![[Povești de bine] Roxana Oprea: Școala nu este un spațiu sigur pentru fetele și băieții de etnie romă, ci un loc care promovează stereotipurile și prejudecățile, discriminarea și clasismul](https://media.iqads.ro/2024/03/fotojet-2024-03-26t122406-154-cover-850.jpg)
Asociația E-Romnja a apărut în urmă cu 12 ani fiindcă era nevoie urgentă de un spațiu în care femeile rome să își manifeste identitățile, experiențele trăite și să fie valorizate. De la început, organizația s-a poziționat ca o entitate feministă romă. Oamenii organizației și voluntarii acționează în comunități rome unde lucrează cu fete și femei rome, iar mai nou și cu adolescenți, tineri și bărbați romi. Subiectele intervențiilor și grupurilor de lucru se centrează pe: identitate, drepturile omului, rasism și discriminare, egalitate de gen, violență de gen, drepturi reproductive și sexuale, acces la servicii, participare civică.
Roxana Oprea este expert în egalitatea de șanse și activează în organizație din 2020. Ea spune că fetele care trăiesc în comunitățile rome defavorizate au nevoie de sprijin și încurajare să meargă la școală, să viseze și să-și facă planuri de viitor.
"Am constatat că atunci când statutul social al femeilor rome crește, acestea simt nevoie de reprezentare politică, justiție și sunt mai conștiente de drepturile pe care le au sau care le sunt încălcate. Însă din păcate, cele mai multe dintre ele se confruntă cu sărăcie și trebuie să lupte cu discriminarea și rasismul", spune Roxana
În cele ce urmează, vorbim cu Roxana Oprea, coordonatorul activității de comunicare a Asociației E-Romnja, despre proiectele organizației și despre munca în comunitățile rome.
Rolul tău în organizație
Numele meu este Roxana Oprea și lucrez la E-Romnja din 2020, chiar înainte de izbucnirea pandemiei de Covid-19. Colaborarea am început-o însă în 2019 ca mentoră voluntară în cadrul programului de mentorat ”Sisterhood/Suroritate” pe care am ajuns mai târziu să-l coordonez. De-a lungul acestor ani am făcut cercetare și am coordonat proiecte care au vizat împuternicirea fetelor rome și creșterea accesului la educație; adresarea violenței de gen prin advocacy, capacitare și acțiuni locale, monitorizare și servicii juridice; abilitarea persoanelor de etnie romă și creșterea accesul acestora la servicii.
În prezent sunt expertă în egalitate de șanse și coordonez activitatea de Comunicare din cadrul organizației. De 2 ani, împreună cu colega mea, Carmen Gheorghe, predau cursul “Mediul asociativ și politicile publice ale egalității în România” studenților din anul II, Masterul în “Politicile egalității de șanse”, Facultatea de Științe Politice - Universitatea București. Suntem o echipă fomată din femei rome cu diverse backgrounduri educaționale și profesionale, care ne completăm și susținem reciproc în munca noastră. Pentru mine, E-Romnja înseamnă mai mult decât un loc de muncă, este un fel de școală unde fiecare vine cu ceva diferit și valoros pentru restul echipei, este spațiul în care înveți continuu, de unde îți iei energia și motivația.
Credit foto: Diana Jeleu
Apariția E-Romnja
E-Romnja a apărut în anul 2012 din nevoia de a avea un spațiu care să valorizeze experiențele diverse ale femeilor rome, în care să ne manifestăm cu toate identitățile și experiențele noastre. Prin misiunea noastră ne-am propus să punem nevoile noastre ca femei rome pe agendele publice și locale, astfel încât decidenții să creeze politici publice interacționale.
Schimbările prin care a trecut organizația
Încă de la început ne-am asumat ca organizație feministă romă și trebuie să recunoaștem că această poziționare nu atrage nici finanțări, și nici prea mulți susținători din partea comunității.
