[România care ne place] Elena Calistru: Poate sunt eu excesiv de norocoasă, dar bătând țara în lung și-n lat vă pot promite că există mii de motive și de oameni care nu au renunțat la România și încearcă să își facă și comunitățile de lângă ei mai bune

România a câștigat procesul pentru Roșia Montană la Tribunalul de la Washington. În urmă cu 10 ani, oamenii ieșeau în stradă pentru această cauză, iar acum ne bucurăm cu toții că verdictul a fost unul favorabil țării. Elena Calistru crede că această reușită ne arată cum, în lumea în care trăim, binele poate învinge cu răbdare și implicare civică.

În urmă cu 12 ani, Elena a înființat Funky Citizens și de atunci contribuie activ la transformarea României într-o „țară ca afară”. Deși are ocazia să călătorească pentru tot în lume și vede lucruri mai bune în alte țări, a rămas aici și se uită cu drag și indulgență la România.

"Cred că dacă am fi un pic mai ambițioși și am înțelege mai bine câtă putere avem să schimbăm comunitățile în care suntem, atunci poate că am împinge un pic mai sus România. Nu vorbesc despre Revoluții, ci despre încăpățânarea de a îmbunătăți constat și cere mai mult de la noi și de la cei din jur", spune Elena.

În cele ce urmează povestim cu Elena Calistru despre „încăpățânarea României de a fi bine, de a crește, uneori în ciuda timpurilor și oamenilor care o conduc” și despre ce am putea face fiecare dintre noi ca să contribuim la dezvoltarea țării.

Ce te ține încă în România

Am ocazia să călătoresc mult și să explorez unele țări chiar foarte din aproape, ajungând în ele mai des. Pentru mine, România e o alegere nu pentru că nu am de ales, ci pentru că atunci când o compar cu alte țări, per total aici îmi place cel mai mult să am baza, „acasă”-ul. Eu mă uit la țara asta cu drag și un pic de indulgență, deși mă enervează adeseori când văd cum i se duce pe apa sâmbetei potențialul. România a evoluat enorm în ultimii ani, iar în unele privințe această evoluție este exponențială. Iar pentru profesia mea, de om care a ales să facă muncă într-un ONG ca job permanent, argumentul suprem este că aici sunt atât de multe lucruri de schimbat și îmbunătățit, încât ai spațiu de avut impact.

În călătoriile tale prin alte țări, ce ai găsit foarte diferit de România

Prin comparație cu alte țări din lumea occidentală, nu cred că România este foarte diferită. Există multe diferențe în interiorul țării – sunt clar părți din România care sunt mai apropriate ca dinamică de marile orașe ale lumii, după cum sunt colțuri de țară care aduc aminte de zone sărace din Americi. Nu cred că suntem excepționali în niciuna dintre aceste situații și cred că putem considera România parte a Occidentului, apropo inclusiv de co-existența unor lumi diferite și uneori profund inechitabile. Sigur, dacă e să comparăm cu Asia, Africa și zonele Sudului Global... cred că diferențele deja se pun în termen de Europa versus x.

Ce ți se pare cel mai frumos la România acum

Mi se pare extrem de frumoasă încăpățânarea României de a fi bine, de a crește, uneori în ciuda timpurilor și oamenilor care o conduc. România mea e făcută din sute de locuri din țară în care încă există creștere, speranță și oameni care nu renunță. La Funky Citizens am lucrat enorm în ultimii ani în local, mergând cu traininguri și alte evenimente prin țară, din Bistrița până-n Deltă și din Târgu Jiu până în Iași. Țara crește, există oameni perfect convergenți în interese și capacitate cu omologii lor din alte state europene. Lipsesc uneori resursele și alteori timpul necesar așezării. Dar suntem pe drumul acela în care nu am renunțat toți, de tot.

Cum crezi că ar putea fi mai bine

Unei bune părți din România îi lipsește ambiția aceea care în alte țări face lucrurile să se învârtă și să crească, mi se pare că ne mulțumim prea des cu un „las’ că merge și-așa”, un lucru care mi se pare profund toxic. Pentru că ajungem să ne mulțumim cu mult prea puțin. Și cred că dacă am fi un pic mai ambițioși și am înțelege mai bine câtă putere avem să schimbăm comunitățile în care suntem, atunci poate că am împinge un pic mai sus România. Nu vorbesc despre Revoluții, ci despre încăpățânarea de a îmbunătăți constat și cere mai mult de la noi și de la cei din jur.

Ce faci tu în România și de ce merită să lucrezi în domeniul tău

Sunt ONG-istă în România și e locul cel mai bun din care poți să îmbătrânești crezând că poți să schimbi lumea. În foarte multe domenii, nu doar în acela în care sunt eu activă, al bunei guvernări și implicării civice. Zilele trecute, de exemplu, România a câștigat la Tribunalul de la Washington procesul pentru Roșia Montană. Au trecut peste 10 de ani de la protestele care au început să scoată oameni în stradă pentru această cauză. Și iată, uneori, în lumea asta, cu suficientă răbdare, binele învinge.

