Liviu Stănescu a batut in lung si-n lat 111 tari pana acum. Calator-veteran, explorator care a ajuns in multe capete de lume, Liviu este pasionat de locurile importante istoric si geografic ale lumii, colinda taramuri greu accesibile si nebatute de turisti, se imprieteneste cu localnici si sta cu ei la masa. In plus, face niste fotografii uimitoare, iar din 2016 isi consemneaza gandurile, trairile si impresiile in povestiri realiste ori fantastice. Pe unele le-a strans intr-o carte, „Am fost la capatul lumii”, aparuta la Editura Humanitas, iar zilele trecute a avut si vernisajul unei expozitii personale de fotografie, la Galateca.
In anii care s-au strans de la prima sa calatorie in afara Romaniei si ultimele locuri vizitate, Liviu a trait experiente si intalniri memorabile, a traversat pericole la un pas de moarte, a descoperit fericirea si ospitalitatea mai ales printre oamenii cu care viata nu a fost darnica.
"Am fost invitat in casele lor pentru a povesti, prin semne de cele mai multe ori cine sunt, de unde vin si ce caut pe pamantul lor, sau acest Pamant, fiind rasplatit mai mereu cu ceva de pus in gura. Am trait aceste lucruri chiar si mijlocul unor triburi care nu foloseau apa in niciun fel, pentru ca lipsea cu desavarsire", spune Liviu.
Cu Liviu Stănescu povestim in cele ce urmeaza despre tari in care a calatorit pana acum, despre cele mai provocatoare momente pe care le-a trait, despre cartea si expozitia de fotografie care poarta acelasi titlu – „Am fost la capatul lumii”. Expozitia se vede la Galateca pana pe 23 martie.
Despre tine
Sunt nascut in Giulesti si crescut in Salajean, cu alte cuvinte sunt un baiat de cartier :). Am avut in schimb sansa sa fiu copilul unor parinti „plimbatori”, dar la vremea respectiva mi se parea ca felul lor altfel de a intelege viata imi incurca propria viata. Imi amintesc ca in fiecare week-and plecam la mare, sau la munte in timp ce prietenii mei se jucau in fata blocului, acolo unde de fapt era universul mea! Nu imi placea de loc faptul ca trebuia sa ii insotesc si imi jurasem ca atunci cand voi fi mare nu voi mai depasi limitele orasului pentru nimic in lume! Dar iata ca samanta aruncata de ei s-a prins intr-un teren fertil, iar acum, incoltita si crescuta precum vrejul de fasole din povestea cu Jack, isi arata din plin roadele pentru ca nu ma mai pot opri din „hai-hui-iala”!
Cate tari vizitate ai adunat pana acum
Pasii mei au batatorit potecile din 111 tari si teritorii de peste mari si desi am fost in atatea locuri, iti marturisesc, ca inca mai caut adevaratul Capat al Lumii!
Prima tara din afara Romaniei in care ai iesit
Primei tari vizitate i-am intors la propriu spatele si nimic nu a avut sansa sa ma atraga!!!! Eram copil si parintii mei m-au dus in Bulgaria pentru un periplu de la Vama Veche la Ruse. Doar ca eu m-am incapatanat sa pescuiesc guvizi in ziua premergatoare excursiei si m-am procopsit cu o insolatie cum nu am mai avut de atunci si sper nici sa nu ma mai intalnesc cu vreuna! Cert este ca am stat doua zile intins pe bancheta din spate a masinii si am vazut doar putin din cerul Bulgariei!
Prima calatorie singur
Sa stii ca nu calatoresc singur pentru ca mi s-ar parea teribil de triste serile in care sa nu am cu cine impartasi minunile traite peste zi. Foarte rar am trait cateva zile de solitudine, dar doar din motive temeinice de genul covid, anulare de zboruri etc si in acele seri mi-am cumparat de fiecare data doua beri ca sa am cu cine sta la o sueta si depana intamplarile zilei: eu si cu mine insumi!
