[Book Talk] M.K.Lynn: Cel mai greu moment al procesului de scriere pentru mine e perioada de dinainte să „simt” personajul principal

M.K.Lynn vine de la Buboc Maria Cătălina și este pseudonimul care o face pe autoarea de romane fantasy să se delimiteze de fata de pe stradă, granița dintre real și fantezie, după cum chiar ea menționează. Printre datele importante din CV-ul lui M.K. se numără un premiu întâi pentru „Pene, morminte și flori” în Topul celor mai citite cărți publicate în 2019 de un autor autohton, oferit de Biblioteca Națională a Republicii Moldova sau nominalizarea pentru „Cel mai bun roman” în cadrul premiilor ROMCON 2023, pentru „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris. Cazul inimii furate”.

"Ideea pentru seria „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris” mi-a venit după ce am descoperit memoriile lui Constantin Bacalbașa despre Bucureștiul de la sfârșitul secolului 19. Am văzut dintr-odată în fața ochilor un oraș plin de potențial, în care o poveste fantasy cu un strop de romance ar fi nemaipomenită", spune Maria. 

În prezent cel mai mult M.K.Lynn se bucură de mesajele cititorilor de pe Instagram, ca reacții la cărțile ei. De obicei scrie cu căștile pe urechi și îi ia cam 2, 3 ore pentru o mie de cuvinte.

Despre tine, ce e cel mai important de știut

Numele meu real este Buboc Maria Cătălina, dar de când mă știu îmi semnez textele cu pseudonimul M.K.Lynn (care vine de la prenume – Maria Kătă-Lynn-a). E un nume care delimitează imaginația de realitate, autorul de fata pe care o vezi trecând strada, cotidianul de fantasy. Sunt originară din Republica Moldova, m-am mutat în București în 2012 și ador pisicile, ninsorile și mesajele pline de entuziasm de la cititori.

Din CV-ul meu literar pot menționa următoarele: volumul de debut („Pene, morminte și flori”) a luat premiul întâi în Topul celor mai citite cărți publicate în 2019 de un autor autohton, premiu oferit de Biblioteca Națională a Republicii Moldova; volumul „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris. Cazul inimii furate” a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun roman” în cadrul premiilor ROMCON 2023; am fost printre câștigători doi ani la rând la concursul de thrillere „Words & Quarantine”; am fost invitată de curând să îmi citesc textele în cadrul Cenaclului Matca (moderat de Tiberiu Neacșu) și am urmat cursurile de scriere ale Clubului Revdepov (2019) și cel de literatură al autorului Cristian Fulaș. Sunt redactor de narațiune pentru colecția fantasy a Editurii Petale Scrise și, când am timp liber, fac design de coperți.

Momente definitorii 

Am scris dintotdeauna, dar doar câteva evenimente mi-au întors lumea peste cap: când am descoperit Harry Potter, apoi - literatura fantasy umoristică scrisă de autori ruși contemporani și, nu în ultimul rând, când am citit prima dată „The gray house” de Mariam Petrosyan și „Îmblânzitorul apelor” de Flavius Ardelean. Sunt cărți diferite, neobișnuite, genul acela de titluri care te face să plângi, să râzi sau să tremuri de frică. Așa mi-aș dori să pot scrie și eu cândva.

Cum s-a schimbat și evoluat relația ta cu scrisul

Dintotdeauna am vrut să scriu cărți pe care mi-aș fi dorit să le citesc eu în primul rând. După prima mea povestioară despre prințese și pisici (bineînțeles) scrisă într-un caiet de 96 pagini, tatăl meu mi-a povestit despre Atlantida, iar legenda lui Platon, atât de fascinantă, a făcut creierul meu de copil de 11 ani să explodeze de idei. Mi-am dorit să văd povestea unui om care a trăit acea legendă și așa am decis să o descopăr chiar eu. De atunci, toate ideile care m-au cotropit au ajuns pe hârtie și doar cele mai bune dintre ele au ajuns publicate.

Am idei care îmi tocesc creierii și o dorință acută să întâlnesc cititori la târgurile de carte care să îmi povestească despre teoriile pe care le au în legătură cu textele mele.

Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris

Ideea pentru seria „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris” mi-a venit după ce am descoperit memoriile lui Constantin Bacalbașa despre Bucureștiul de la sfârșitul secolului 19. Am văzut dintr-odată în fața ochilor un oraș plin de potențial, în care o poveste fantasy cu un strop de romance ar fi nemaipomenită. Am văzut cuplul principal, un duo care rezistă în fața oricăror încercări trimise de soartă, și mi-am dorit neapărat să scriu despre ei. De aici s-a născut dragul meu Cabinet.

Cât de greu s-a lăsat scrisă această carte

Este cel mai ușor proiect la care am lucrat vreodată – limita de 150 de pagini per volum îmi permite să petrec 4-5 luni gândind structura și o lună sau două scriind și redactând textul. Spre deosebire de „Arhive”, cititorii mei știu deja că celălalt proiect al meu, trilogia „Pene”, își așteaptă ultimul volum de doi ani deja, tocmai din cauza numărului de pagini și a complexității firului narativ.

A existat un punct nevralgic în carte?

Cel mai greu moment al procesului de scriere pentru mine e perioada de dinainte să „simt” personajul principal. Am proiecte la care întregul fir narativ a fost regândit, restructurat, cu primul capitol rescris mai mult de 7 ori tocmai din motivul că nu pot să percep cu ce fel de personaj am de a face. Odată ce îl „simt” – motivația, trecutul, fricile și alte multe detalii – totul devine clar și ușor de pus la punct.

Cand și cum scrii

Căștile pe urechi, playlist conform cu atmosfera cărții (coloana sonoră a filmului „Emma” (2020) pentru „Arhive” sau un playlist dark pentru „Pene”) și să nu îmi distragă nimeni atenția vreo 2 sau 3 ore – atâta îmi ia să scriu o mie de cuvinte. Am cronometrat.

Procesul publicării 

Ador echipa Editurii Petale Scrise – mi-am publicat toate cărțile la ei și nu cred că o să renunț vreodată la această editură. Trimit manuscrisul după ce mi-l citesc beta reader-ii, apoi urmează unul sau doi corectori, coperta și în maxim o lună bunul de tipar e dat. Particip la fiecare etapă tocmai pentru a fi sigură că nu iese doar o poveste pe hârtie, ci și un obiect care bucură privirea.

Ce ai simțit când ai terminat-o și a ieșit în lume

Entuziasmul lansărilor s-a dus după debut – acum tot ce mă bucură după ce o carte semnată de mine iese în lume este valul de mesaje de la cititori și reacțiile lor pe Instagram. Nimic nu mă face mai fericită de atât (excepție făcând rarele momente când mai dă câte o ninsoare în București).

Ce urmează

Tocmai ce am început să scriu la cel de-al treilea volum din „Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris” – volum intitulat „Peștele mălai visează”. Deocamdată, volumul trei din „Pene” – „Pene, blesteme și Zei” va intra în pauză (pentru a câta oară) pentru că cele două serii au atmosfere total opuse și nu vreau să lucrez la ele în același timp.

Cărțile care ți-au marcat copilăria

Harry Potter, Cronicile din Narnia, Mimina de Nicolae Batzaria (doamne, ce lacrimi de crocodil am putut să vărs când o citeam) și seria „Howl’s moving castle” de Diana Wynne Jones.