[România care ne place] Sebastian Olar: Chestia mea preferata in Romania e sa fiu ghid pentru straini. Si in felul asta sa o vad si eu ca un strain

Romania este tara unde s-a nascut si unde s-a salvat atunci cand a fost la un pas de moarte. A ramas aici fiindca i se pare ca tara asta are destule parti stabile si multe locuri frumoase, unde isi gaseste linistea. Sebastian Olar simte bucuria de a fi roman si crede ca Romania se poate schimba in bine prin oameni. Daca ne-am propune fiecare mici schimbari, noi cu noi, daca ne-am asuma anumite responsabilitati, in loc sa cautam mereu salvatori ori vinovati pentru ce traim, daca am incerca sa nu ne mai comportam urat unii cu altii, daca ne-am controla mai bine reactiile si actiunile in spatiile publice, poate am vedea mai repede schimbarea Romaniei.

Publicitar cu experienta, Sebastian vede si posibilitatea de a avea un brand de tara puternic si cunoscut peste tot in lume:

"Romania sa devina o gradina a planetei. Poate chiar un Florida al Europei unde sa vina sa se pensioneze vesticii in tihna. Si sa fim atat de explozivi pe protectia naturii si pe apropierea de ea incat sa vina cei mai bogati oameni din lume sa mai prinda viata dupa atata extenuare de ecrane si asfalt si cladiri de sticla", zice Sebastian.

Sebastian Olar vorbeste in continuare despre bucatile ce construiesc Romania care-i place, despre cum calatoreste prin tara alaturi de prieteni straini redescoperind-o si el ca turist.

Ce te tine inca in Romania

Va vine sau nu sa credeti, Romania a avut mai putine crize decat mine. Si Romania are niste parti mai stabile decat orice lucru stabil din lume, daca reusesti sa le cauti si gasesti. Mi-a cazut lumea in cap cand nu am reusit sa ma mut in State in 2015, dar mai apoi am realizat ca am fost binecuvantat sa fiu aici, in Romania, cand mi s-a intamplat ce mi s-a intamplat in 2017. Sa fiu foarte aproape sa imi pierd sanatatea psihica si apoi si viata ca urmare a doi ani de consum intens de droguri si a unui stil de viata autodistructiv cu totul- nu pot sa zic decat Doamne fereste sa fi fost in New York sau San Francisco in acele momente, printre straini cum se zice.

Eu eram un om pierdut sufleteste, in primul rand, iar a fi printre oameni care poate ca nu au reputatia de a pune cel mai mare accent pe suflet ar fi fost cu adevarat periculos pentru mine. De bine, de rau, aici am avut sistemul de sustinere de care (nu stiam ca) aveam nevoie. Aici in Romania mi-a fost usor sa pun mana pe telefon chiar in ziua urmatoare dupa supradoza + insolatia care aproape au facut sa imi pierd viata in 4 august 2017, la Cluj, si sa ma programez pentru a fi botezat ortodox. Amintindu-mi ca nu fusesem botezat cand eram mic, asa m-am gandit eu ca as putea sa imi schimb viata- ar fi marcat, simbolic, un nou inceput, scufundarea aceasta in apa si nasterea din nou.

Si intr-adevar asa am putut sa imi schimb viata. Incepand un proces de psihoterapie cu o persoana care ulterior mi-a devenit cel mai bun prieten (dupa ce mi-a recomandat alt psihoterapeut) + un proces sufleto-terapeutic cu duhovnicul pe care tot el mi l-a prezentat, la Darvari, in acel coltisor de Rai din centrul “nebuniei” Bucurestiului + sistemul de suport al familiei si prietenilor, toate acestea m-au ajutat sa incep sa ma vindec sufleteste, trupeste si psihic. Deci da, de aici se intelege si ce ma tine aici, si ce imi place la Romania. O slujba de seara la Schitul Darvari, la lumina lumanarii, la apusul soarelui, in liniste, in fata unei icoane inconjurate de flori superbe, in timp ce afara se aud triluri de pasari (dar si vacarmul indepartat), toate acestea ma fac sa imi aduc aminte ca sunt si ma simt in cel mai propriu sens ACASA.