Din punct de vedere al proiectelor pe care le-am derulat - noi suntem într-o dezvoltare și adaptare continuă și întotdeauna am combinat munca de dezvoltare comunitară cu acțiuni de advocacy atât la nivel local, cât și la nivel național și internațional.
Prin munca pe care o facem am conștientizat că orice problema revendicată de femei este o cauză feministă. Agenda feministă romă este creată de experiențele femeilor cu care am lucrat de-a lungul timpului. În funcție de problemele identificate în grupurile de inițiativă am avut proiecte care adresau accesul la infrastructură, împuternicire, la drepturi sexuale și reproductive, violență sexuală și căsătorii forțate, locuire, etc.
Cum te-a schimbat experiența
Am o experiență de lucru în mediul ONG de aproape 15 ani, însă când am intrat în E-Romnja a fost pentru prima dată când am putut să-mi afirm și să-mi manifest într-un mod asumat identitatea de activistă feministă romă.
Din punct de vedere al proiectelor pe care le implementăm în organizație, am devenit mai conștientă de problemele cu care se confruntă fetele și femeile rome din comunitățile marginalizate, de amploarea discriminării sistemice, de practicile rasiste din sistem și mă refer la practicile diferitelor categorii de profesioniști care în loc să intervină și să ofere sprijin motivează cultural diverse probleme cu care fetele sau femeile rome se confruntă. Toată această conștientizare vine la pachet cu multă frustrare și furie pentru că nu pare să evoluăm prea mult ca societate.
Cum este acum: cea mai frumoasa parte, cea mai grea
Munca într-o organizație non-guvernamentală vine întotdeauna cu multă încărcătură emoțională, provocări, dezamăgire, presiune din toate părțile. Pentru mine, unul dintre cele mai dificile momente a fost în 2020 când am început să lucrez pe violență sexuală și pe desktopul meu a apărut un folder pe care l-am denumit “Cazuri viol”.
Alte momente dificile/grele prin care treci constant:
- când te întorci din deplasare și îți dai seama că nu ai cum să schimbi lucrurile sau când ți se pare că toată munca ta nu se vede.
- sau când ai cazuri grele în comunitate și nu ai cum să intervii pentru că nu ai resurse financiare suficiente
- sau când pleci de la vreo întâlnire cu autoritățile având un puternic sentiment de neputință sau de furie față de oamenii din sistem care rămân indiferenți la problemele comunității sau care neagă realități evidente precum rasismul sistemic și violența
- sau când conștientizezi că lupta este inegală pentru că te bați cu un sistem vicios, bolnav, rezistent parcă la toate acțiunile noastre.
Ce e frumos?
- În fiecare zi înveți câte ceva, cu fiecare deplasare în comunitate înveți câte ceva nou, capeți noi perspective, înveți de la oamenii din comunitate.
- Că avem și mici victorii și satisfacții, că avem capacitatea de a învăța din greșeli, că suntem un colectiv de femei rome care ne susținem reciproc și credem cu tărie în schimbare.
- Că nu renunțăm. Chiar și când spunem că nu mai putem, nu renunțăm.
De ce avem nevoie? De finanțări flexibile care să ne permită să facem dezvoltare comunitară feministă, de spații în care să fim lăsate să vorbim și să fim luate în seamă cu adevărat, nu tokenizate, de aliați și aliate.
Care sunt comunitățile în care acționați
De-a lungul timpului, am lucrat în mai multe comunități, atât din București, cât și din țară, și aș aminti: Mica Indie din cartierul 23 August, Giulești, Chitila, Spanțov, Mărginenii de Jos, Giurgiu, Mizil, Valea Seacă (jud. Bacău), Breasta (jud. Dolj), Bahna (jud. Neamț).
