Va scriu azi din viitor si va asigur ca, oricat de ciudat ar putea suna, nu am innebunit (inca), nu ma cred Nostradamus si nici Virgil Hancu. Vorbesc doar din experienta unui simplu om care intamplator asista uneori contemplativ, uneori participativ, la ce se intampla prin Romania. Si credeti-ma, chiar se intampla, uneori atat de frecvent si atat de cu susul in jos, dupa care se rastoarna cu josul in sus de zau ca nu mai pricep nimic. Pe de o parte este firesc, dar pe de alta parte uneori chiar nu imi vine sa cred cum sunt nevoita de buna voie si nesilita de nimeni, ba chiar din proprie initiativa, sa imi dau cu stangul in dreptul si sa infirm azi ce am confirmat ieri, pentru ca maine sa o iau de la capat intarind convingerile de alalteri.
Paradoxul paradoxurilor este insa altul: ca si ieri si azi am avut dreptate. Cum se poate asta? Sincer nici eu nu prea stiu dar pentru a-mi justifica afirmatia nu pot decat sa dau un exemplu care imi pare extrem de concludent.
Anul trecut cam pe vremea asta, mi-am tocit tastatura scriind cum pleaca romanii in strainatate. Medici, ingineri, profesori, specialisti in te miri ce, toti atrasi ca ursul de miere s-au grabit sa isi gaseasca locuri de munca prin Anglia si Statele Unite sau chiar hat departe prin Emiratele Arabe sau alte tari petroliere. Bine pentru ei, rau pentru investitorii din tara nevoita sa arunce cu zeci de mii de euro pe capul celor ramasi doar ca sa-i faca sa ramana.
Anul acesta, tot cam pe vremea asta si tot eu - cea care si-a tocit tastatura scriind despre exodul romanilor in strainatate, am inceput constiincios sa tocesc aceeasi tastatura deja tocita scriind de romanii care se intorc din strainatate ceea ce ma face sa ma acuz un pic de inconsecventa. Noroc ca ma salveaza realitatea si faptul ca trebuie sa ma tin mortis de ea, ca altfel ma trezesc ca alerg de una singura, in afara unei curse fara castigatori. Unii au mers insa mult mai departe, imaginandu-si un scenariu care, cel mai probabil, nu va deveni realitate niciodata, desi, judecand strict in termini de "scenariu", "script" sau alte cuvinte din sfera filmului, a televiziunii sau a advertisingului, se pare ca deja s-a infaptuit. Si iar vin cu dovada - spotul la "Ziua" , pe numele lui de botez "Reintoarcerea", caci el mi-a provocat toate aceste ganduri contradictorii.
In cautarea unei nise
Trecand peste mandria ca si altcineva a mirosit fenomenul, confirmandu-mi ipotezele de lucru, am inceput sa despic firul in patru pentru a vedea daca abordarea lor este mai buna decat a mea. Tot ce am putut insa constata, este ca mai am mult de crescut pana la o intelegere exhaustiva asupra "intamplarii" dar mai ales asupra insemnatatii acestei reclame. Spun asta pentru ca, daca nu as stii cate ceva despre piata ziarelor din Romania, as fi ferm convinsa ca "Ziua" este noul ziar al romanilor din diaspora. Or, nu mi-au trecut pe la ureche vesti potrivit carora distrubutia cotidianului a ajuns globala. Nu contest ca aceasta ar putea fi o nisa buna de exploatat, dar nu cred ca aceasta este de fapt miza.
Pe de alta parte, asa cum reiese din reclama, "Ziua" s-a transformat intr-o publicatie care inclina balanta catre stirile economice, ceea ce contrasteaza flagrant cu modul in care sunt alese si abordate subiectele cat si cu anterioarele campanii in care Ziua este descris ca un ziar de investigatii.
Singurul element oarecum coerent (mai degraba o coerenta in scenarii decat in comunicare) consta in obsesia pentru serviciile secrete, care pandesc orice tip de informatie pentru a pari mai departe la seful cel mare in cazul acesta, un Basescu prea brunet si cu prea mult par pe cap. Nimic din toate acestea nu se compara insa cu replica data de informatori asa-zisului conducator al statului, nici macar faptul ca se vorbeste despre romanii care se intorc pe imagini cu un avion care pleaca. Te lasa mut, nu alta, pentru ca faza este mult prea tare pentru a-ti smulge un zambet. Iar pentru ca toate acestea se pare ca nu vorbeau de la sine, cei de la Ziua ne-au oferit pe tava si punctual culminant: negrul care, cu romaneasca lui stalcita, ne anunta ca este roman si vrea sa-si deschida o afacere. Oricum, dupa cliseul cu vamesul care stampileaza pasapoarte (care oricum nici nu mai sunt neaparat necesare) prezent in mai toate reportajele tematice de la Realitatea TV, secventa pica la fel ca mierea in bucate.
Si apropo de minimum de bun simt din presa, prin care eu inteleg informatia corecta a cititorilor. Un recent studiu al Bancii Mondiale indica faptul ca pana in 2015 populatia Romaniei va ajunge la 20,7 milioane, pe seama sporului negativ si al migrarii, deci nici pe departe speranta nu este de 30 de milioane de romani. Altfel spus, nu tu atatia votanti pentru Basescu, Becali sau care o mai fi pana atunci, nu tu avalansa de populatie de culoare care tanjeste dupa cetatenia romana (poate doar moldovenii saracii, ca le arde buza dupa statutul de european cu acte in regula). Ce sa mai spun?: Intr-adevar, conteaza ceea ce stii!
