Orice zi e bună să ne oprim puțin din alergătura între mailuri și to-do-uri domestice și să facem o pauză pentru filosofie. Pentru întrebările acelea despre sine, fericire, sens, bine și rău, la care nu mai ajungem, pentru că suntem setați pe modul eficiență și viteză. Și dacă pare o invitație prea extravagantă, venim în ajutor cu un punct de pornire. Laura Ghinea are aceasta superputere, de a vorbi despre filosofie într-un mod simplu și nedureros.
"Rolul filosofiei este același dintotdeuna, cred. Să ne ajute să înțelegem lumea, așa cum este ea. Și să o facem mai bună, așa cum ar trebui să fie. Să ne țină curioși și să ne provoace, prin întrebări din ce în ce mai deștepte și prin proiectarea unor idealuri care să ne orienteze viața", spune Laura.
Laura este doctor în filosofie, cadru didactic asociat al Universității din București, lector la Fundația Calea Victoriei și fost publicitar (a lucrat 24 de ani în publicitate, copywriter). Ea este și autoarea proiectului „Calendar Filosofic” și cadru didactic voluntar la Universitatea Copiilor, unde susține atelierul de virtuți etice pentru copii „Micul Aristotel”. Cursurile ei de la Fundația Calea Victoriei abordează teme ca "Între bine şi rău", "Cum să trăim frumos", "Cum ne construim fericirea".
Povestim în continuare cu Laura Ghinea despre întrebări necesare, dileme morale de zi cu zi și cum se schimbă granițele etice în lumea virtuală:
Momente esențiale în formare
Două direcții s-au împletit în formarea mea, de-a lungul timpului: filosofia și publicitatea. Aparent, ele nu par a avea multe în comun. Însă, cum filosofia are tendința de a-și băga nasul în orice domeniu, din calitatea ei de „știință a științelor”, nu puține, și nici lipsite de importanță, au fost momentele în care mi-am putut folosi dubla expertiză în proiecte interesante. Amintesc aici doar conferința din cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată - „Câtă moralitate încape într-un calup de publicitate?” sau cursurile de marketing și etică, pe care urmează să le susțin la Universitatea din București. De asemenea, sunt trainer etic certificat, poziție din care ajut organizațiile să identifice și să soluționeze problemele etice care pot apărea la locul de muncă.
Mi-au trebuit vreo zece ani de formare în filosofie, mai precis în etică aplicată, constând în studii de licență (Filosofie moral-politică), studii masterale (Etică Aplicată în Societate, Afaceri și Organizații) și studii doctorale (cu o teză în domeniul eticii profesionale), încă douăzeci de ani de copywrtiting, un strop de nebunie și, mai ales, curaj, nu atât să fac trecerea de la un domeniu la altul, cât să construiesc o punte între cele două.
Din fericire, nu sunt singurul exemplar „exotic” al speciei publicitarilor, suntem o întreagă „subspecie”, căci mulți alți colegi de breaslă au intrat în publicitate pe ușa filosofiei.
Declicul
Înclinația mea spre filosofie datează din adolescență. La terminarea liceului, voiam să urmez facultatea pe care Eliade și Cioran o absolviseră. Așa că am venit la București, să mă înscriu la „Litere și Filosofie”. Am aflat cu stupoare că facultatea fusese desființată, iar doamna de la secretariatul Universității m-a somat „Domnișoară, Litere SAU Filosofie?”. Pe atunci, în capul meu, alegerea pe care trebuia să o fac pe loc era între a citi și a înțelege ce citesc. Am ales Filosofia.
Rolul filosofiei în 2024
Același dintotdeuna, cred. Să ne ajute să înțelegem lumea, așa cum este ea. Și să o facem mai bună, așa cum ar trebui să fie. Să ne țină curioși și să ne provoace, prin întrebări din ce în ce mai deștepte și prin proiectarea unor idealuri care să ne orienteze viața.
Cursurile de la Fundația Calea Victoriei
Colaborarea cu Fundația Calea Victoriei a început acum trei ani, nu doar cu unul, ci cu o serie de cursuri de filosofie, toate adaptate preocupărilor cursanților – nevoia de a discerne argumentat între bine și rău („Atelier de dezbatere a dilemelor morale”), nevoia de a-și construi propria fericire („În căutarea fericirii”), nevoia de a găsi o cale de a fi mai bine cu ei și cu lumea în care trăiesc („Calea lui Aristotel”).
Cursurile mele abordează teme filosofice precum binele sau fericirea, dar o fac într-o manieră foarte sistematică și pragmatică, astfel încât cursanții să poată aplica imediat, în viața lor personală sau profesională, lucrurile despre care discutăm. Este important ca oamenii să știe că filosofia nu oferă răspunsuri, ci îi ajută să le formuleze singuri, punându-le la dispoziție un întreg aparat critic, un set de instrumente indispensabile gândirii critice sau morale.