În ultimii ani, ne-am concentrat întreaga atenția asupra a trei comunități – Giurgiu, Mizil și Valea Seacă unde am dezvoltat grupuri de inițiativă formate din femei rome și grupuri de tineret cu care lucrăm constant pe subiecte, precum: identitate, istoria romilor, drepturile omului, rasism și discriminare, egalitate de gen, violență de gen, drepturi reproductive și sexuale, acces la servicii, participare civică etc.
Liniile noastre de acțiune urmăresc 3 direcții principale, anume: intervenție comunitară feministă, advocacy și intersecționalitate. Ca o completare a muncii cu fetele și femeile rome, în ultimii ani am început să lucrăm și cu adolescenți, tineri și bărbați romi din comunități, mai ales pe subiecte privind violența împotriva femeilor, sănătate reproductivă și sexuală, egalitatea de șanse etc. pentru că ne dorim ca aceștia să devină în timp aliați și susținători ai cauzelor noastre feministe.
Munca de „la firul ierbii”
Munca în comunități, la firul ierbii, este o parte centrală a muncii noastre. Facem dezvoltare comunitară, dar o facem într-o manieră feministă în sensul că în centrul atenției sunt femeile rome din comunități, problemele și nevoile acestora. Totul pornește de la experiențele femeilor rome și se adaptează în funcție de nevoile lor și realitățile din teren.
Metoda noastră de intervenție comunitară se numește S.O.R.A. – un acronim care practic descrie etapele pe care le parcurgem în munca noastră de dezvoltare comunitară.
Această metodă implică femeile rome în toate etapele de lucru. Deciziile pe care le luăm sunt întotdeauna supuse consultării în grupurile de inițiativă, și de multe ori femeile din grup știu foarte bine cum să pună presiune pe noi să facem o anumită acțiune sau activitate. Spre exemplu, Centrul de zi, Biroul femeilor din Valea Seacă, a luat naștere ca urmare a unei nevoi a grupului de inițiativă din comunitatea respectivă. Ne-a luat mai bine de un an până să ne apucăm de treaba asta, care implică un angajament pe termen foarte lung, disponibilitate emoțională, resurse financiare și umane. Centrul nostru este un spațiu în care femeile rome din comunitate sunt responsabile de toate activitățile. Ceea ce pentru noi este o schimbare de narațiune prin faptul că ele nu sunt doar beneficiarele, dar sunt și cele care organizează resursele, fac cumpărături, fac deconturile cheltuielilor s.a.m.d.
Din experiență, ce primează acum pentru femeile și fetele rome
Este foarte greu să numești un singur lucru, care primează, atunci când vorbim despre un grup de femei care au fost ignorate secole la rând. Plus că, femeile rome sunt extrem de diverse, trăiesc în medii foarte diferite și atunci pentru fiecare, în funcție de contextele de viață, prioritățile sunt diferite.
Am constatat că atunci când statutul social al femeilor rome crește, acestea simt nevoie de reprezentare politică, justiție și sunt mai conștiente de drepturile pe care le au sau care le sunt încălcate. Însă din păcate, cele mai multe dintre ele se confruntă cu sărăcie și trebuie să lupte cu discriminarea și rasismul instituțional.
Proiecte în derulare
Unul dintre proiectele pe care le avem în derulare se numește ”Reducerea abandonului școlar în rândul tinerelor rome, printr-o abordare intersecțională” implementat pe o perioadă de 4 ani, cu sprijinul financiar al Cantonului Basel-Stadt, Elveția. Practic, acest proiect continuă un demers început de noi în anul 2016, scopul fiind diminuarea abandonului școlar în rândul fetelor rome.
