Vary, San Sebastian, Lisabona, Sarajevo.
Directorul artistic al FFE, Cătălin Olaru, spune că programul de anul acesta include și filme experimentale. Unul dintre acestea este „Întâlnire la Minsk”(r. Nikita Lavretski) care a fost filmat în plan-secvență cu un iPhone și recreează prima întâlnire a regizorului cu fosta lui parteneră.
"Cineastul Nikita Lavretski e invitatul special al acestei ediții. Dacă vrem să aflăm de ce a fost cadorisit în Cahiers du cinéma cu sintagma laudativă „psihopatul din Minsk”, avem o șansă în data de 11 mai la Cinemateca Eforie", spune Cătălin
Mai multe despre organizarea și programul festivalului povestește Cătălin Olaru în cele ce urmează.
Începuturile tale alături de Festivalul Filmului European
Am mers la proiecții organizate în cadrul Festivalului Filmului European încă din primul an de facultate. Deși încă poate că nu e cel mai bun cuvânt: pare că mă valorizează și nu știu cât e cazul. Pe atunci, consumul de film de artă și mersul la festivaluri nu doar de muzică se integra în firescul vieții de student și în general de persoană înarmată cu o curiozitate cât de cât vie. Nu era un interes exclusiv: ajungeam la fel de des la Festivalul Filmului Francez și la orice se proiecta la Cinemateca Eforie sau Cinema Europa. Sunt multe variabilele care m-au adus aici și prea puține sunt meritul meu, dar primul pas l-am făcut atunci.
Ce aduce nou ediția din acest an
După doi ani în care Festivalul Filmului European a oferit o panoramă a vârfurilor cinematografiei europene actuale, abordăm acum și o latură mai apăsat experimentală. „Întâlnire la Minsk”(r. Nikita Lavretski / Belarus / 2022, 88’ (doc.) - 11 mai, Cinemateca Eforie, ora 16:00) e filmat în plan-secvență cu un iPhone și recreează prima întâlnire a regizorului cu fosta lui parteneră.
De altfel, cineastul Nikita Lavretski e invitatul special al acestei ediții. Dacă vrem să aflăm de ce a fost cadorisit în Cahiers du cinéma cu sintagma laudativă „psihopatul din Minsk”, avem o șansă în data de 11 mai la Cinemateca Eforie. Tot acolo, proiectăm două filme ca o motocicletă cu ataș: „Viver mal” și „Mal viver” ale lui João Canijo (12 mai, Cinemateca Eforie, orele 17:30 și 20:00), acesta din urmă laureat cu Ursul de Argint la Berlin. Deși n-au nevoie să se sprijine unul pe celălalt pentru a sta în picioare, tabloul devine complet doar dacă le privim în tandem.
Învățăturile cu care vii din anii anteriori
Am învățat să am mai puține îndoieli. E un festival de film, nu atacul de la Verdun. Sigur că alegerile pe care le fac sunt sau cel puțin îmi par importante. Dar e oare cazul să mă flagelez pentru orice ezitare din fața unui microfon sau pentru fiecare sală care nu e plină? Am învățat că, dacă îmi fac treaba fără orgoliu și cât pot eu de responsabil, altfel spus, dacă îmi văd de treabă, e mai mult decât de ajuns.
Filmul care deschide ediția din acest an
Cel mai bun film de la Karlovy Vary de anul trecut e doar unul din cele 23 de filme din festival care au în centru personaje feminine greu de uitat. În interpretarea lui Eli Skorcheva, în calitate de profesoară care se trezește nevoită să se descurce într-un mediu infracțional, Blaga acționează matematic, cautând soluții și găsind resurse chiar atunci când totul pare pierdut. Nu e singura. Kalia din „Animal” (10 mai, Cinema Union, ora 20:00), care dansează cu atât mai febril cu cât depresia și burnoutul se instalează mai confortabil. María din „O corno” (15 mai, Cinema Elvire Popesco, ora 20:00 - filmul de închidere), care insistă să se salveze, deși se creditează cu șanse minime. Laura din „Paradiset brinner” (15 mai, Cinema Union, ora 20:00), semn că adolescența se cere a fi trăită indiferent de condiții. Purdey din „Il pleut dans la maison” (12 mai, Cinema Elvire Popesco, ora 16:00), o altă adolescentă dintr-un mediu defavorizat și o familie dezbinată, care descoperă hedonismul, dar și responsabilitatea. Tara din „How to Have Sex” (11 mai, Cinema Elvire Popesco, ora 20:30), care descoperă că părerea unei femei e uneori considerată un lucru facultativ. Încăpățânarea și devotamentul Liei din „Crossing” (12 mai, Cinema Elvire Popesco, ora 18:00; 17 mai, ora 20:00), Târgu Mureș, Muzeul Județean Mureș – Secţia de Istorie (Cetate) Sala Multimedia). Fragilitatea lui Claudine din „Laissez-moi” (12 mai, Cinema Union, ora 20:00), care îi oferă lui Jeanne Balibar încă o partitură memorabilă.
Programul
Sunt 39 de filme de lungmetraj, din care 31 în premieră națională, majoritatea validate festivalier la cel mai înalt nivel. Se vor vedea la București, și nu numai, Marele premiu de la Salonic, Marele premiu de la Karlovy Vary, Marele premiu de la San Sebastian, Marele premiu de la Cinema du réel, Marele premiu de la DocLisboa. Li se adaugă câștigătorii secțiunilor Encounters de la Berlinale și Un certain regard de la Cannes. În sfârșit, cel mai bun documentar de la Sarajevo, câștigătorul Ursului de Argint la Berlinale, câștigătorul al premiului pentru cel mai bun regizor la Venezia Orizzonti.
Provocările de anul acesta
În ceea ce mă privește, uzura. Trei ani poate nu par cine știe ce, dar durata, la fel ca temperatura ideală a apei de mare, identitatea celui mai bun interpret de colinde și ideologia, e o chestie subiectivă. Dincolo de rațiuni personale, faptul că am obținut majoritatea titlurilor pe care le-am vrut. Dacă spectatorii se vor bucura de ele măcar pe jumătate din cât m-am bucurat eu, stăm bine.
Rolul cinematografiei în vremurile actuale. Debaterile constructive provocate de filme
Mi-ar plăcea să pot să mint convingător la răspunsul ăsta, dar nu e cazul. La fel ca orice alt produs cultural, se întâmplă mult mai des ca filmul să ne întărească părerile sau credințele, mai degrabă decât să le formeze sau să le schimbe. Un exemplu este „Direct Action” (11 mai, Cinemateca Eforie, ora 18:30), un film în cazul căruia un rol extrem de important îl joacă propria noastră perspectivă. În funcție de latitudinea noastră pe harta politică, putem să vedem în personaje o mână de hipioți care sprintează în direcția opusă responsabilităților sau oameni care și le asumă și care merită aplaudați în consecință; niște bieți oameni derutați sau dimpotrivă, persoane cu o busolă morală al cărei ac e cât se poate de alert. Eu știu care e poziția mea. Mă aștept ca toată lumea s-o împărtășească? Mai degrabă nu.