Bine, mai putin bine, ce ai gasit diferit prin alte tari

In bine parca mai putina trauma. Lumea din afara pare nitel mai linistita, mai netraumatizata. Interactioneaza cu mai mare usurinta, sunt parca mai putin inclinati sa fie rautaciosi sau agresivi, respectul pare o valoare mai inradacinata, iar la nivelul strazii si al cotidianului pare mai instalata o complicitate de a zambi, de a fi civili, de a te comporta ca si cum esti o persoana demna de respect, care il ofera si il primeste, ca si cum ne-am inteles cu totii ca e necesar sa ne respectam si sa nu ne atacam intr-un fel in care sa ne abandonam naturii noastre mai joase, lasand boii pe campii cum se zice la noi. Si asta mie imi indica mai putina trauma. Cred ca sa dai drumul boilor pe campie cum se intampla de multe ori in interactiunile noastre (multe din ele in trafic), arata un nivel de traumatizare care te fac sa iti pierzi controlul si sa ataci intr-un fel care pare ca e menit sa iti protejeze viata. E un soi de reactie extrema acolo.

In mai putin bine, poate e lucrul in oglinda. Ca fiind “normy”, cum ii numeste Pete Walker in cartea despre trauma pe care am tradus-o pe oamenii relativ normali si ne-traumatizati, poate ca nu esti asa inclinat sa accesezi dimensiunile mai profunde ale vietii, respectiv cele care tin de suflet. Cand viata e buna si relativ sanatoasa si satisfacatoare aici, poate ca sunt mai putin tentat- sau poate ca simt o nevoie mai mica de a vedea si altceva. Ori asta e o viata usor incompleta, dupa mine, pentru ca suntem fiinte dotate si cu organe spirituale, si intr-un fel e pacat sa nu le folosesti, sa nu fii constient de ele.

Cum arata Romania ta

Vezi ca m-am lungit pe primele raspunsuri, mai ales primul, si deja am raspuns la mai multe intrebari decat ar fi trebuit:) Dar pe langa Darvari si curtea lui, Romania mea frumoasa e cea care seamana cu acea curte: natura, verdeata, aer mai curat, apa curata si preparate culinare cat mai curate (de acolo, se vand si limonada cu lamai Bio, desert-coliva cu coaja de portocala Bio sau diverse sortimente de masline sau uleiuri de masline bune), oameni un pic mai linistiti si mai interesati de vindecare, multi copilasi mici in multe familii, tinere si deja nu neaparat foarte tinere. Daca mai si miroase a tamaie, da, stiu ca sunt in Romania mea. Sentiment de comunitate, de apartenenta. Weekendurile mai putin circulate de masini, mai linistite si mai pline de plimbare si plimbatori. Cafenelele, de specilitate si nu, parcurile, mersul cu bicicleta pe stradutele din Bucuresti.

Mersul cu trenul la Iasi sau acasa la Singeorz, comunitatile de acolo si oamenii un pic mai adunati pe care ii pot intalni acolo. Piata Obor. Pietele agro-alimentare unde gasesc branza si slanina si afinata facute de oameni acasa. Diminetile si orele magice de seara prin Cismigiu, Calea Victoriei, Izvor, Rosetti, Armeneasca, Amzei. Gelateriile, cladirea de birouri unde avem firma. Colegii de acolo, de cladire, de cafeteria, de etaj si de munca, toti oameni extraordinari. Oamenii din tarcul pentru caini si in general iubitorii de animale cu care interactionez. Concertele si piesele de teatru faine din oras, evenimentele, conferintele. Clientii faini pentru care facem comunicare si cu care ne intelegem minunat. Sotia mea, familia ei, familia mea. Uite asa arata bucatelele din puzzle-ul care compune Romania mea, care imi place mie, in format thought-dump si off the dome freestyle.

Cum crezi ca ar putea fi mai bine

Vaaai, de cand tot plateam eu domeniul micaschimbare.ro, initial cu ajutorul altor prieteni, apoi doar eu. Chiar, ia sa vad daca mai pot sa prelungesc hosting-ul. Ca atata vreme cat o sa mai cred in mica schimbare, cred ca atunci o sa mai cred in schimbare in tara asta. Era un site cu idei de mici lucruri pe care le putem face fiecare, in fiecare zi, ca sa ne facem vietile mai frumoase.