Dacă în 2016 inițiativa noastră se derula doar în Giurgiu, de această dată proiectul se derulează și în Valea Seacă din județul Bacău. Ce facem mai exact? Lucrăm cu instituțiile și în acest sens, am semnat un acord de parteneriat cu DGASPC, DAS, școală și poliție din Giurgiu și Bacău, iar parteneriatul presupune crearea unor echipe multidisciplinare de intervenție în situații de criză sau de urgență pentru a proteja fetele rome de diferite forme de abuz și pentru a diminua abandonul școlar în rândul acestora. Pentru ca acest mecanism să funcționeze și să fie eficient, am început să organizăm ateliere cu diferite categorii de profesioniști (polițiști, lucrători sociali, cadre didactice) cu care facem un fel de formare pe drepturile omului și anti-discriminare. Atelierele vin din necesitatea de a deconstrui prejudecăți și stereotipuri pe care oamenii din sistem le au față de persoanele de etnie romă, de a clarifica ce e tradiție și ce e abuz, când și cum trebuie intervenit.
Al doilea palier de lucru este munca în comunitate cu părinții și cu fetele rome, și organizăm mai multe tipuri de activități - de la ateliere tematice adresate părinților și fetelor rome, la campanii de conștientizare, prânzuri comunitare, până la festivaluri, concursuri de gătit și tabere pentru fete. Strategia noastră este de a crea diverse contexte în care oamenii din comunitate se simt confortabil și în siguranță să discute subiecte precum: acces la educație pentru fetele rome, planuri de viitor, cum le putem sprijini pe fetele rome mai mult, ce responsabilități au părinții, ce-și doresc pentru fetele lor - de altfel una dintre campaniile de conștientizare organizate anul trecut chiar așa s-a numit ”Tu ce-ți dorești pentru fata ta?”.
Din observațiile noastre în urma activităților derulate în comunități, aș aminti câteva pe scurt: părinții au tendința de a deveni foarte controlatori și supraprotectivi cu fetele lor, or prea mult control sau supraprotecție generează situații de criză; deloc surprinzător, părinții nu-și cunosc prea bine fetele, nu au încredere în ele; în același timp, fetele rome au nevoie să fie sprijinite și încurajate de părinți să meargă la școală, să viseze și să-și facă planuri de viitor.
Din păcate, trebuie să subliniem o realitate îngrijorătoare și anume: școala nu este un spațiu sigur pentru fetele și băieții de etnie romă, ci un loc care promovează stereotipurile și prejudecățile, discriminarea și clasismul, care nu valorizează diferențele, ci le sancționează.
În acest context, noi milităm pentru vizibilizarea problemelor cu care fetele rome se confruntă, pentru mai multă conștientizare și sensibilizare din partea oamenilor din sistem, mai mult sprijin pentru fetele rome și împuternicire, intervenție adaptată fiecărui caz, oportunități și investiție. Din experiența noastră de lucru reiese foarte clar că în fetele rome se investește cel mai puțin. În lipsa unor acțiuni și măsuri clare și concrete, fetele rome vor rămâne în continuare printre cele mai vulnerabile și excluse categorii atunci când vine vorba de acces la educație, egalitate de șanse și de gen, oportunități sau investiții.
Tot în cadrul proiectului, în luna februarie am lansat un Ghid de intervenție pentru cazuri de căsătorii între copii/căsătorii forțate realizat de Carmen Gheorghe (coord.) și Cerasela Bănică prin care ne dorim o schimbare de paradigmă, mai exact - centrarea pe victime dintr-o perspectivă intersecțională și evitarea justificărilor culturale. Practic, propunem un model de intervenție pentru diferite categorii de specialiști (asistenți sociali, psihologi, cadre didactice, experți, polițiști, avocați, magistrați etc.) pornind de la faptul că o căsătorie între copii sau o căsătorie forțată reprezintă o formă de violență de gen și o gravă încălcare a drepturilor omului. Ghidul este disponibil online aici.