Convenția de a fi român

Cred că nimeni nu poate scăpa de a fi influențat de locul în care se naște, oricât de nedrept ar putea fi acest lucru. Pentru mine a fi român înseamnă a te fi născut într-un colț de lume în care istoria nu are cum să nu lase urme în identitatea națională, în care evident că limba îți dă un anumit grad de deschidere al culturii și în care timpurile își lasă amprenta pe tine. Iar pentru mine, a fi român înseamnă, mergând în colțuri mai îndepărtate de lume, și a fi european. Așa cum zic în România că sunt din Vrancea, la fel zic în Emiratele Arabe Unite că sunt europeancă, din România.

Simți vreo mândrie că ești româncă?

Da. Deși nu știu dacă aș folosi chiar cuvântul mândrie, mi se pare un pic cam apăsat. Dar știu sigur că antonimul - rușinea de a fi român - nu este o opțiune pentru mine, nu mi-a greșit cu nimic în mod fundamental întreaga țară. Și cred mult că la mijlocul între rușinea de a fi român și ruptul iei cu fervoare naționalistă există un spațiu decent în care poți să fii ok cu țara de unde vii și să înțelegi că e parte din identitatea ta, așa că depinde de tine ce alegi să păstrezi din bunele și relele ei.

Gânduri de emigrare

Am avut la un moment dat, prin 2011. Aș fi plecat altundeva în Europa pentru că nu îmi mai găseam locul aici. Am decis însă să fondez Funky Citizens, așa că mi-am făcut locul meu. Ceea ce sugerez și altora care nu își găsesc o organizație în care cred că și-ar găsi împlinirea – inventați-o!

Cum simți plecările celor din jur

Eu văd mai multe tipuri de plecări și am sentimente destul de amestecate legate de ele. Îi văd pe cei care pleacă atunci când încă sunt copii, de obicei la studii în străinătate. Nu cred că e neapărat ceva rău în asta (și eu am făcut-o, cred că e chiar necesar măcar un an în afara țării), însă cred că există o presiune mult prea mare (din partea părinților sau socială) pentru a pleca tot mai repede și tot mai definitiv.

Văd din ce în ce mai mulți oameni mai puțin tineri care aleg să plece din România pentru că biologic nu își mai permit să aștepte ca țara asta să aibă serviciile publice și calitatea vieții pe care și le doresc, iar asta e destul de trist. Pe ei însă îi înțeleg, la nivel uman.

Și văd și o sumedenie de super profesioniști care și-au găsit locul în industrii hiper-specializate sau în profesii foarte sofisticate care sunt peste tot în lume, acolo unde se face performanță la vârf pe acele domenii sau profesii. Și ei îi înțeleg, nu știu ce ar putea face cineva super specializat în legislație privind piețele de capital europene în România când la Bruxelles se iau acele decizii și poate face performanță acolo. E normal și ok să avem profesioniști români în funcții-cheie peste tot în lume.

Dorul de țară

Niciodată nu am plecat suficient de mult timp cât să mi se facă dor.

Ce îți place să faci în România, în timpul liber, în vacanțe

Să bat țara în lung și în lat, nu cred că drumurile noastre sunt chiar atât de proaste, și să ascult muzică italienească tare sau un audiobook. Și îmi place să merg la munte, în drumeții, chiar dacă în ultimul an nu am putut face asta.

Dacă ai fi ghid pentru străini, ce le-ai povesti despre România, ce le-ai arata prima dată

Le povestesc adesea străinilor despre România. Eu încep de obicei cu a povesti despre Transilvania, pentru că, mai ales dacă sunt de departe, de obicei fac ochii maaari mirându-se că acel tărâm chiar există. Și da, și de început tot acolo i-aș trimite. Mai ales să încerce satele mici ori fervoarea Sibiului în perioada Festivalului de teatru.

Când intervine blazarea, cum forțezi tu optimismul

Cred mult în încăpățânarea de a face lucrurile mai bine. Sau hai să îi spunem disciplină/ răbdare. Merg mai departe pentru că am învățat că nu poți schimba lucruri peste noapte, căci dacă era așa simplu o făcea toată lumea. Sau s-ar fi întâmplat deja.

Și poate sunt eu excesiv de norocoasă, dar bătând țara în lung și-n lat vă pot promite că există mii de motive și de oameni care nu au renunțat la România și încearcă să își facă și comunitățile de lângă ei mai bune. Eu de acolo îmi hrănesc entuziasmul.

Brandul România

E unul dintre locurile care dau Europei diversitatea și minunăția ei. Nu mă pricep la branding de țară, însă cred că ar fi mișto să fim un pic mai blânzi cu noi și să înțelegem că reputația se construiește și în timp, adică înțelegând că dacă construim locuri de calitate, atunci și turiștii vor veni. Nu totul stă în imagine, trebuie să investim în bază, nu în pus o fundiță care vinde bine.

Ghid personal de supraviețuire în România

Ai răbdare cu tine și cu țara.