Asa cred ca putea fi mai bine in tara asta, daca ne-am sili putin fiecare sa stabilim niste lucruri - ca incercam sa nu ne mai comportam naspa unii cu altii, ca incerc sa imi pun viata in ordine in asa fel, prin asumarea responsabilitatii, incat atunci cand ies pe strada sa nu simt ca trebuie sa ii sparg capul urmatorului sofer care stationeaza un pic mai mult in fata unei scari de bloc si nu ma lasa sa trec. Da, nu pot controla stationarea lui tot timpul, dar pot controla plecatul mai ne-stresat si mai din timp de acasa. In fine, lucrurile astea sunt mai greu de vorbit in scris si mai usor de atacat pe bucatele, gen - Ce, vrei sa zici ca e ok sa fie nesimtiti soferii? Deci le mai discutam la cafea, pe chill.

Conventia de a fi roman

A fi roman. Uite acum imi pare rau ca pe tastatura asta nu am diacritice, ca asta ar fi primul semn ca sunt roman adevarat, scriu cu diacritice. Sa fiu roman inseamna sa fiu constient de contextul cultural in care m-am nascut si sa asimilez intr-o anumita masura elementele culturale de aici. Sa imi cunosc originile, ca sunt ale mele, chiar daca imi plac sau nu, si sa vad apoi ce pot face mai departe cu ele. Mi se pare ciudata atitudinea asta depreciativa sau exclusiv depreciativa fata de Romania si romani. Ca te plaseaza asa in afara intr-un mod convenabil - da dom’le, sunt prosti, dar eu sunt altfel. Un pic mi se pare suspect haha.

Marturisire - uite acum am un flashback emotional prin care o instanta critica internalizata incearca sa imi descalifice demersul de a raspunde acestor intrebari intr-un interviu. “Da’ cine esti, ma, tu sa raspunzi la intrebari, sa dai interviuri. Ce stii tu cine sunt romani si cine nu? Ia uite ma, s-a trezit un publicitar sa vorbeasca el de spiritualitate si sensuri si intelesuri adanci si schimbare in societate cand el vinde detergenti”. Well, cu asta avem de-a face foarte multi din noi in acest spatiu, cred, cu un spirit critic de multe ori toxic si o atitudine judicativa foarte bine inradacinate in acest Balkan/ Slav/ Eastern European way of being.

Simți vreo mandrie ca esti roman?

Simt o bucurie foarte mare. Si mai simt ca daca fiecare balinez ar simti mare bucurie ca e balinez, si in legatura cu chestiile care il face sa fie ce e, si fiecare albanez, macedonean, senegalez, indian, korean, californian, silicon-valean - vai in ce festival multi-cultural am locui, un festin al celebrarii si unicitatilor.

Ganduri de emigrare

In 2015 am fost foarte aproape sa ma mut in cea mai tare agentie de publicitate din America de Nord la acel moment - Grey NY. Inainte ca directorul lor de creatie global sa plece director de marketing la Apple, unde e si acum. Iti dai seama ce onoare ar fi fost sa lucrez cu el si cu echipa pe care o construise acolo in aprox 7 ani. Pentru asta m-as fi dus, pentru asta as fi plecat din Romania, sa fiu expus la modele de management creativ pe care nu le mai gaseam in Romania.

Cum simți tu plecarile celor din jur

Nu mai prea pleaca asa de mult ca in trecut. Nu in cercurile mele. Chiar daca o parte din familia mea inca se afla in strainatate. Tata, pe de alta parte, s-a intors dupa 27 de ani de Grecia si inca unul de UK, acum e pe plaiuri, traieste viata simpla pe care si-a dorit-o dintotdeauna acum la pensie.

Dorul de tara 

Am stat in Anglia la fratele meu perioade mai indelungate. Si am luat contact cu oameni care chiar au dor de tara. Cum se manifesta la ei? Il simteam foarte pregnant din ardoarea cu care participau la Sfintele Liturghii de duminica improvizate in diverse spatii, in lipsa bisericilor ortodoxe efective. Daca stai de vorba cu ei dupa slujba, la o sarmaluta sau cozonac sau ce mai aduce fiecare de acasa, spun ca nu au pierdut legatura total cu Romania, chiar daca stau de 20 de ani acolo, si nu o sa piarda aceasta legatura niciodata.

Sunt lucrurile care ne fac sa fim noi, si chiar daca aderam la alte culturi, intotdeauna o sa ramana parte din noi lucrurile cu care am crescut. Gusturile, mirosurile, sunetele, muzicile, peisajele, imaginile, senzatiile inmagazinate cand eram mici sunt un nucleu al nostru visceral, neurologic si fiziologic la care ne intoarcem. Daca stiti cum actioneaza boala Alzheimer, veti vedea ca ea descompune amintirile plecand de la cele mai recente si mergand pana la cele mai profunde la final. Daca ati vazut piesa Tatal cu Victor Rebengiuc, este acolo scena in care el, un varstnic afectat de aceasta boala, o striga pe “mamicuta” lui. Inconstient, aici vrem sa ne intoarcem in permanenta, unde eram safe. In bratele protectoare ale mamei si in patria… mama.