Cum te organizezi pentru o noua calatorie
Fiecare calatorie pleaca din... biroul casei mele. Acolo am o harta pe perete in care sunt infipte multe pioneze care imi arata locurile unde am fost. Cand dorul de duca imi da ghes ma duc in fata hartii si o intreb: „Si acum incotro?”. Ea de fiecare data imi face un semn cu ochiul si imi arata unde de unde trebuie sa ma intorc. Inteleg aluzia, ma asez la birou si, in functie de locul ales, ma cufund intr-un studiu aprofundat pentru o luna sau doua. Am nevoie de tot acest timp pentru a ma sigura ca toate locurile ascunse privirii oamenilor, dar pline de farmec, vor face parte din amintirile mele. Este de la sine inteles ca merg pe toate taramurile importante de pe planeta de genul siturilor UNESCO, atat istorice cat si geografice, colind locurile turistice pentru ca trebuiesc vizitate fara doar si poate, dar sa stii ca peste tot mai exista minuni ascunse care abia asteapta sa ma intampine. Este adevarat ca ele lipsesc din ghidurile turistice pentru simplu fapt ca sunt greu accesibile, sau pentru ca nu ai unde innopta, sau sunt putin periculoase.
Uite cateva exemple: Muntii Tsingy din Madagascar, fara egal in lume datorita ascutimii miilor de creste este un loc in care ajungi la capatul a trei zile de calatorit pe un asa zis drum, de nisip in general, si unde viteza nu poate depasi 15km/h. Un alt exemplu ar fi Podisul Altiplano care face legatura intre Bolivia si Chile. Aici ai nevoie tot de trei zile ca sa il strabati, dar fiind la 4500m altitudine si neavand nici un beneficiu economic este lipsit de orice drum. Lucru de inteles pentru ca o zi intrega trebuie sa depasesti un fund de mare (Salar de Uyuni) peste care este asezata o „pojghita”de apa de cinci centimetri. Te afli intr-un fel intr-o experienta similara a Celui care a pasit pe apa cu doua mii de ani in urma! Urmatoarele zile treci prin niste tinuturi pline de povesti fermecatoare, dar nescrise si din acest motiv este atat de important ca sa le citesti cu propri ochi! Nu stiu cat spatiu ai, asa ca ma opresc aici! :)
Ce ai întotdeauna in bagajul de calatorie
In afara de niste bocanci trainici duc cu mine o dorinta nestavilita de a merge pana la Capatul Lumii doar ca sa vad ce se afla ... dupa! Cand am ajuns la Polul Sud spre exemplu am fost sigur ca nu mai este nimic „dupa”! Si asa cum stateam eu in acel punct, fiind totodata cea mai lenesa fiinta a planetei din pricina vitezei mici de rotatie a Pamantului in acel loc, am dat o raita cu privirea in jur. Si desi vedeam doar gheata lina pana in departari mi-am dat seama ca in orice directie imi rotesc privirea vad doar nordul. Zambetul meu a fost mare cat o luna plina cand am realizat ca nu am ajuns la Fin del Mundo, asa ca am plecat voios catre nord!
Tara cu cele mai multe intalniri si momente memorabile
Nu am o tara anume pentru ca am trait momente fara egal in multe tari din lume! Pot spune ca tarile lipsite de turisti sunt tarile in care oamenii sunt cel mai deschisi si te intampina cu bratele deschise, dornici fiind de a avea o experienta alaturi de „strainul” care esti pentru ei. Acest sentiment l-am trait in Iran, in Arabia Saudita, in Vanuatu, in satele pierdute in jungla fluviului Orinoco din Venezuela si in multe alte locuri!
Locuri in care te-ai simtit in pericol
Am trecut de cateva ori pe langa moarte ce-i drept, dar la dreapta-mi sta mereu un prieten pe cinste care ma scoate de fiecare data din primejdiile in care intru, de cele mai multe ori, fara voia mea. Acest tip are si foarte mult umor si atunci cand ma aflu intr-o situatie limita se asaza pe o piatra, isi aprinde o tigara, sau isi deschide o bere rece si ma intreaba: „Iar? Si acum?”. Iar eu ii raspund, ascuns din pricina vreunui razboi civil (Kenia), de pe vreun pat de spital bolnav de febra tifoida (Iran), infricosat in mijlocul unui cutremur de 8,1 grade pe scara Richter (Nepal), sau de pe o bicicleta fara frane pe cel mai periculos drum al lumii nu degeaba numit Death Road (Bolivia), zicand: „Scoate-ma la liman Doamne!” Si o face! De fiecare data!
Cum te imprietenesti cu localnicii
Este scris in ADN-ul meu! Vine totul de la sine! Dar prieteniile mele cu localnicii se nasc mai mult in tarile sarace, sau foarte sarace unde, dupa parerea mea, oamenii sunt mai deschisi, mai buni, mai veseli si chiar mai fericiti! Acolo, nu de putine ori, am fost invitat in casele lor pentru a povesti prin semne de cele mai multe ori cine sunt, de unde vin si ce caut pe pamantul lor, sau acest Pamant, fiind rasplatit mai mereu cu ceva de pus in gura. Am trait aceste lucruri chiar si mijlocul unor triburi care nu foloseau apa in niciun fel, pentru ca lipsea cu desavarsire si nu s-ar fi pus problema ca ulcica cu lapte nefiert sa fi fost vreodata spalata! Dar cand faci ce ei insisi fac atunci te considera unul de-al lor si ospitalitatea nu mai are limite!