Etica în online
Cea mai mare provocare cred că rămâne defrișarea mediului online de conținuturile de tip fake-news, depoluarea acestui mediu de idei și atitudini toxice.
Lumea virtuală e, într-un fel, o oglindă a lumii reale. E o lume pe care tot noi am creat-o, după chipul și asemănarea noastră. Valorile morale nu se schimbă, se transmută. La fel și non-valorile. Într-o comunitate online de oameni cu preocupări pentru mediu, spre exemplu, vei găsi aceleași interese pe care oamenii activi virtual în acea comunitate le au și în viața lor reală.
Ghidul tău etic în online
„Do no harm, but take no shit”.
Cum se schimbă granițele morale
Granițele morale sunt „linii” pe care le trasăm, practic, pentru a separa binele de rău, pentru a proteja acele lucruri pe care umanitatea le consideră, cu necesitate, valoroase: viața, sănătatea, demnitatea, dreptatea, cunoașterea etc. Atât timp cât schimbarea se produce în sensul extinderii sferei noastre morale, pentru a acomoda cât mai multe astfel de valori, suntem pe drumul cel bun.
Efectele AI
Termenul „inteligență” din sitagma „artificial intelligence” se referă la un anumit tip de inteligență, anume cea logică, ce desemnează capacitatea de a calcula, de a emite ipoteze, de a rezolva probleme - o capacitate esențială, de altfel, gândirii critice. Dar omul dispune, pe lângă acest tip specific de inteligență, și de alte capacități, de alte tipuri de inteligență pe care, deocamdată, AI-ul nu le poate reproduce.
Cea mai importantă dintre toate mi se pare capacitatea de a judeca moral, adică de a distinge între bine și rău, nu între adevarat și fals. AI-ul, în stadiul incipient în care se află, e încă doar un instrument în mâna noastră, pe care îl putem manipula pentru a face bine sau pentru a face rău. De aceea, mi se pare încă și mai important ca, înainte de a ne grăbi să programăm AI-urile de tot felul, să ne desăvârșim pe noi înșine. Astfel, o întrebare esențială ar fi: „sunt eu, omul, pregătit să programez masina?”. Cititorii pot face un experiment, în sensul acesta, aici.
Între bine și rău
În general, intuițiile noastre și normele socio-morale oferă un prim cadru de evaluare morală. Sunt situații în care „simțim” că ceva e bine sau rău, ori când regulile ne interzic sau, dimpotrivă, ne obligă să facem anumite lucruri. Dar atât intuițiile, cât și regulile, au limitele lor. Primele favorizează viteza de reacție în detrimentul preciziei deciziei, iar ultimele sunt, până la urmă, niște convenții, pe care, uneori, timpul sau progresul moral le anulează. De aceea, e de preferat să antrenăm o judecată morală autonomă un pic mai elaborată, pentru a face față dilemelor morale.
O manieră de a ne antrena moral este să cultivăm în noi o serie de virtuți, pe care Aristotel le-a teoretizat acum vreo două milenii și jumătate și care încă se dovedesc utile în stabilirea „măsurii juste”, în deliberare. Un om bun, era de părere Aristotel, ia decizii bune. Și-atunci, tot ce trebuie să facem, este să devenim astfel de oameni.
O altă manieră de a decide dacă e bine sau nu să facem un anumit lucru este aceea de a verifica motivațiile din spatele faptei, de a valida sau invalida principiul care ne face să acționăm și de a ne întreba „oare aș putea eu să vreau ca ce fac eu să facă toată lumea, cu necesitate?”. Este o întrebare pe care Kant a formulat-o, în încercarea de a găsi un criteriu obiectiv pentru moralitate: „Acționează astfel încât maxima ta (adică principiul după care tu te ghidezi când acționezi) să poată deveni lege universală (adică să vrei să o impui tuturor)”.
Și, desigur, există un al treilea criteriu, consecința. După John Stuart Mill, o acțiune este corectă moral dacă produce cea mai mare fericire unui număr cât mai mare de oameni. Așadar, apare și necesitatea considerării consecințelor acțiunilor noastre.
Din punctul meu de vedere, în viața noastră de zi cu zi, când suntem puși în fața unor alegeri dificile, așa cum sunt dilemele morale, ideal ar fi să avem la îndemână toate aceste instrumente, să știm să ne punem toate aceste întrebări. Iar la asta e bună filosofia. Și cu asta închei, sperând că am făcut o bună reclamă filosofiei :)