Ce iti place sa faci in Romania in timpul liber

Chestia mea preferata in Romania e sa fiu ghid pentru straini. Si in felul asta sa o vad si eu ca un strain. Plus ca romanii sunt mai amabili cu strainii, sa nu ne facem de mandra minune, asa ca e o experienta optima. Am vizitat Deva cu un scotian si a fost amazing. Am vizitat Padina cu o japoneza si a fost super. Am vizitat Bucurestiul cu doua koreence sau un clujean si a fost top. Am vizitat Singeorzul cu Javi, am baut tuica cu el la Ghita Ciobanul. Nimic nu bate asta. ;)

Daca ai fi ghid pentru straini, ce le-ai povesti prima data despre Romania

Haha, lol, fix urmatoarea intrebare era despre asta. Promit ca nu am citit-o in avans. Am mers in Romania profunda si am batut-o de la munte si pana la mare. Prietenului meu scotian, Sean, ii eram dator cu un tur, intrucat si el imi prezentase frumos Edinburgh-ul, asa ca mi-am luat 2 saptamani de concediu acum ceva vreme ca sa ii arat toata tara.

Am mancat mici si am baut bere ieftina in Hunedoara, am mers cu trenuri, am stat pe CouchSurfing gratis pe la oameni, am stat prin Parcul National Retezat. La Electric Castle l-as mai fi dus, dar nu am mai avut timp. Poate o sa il duc la urmatoarea lui vizita. Romania asta la pas, dincolo de obiective turistice, e cea care merita vazuta cel mai mult. Sa fie si ei calatori, nu turisti, cum de altfel imi place si mie sa calatoresc cand plec.

Ce te face sa mergi mai departe, cand intervine blazarea

Incerc sa ma intorc la rugaciune. Si apoi sa actionez din acea stare. In optica crestina, lucrurile naspa care ni se intampla in exterior sunt in primul rand prilej de interiorizare, prilej sa ne reamintim de natura imperfecta a creatiei cazute si de reperele permanente, imutabile si neschimbatoare care se vor gasi doar in interiorul nostru, prin relatia cu divinul, cu perfectul din noi.

Brandul Romania

Doamne, ma gandeam cum ar fi fost sa ramanem in trecut din anumite puncte de vedere. Sa vezi judete si orasele si sate si intinderi intregi de gradinari simpli, care traiesc intr-un “ikigai” perfect cu natura. Avem si acum sansa, cu neoruralii, asa-zisii hipsteri care se intorc la tara, dar si cu o populatie mai larga care e prezenta pe grupul Intorsi la tara, viata fara ceas. Daca Sillicon Valley sau Taiwan sunt varfurile de lance in ceea ce priveste procesoarele si inteligenta artificiala si China in domeniul tehnologiei 5G, Romania, tara din batranul continent, sa isi imbratiseze punctul slab al subdezvoltarii si sa devina o gradina a planetei.

Poate chiar si un Florida al Europei unde sa vina sa se pensioneze vesticii in tihna. Si sa fim atat de explozivi pe protectia naturii si pe apropierea de ea incat sa vina cei mai bogati oameni din lume sa mai prinda viata dupa atata extenuare de ecrane si asfalt si cladiri de sticla. Sa fie asa ca o biosfera spectaculoasa, cu aer, apa si mancare din alea foarte OG, si sa fim practic o contrapondere puternica pentru hiper-tehnologie. Si atunci sloganul sa fie in jurul acestui promise: Hyper-nature. As a counterbalance to a hyper-high-tech world.

Si apoi sa profiti de faptul ca o sa vina aici foarte multi oameni de tech si sa “furi” si know how de la ei ca sa iti dezvolti si tu partea asta si mai mult, ca se pare ca am avut un apetit mare si dovedit pentru IT. In timp ce lumea lucreaza la dezvoltarea unei lumi virtuale super tari, noi sa incercam sa o construim pe cea reala super marfa aici.