Ideea cartii „Am fost la capatul lumii”
Nu am avut in plan vreodata sa scriu o carte! Nici nu am stiut ca am talent scriitoricesc. Doar ca in calatoriile mele, pe langa fotografii, publicam pe Facebook si mici povestiri. In marea lor majoritate acestea nu au nicio legatura cu locurile peste care doar trecusem, ci doar erau inspirate de ceva petrecut, sau vazut in ziua ce tocmai isi lua ramas bun. Povestirile sunt uneori fantastice, sau suprarealiste, iar alteori sunt doar ganduri ce-mi trec necontenit prin minte, dialoguri neimaginate, dar traite cu Dumnezeu, cu Timpul si Viata. Toate sunt EU cel fara de limite, sunt EU cel coplesit de frumos, sunt EU eu! Mintea mea nascoceste intamplari neintamplate, sau se amuza din spatele unora petrecute aievea!
Revenind la carte ea a aparut doar pentru ca cei care citeau aceste povestiri m-au impins de la spate sa le public. Nu a fost de ajuns nici acest lucru pentru a face un pas in aceasta directie. Cu toate acestea o prietena de-a mea a trimis cateva povestioare Editurii Humanitas. Editura a zis: „Hai in barca noastra!” si iata cum un vesnic naufragiat in propriile-i ganduri si visuri a ajuns scriitor!
Cel mai mult ma bucura ca flerul lor a avut sorti de izbanda pentru ca vanzarile sunt foarte bune!
De la primele povestiri la carte, cat a durat procesul de creatie
Primele povestiri au aparut prin 2016, iar parte din ele se gasesc in volumul care, cu nasul pe sus, tantos nevoie mare :), poarta numele „Am fost la capatul lumii”!
Expozitia de fotografie de la Galateca
Expozitia de fotografie deschisa la Galateca pana pe data de 23 martie 2024 si care poarta numele omonim cartii am deschis-o ca o continuare fireasca a intamplarilor din volum. Desi cartea este insotita de o multime de fotografii, curatoarele expozitiei si aici vorbesc de Roxana Lăpădat si Andreea Sandu, au venit intr-o zi la mine si mi-au spus ca mai am atatea si atate fotografii frumoase carora le-ar sta bine domolite pe peretii galeriei. Si uite asa a aparut expozitia!
Pasiunea pentru fotografie
Pasiuna pentru fotografie a aparut cu multi ani in urma doar ca nu pricepeam de ce un aparat de fotografiat are atat de multe butoane. Raspunsul la intrebare mi-a fost dat de catre Cristi Lascu inainte de Revolutie, dar cu adevarat am inteles cum stau lucrurile cu fotografia, dupa ce am absolvit Scoala de Arta Fotografica a marelui fotograf care a fost Paul Agarici. De altfel marele regret al meu in legatura cu acesta expozitie este ca Dom’ Profesor nu a mai asteptat putin si a plecat inainte sa vada si sa judece cu umorul inconfundabil fotografiile mele.
Ce cauți sa surprinzi in fotografiile tale
In fiecare fotografie incerc sa vad dincolo de ce toti ochii vad. Incerc sa surprind tot ce trece nevazut din simplu fapt ca secunda nu are ragazul sa mai intarzie putin. Multumirea infinita vine cand un necunoscut zaboveste in fata unei fotografii si zambeste! Atunci stiu ca am reusit sa opresc secunda si s-o agat intr-o vesnicie!
Sfaturi pentru oamenii care vor sa plece in explorare
Sa viseze pentru ca visele se infaptuiesc daca cred cu adevarat in ele! Sa isi doresca sa caute necunoscutul neincetat pentru ca perseverenta ii va aduce mai aproape de minunile lumii! Sa nu se opresca niciodata si sa faca ce spunea candva marele poet americam Walt Withman inlocuindu-l pe el cu VISUL de merge pe toate cararile lumii:
“La intaia incercare de n-ati izbutit sa m-ajungeti,
Nu pierdeti nadejdea,
Daca nu ma gasiti intr-un loc, cautati-ma intr-alul,
Eu undeva m-am oprit si v-astept!”.