Cum este înțeles feminismul rom în România
Grea întrebare :) Feminismul fie că e mainstream, fie că e rom, de cele mai multe ori este contestat din toate părțile, de toată lumea. Noi încercăm să facem cât mai accesibilă ideologia feminismului pentru fetele și femeile rome cu care lucrăm. Feminismul rom este despre lupta împotriva patriarhatului alb, dar și împotriva celui din comunitățile noastre, împotriva rasismului și discriminării, despre lupta pentru acces la servicii, utilități de bază, infrastructură, locuire, justiție, despre lupta pentru echitate și egalitate, despre lupta împotriva tuturor sistemelor opresive. Pentru noi, feminismul rom pornește de la firul ierbii, de la experiențele noastre diverse și intersecționale.
Feminismul nostru este anti-rasist, anti-clasist, anti-homofob și anti-transfob. Suntem conștiente că toate aceste poziționări asumate public ne vulnerabilizează, dar în același timp, pentru noi este important, eliberator și în ton cu valorile noastre să încercăm să fim cât mai intersecționale, să încercăm să ne păstrăm vocile critice și radicale și atât cât se poate, să nu lăsăm pe nimeni pe dinafară.
Comunitatea strânsă în jurul proiectelor voastre
Oamenii din comunitate nu se strâng în jurul unui proiect, ci în jurul nostru, ca organizație, datorită acțiunilor pe care le facem. Pe termen lung, oamenii se strâng în jurul unor idealuri și valori. Femeile din comunitate se strâng în jurul nostru pentru că au învățat să fie solidare unele cu altele, au învățat să fie unite în jurul unor cauze. În spațiul pe care l-am creat la Valea Seacă și Mizil, acestea au început să se simtă în siguranță și cu timpul, au început să-l considere al lor. O astfel de relație se construiește în timp, cu multă răbdare, iubire și credință în cauză.
Principalele surse de finanțare
E-Romnja este o organizație care se bazează pe proiecte pentru a avea surse de finanțare. Din păcate, cele existente sunt extrem de birocratice și inflexibile și fac ca munca de dezvoltare comunitară să fie slab finanțată.
Promovarea
Suntem active pe Instagram și Facebook, avem un canal de Youtube și un website (www.e-romnja.ro) de unde oricine este interesat de munca noastră poate afla informații despre misiunea și direcțiile noastre de acțiune, echipă, proiecte. Tot pe site avem o colecție de materiale (rapoarte, cercetări, manuale de training) care pot fi accesate și folosite de categorii de profesioniști, studenți sau oameni care doresc să se informeze.
Avem și un website dedicat unui proiect strategic, “Dajphen - Rețele de solidaritate pentru femei rome” al cărui scop a fost creșterea accesului femeilor rome la servicii de sănătate reproductivă și maternală. Chiar dacă proiectul s-a finalizat în 2023, site-ul este în continuare activ și este o resursă bună pentru orice persoană interesată de munca la firul ierbii, advocacy pe teme de drepturi sexuale și reproductive sau feminism rom intersecțional.
În ceea ce privește activitatea de voluntariat, lucrăm cu voluntari și voluntare în funcție de nevoile pe care le avem în organizație. De obicei, când avem nevoie de persoane care să ne ajute, dăm o strigare pe Social Media sau în cercurile noastre aliate.
De asemenea, avem parteneriate cu două universități din București și în baza acestor acorduri primim în practică studenți de la Masterul Politici, Gen și Minorități din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative și de la Masterul Politicile Egalității de Șanse, Facultatea de Științe Politice, Universitatea București.
Vorbim despre cauza noastră și o facem cunoscută în diverse medii și contexte, ori ce câte ori avem ocazia.
Planurile
Ne dorim ca grupurile noastre de inițiativă să devină independente, să-și poată organiza singure activitățile, Ne dorim să scalăm modelul nostru de dezvoltare comunitară feministă S.O.R.A. în alte comunități pentru că este o mare nevoie de intervenție, să putem păstra sigure spațiile pe care le-am construit în comunitățile noastre în care lucrăm de 12 ani, să putem găsi finanțări flexibile care să ne permită continuarea muncii noastre în comunități.