Ce faci tu in Romania si de ce merita sa lucrezi in domniul tau

Desi uneori nu pare, judecand dupa numarul de poze cu peisaje sau manastiri pe care le postez, eu lucrez din Bucuresti in publicitate. Avem o agentie de publicitate, Circles Colab, niste clienti foarte faini, de la posturi de radio la firme de asigurari- Eurolife, hipermaketuri online- Freshful, tratamente medicale cum ar fi vaccinul anti-HPV al MSD, suplimente alimentare- Vitamina D, ulei de ficat de cod, BioSil generator de colagen avansat, branduri de inghetata etc.

Toti fac foarte bine ce fac, toti au produse pe care noi le consumam (frecvent) si sunt oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu noi. E combinatia perfecta din punctul meu de vedere sa ai firme care se pricep foarte bine la produsele lor si o echipa de oameni care se pricep foarte bine (acum nici sa imi laud colegii prea mult) la publicitate.

Si atunci merita sa lucrezi in domeniul asta in Romania. Adica schema logica arata asa: suntem oameni (chiar si cei spirituali), avem nevoi materiale (chiar si cei spirituali), si atunci intotdeauna vor exista producatori de diverse produse si servicii, si atunci intotdeauna va fi nevoie de oameni care sa stie cum sa vorbeasca despre aceste produse si servicii. Intr-un mod corect - Truth Well Told, cum zicea McCann. Nici mai mult nici mai putin.

Pentru ca premisa e ca fiind multi producatori din aceeasi categorie de produse, e nevoie sa si fie comunicate foarte bine acestea. Mai era acea definitia a “norocului”, care de fapt matematic are doua axe: cat esti de bun pe abscisa si cat de multa lume stie asta pe ordonata. Ele trebuie sa mearga intotdeauna corelat, ca sa fie bine. E pacat sa fii bun si sa fie mai populari niste competitori inferiori ai tai. Ii privezi pe oameni de o viata mai buna. Si aici intervenim noi. Am explicat asa cam cum i-as explica bunicii mele sau unui copi mai mic, dar asta ma ajuta si pe mine sa imi amintesc ca e o decizie constienta sa lucrez in acest domeniu care realmente imi place. Consider ca am un oarecare “talant” in zona de comunicare si imi face placere sa il pun la munca in felul asta. As putea lucra cam orice lucru care imbunatateste vietile oamenilor, ca doar am fost si controlor de bilete, dar asta e alta poveste deja.

Ghid personal de supravietuire in Romania

Sa dam fiecarei parti din noi ce are nevoie. Suntem fiinte complexe, multi-dimensionale, de aceea ne trebuie multe lucruri. Sa dam corpului hrana si igiena si odihna si ce trebuie, sa ii dam sufletului meditatie, contemplatie, arta (un Brancusi, un Satie, ca tot citesc acum cartea lui Sorin Tranca pe urmele lui Constantin) ragaz sa (ra)sufle, timp de stat cu noi si/sau cu Dumnezeu asa cum il intelegem noi, ca doar avem si o dimensiune spirituala, am avut-o din cele mai vechi timpuri- evident. Doar ne-am trezit pe o planeta singuri, fara niciun biletel de la nimeni- m-am dus sa iau paine, ma intorc in 5 minute, si atunci dintotdeauna am privit spre stele si am incercat sa strapungem pana dincolo ca sa obtinem raspunsuri si sentimentul ca suntem iubiti.

E normal sa ne intrebam ce e cu noi si e normal sa traim o stare de mirare ca nu stim la modul esential ce e cu noi, si e chiar normal sa nu ne pierdem nici starea de fascinatie pe care o aveam cand eram copii. Atunci ne venea normal, acum o cultivam. Ca aici intervine si partea de hranire a mintii. Cand afli ca o rama are 5 inimi, si de aceea cand o tai ea nu moare, ci continua sa traiasca prin doua segmente separate, nu ai cum sa nu iti recuperezi starea de fascinatie, care este o stare naturala pentru noi.

Parintele Lect. Dr. Sorin Mihalache de la Iasi, licentiat in matematica si teologie, master in psihologie, filosofie, teologie şi fizica teoretica, spunea ca pentru a optimiza viata avem nevoie de urmatoarele lucruri: generozitate (creste vitalitatea), uimirea (scade inflamatia din corp) si recunostinta (creste calitatea somnului, scade anxietatea). Vezi foto de mai sus pentru mai multe detalii. Nu am nimic de adaugat.

O declaratie pentru Romania (ta)

Romania, te iubesc!