Modelează cât mai mult cu mâna liberă pentru că își dorește să creeze produse unicat. Autenticitatea și unicitatea sunt dintre valorile brandului pe care l-a creat în urmă cu 6 ani, când era în anul al doilea de facultate. Avusese o temă, să creeze o identitate de brand și atunci s-a gândit că este momentul să își creeze o marcă proprie. Așa a apărut Mândruța, pentru care Oana Ungureanu modelează astăzi produse din lut polimeric. Când nu face bijuterii și obiecte decorative, se ocupă de o altă direcție creativă pe care o urmează – design grafic.
"În afară de alb și negru, toate culorile pe care le folosim în creațiile Mândruța provin din amestecuri random pentru care nu ținem rețetar. Așa ne asigurăm că fiecare accesoriu este unic și, chiar dacă încercăm să îl reproducem, nu vom avea cum să redăm cu exactitate culoarea inițială".
Oana Ungureanu povestește despre brandul Mândruța pe care îl crește organic din 2020, alături de sora sa, la Cluj, și despre ilustrație.
Drumul către brandul tău
Hei! Sunt Oana, am (încă) 27 de ani și sunt din Vatra Dornei. Sunt creativă încă de când eram mică; la grădiniță adoram să modelez plastilină și să desenez. Crescând, nu am vrut să las în urmă aceste activități „de copil mic” și am continuat să explorez cele două arii creative. Am urmat școala în orașul natal. La 13 ani (2009) am descoperit lutul polimeric și am început să creez accesorii pentru mine și prieteni. Era o modalitate foarte bună de a face cadouri unice și de a câștiga niște bani de buzunar. Primii doi ani de liceu am făcut matematică-informatică intensiv, dar mă simțeam cam degeaba. În clasa a 11-a m-am transferat la filologie, dar sentimentul nu dispărea. În tot acest timp am continuat să desenez și să modelez lut, iar pe la finalul clasei a 12-a m-am prins ce trebuie să fac cu viața mea.
Am urmat Facultatea de Arte Vizuale și Design din Iași, sectiunea Design Grafic, unde mi-am șlefuit cunoștințele despre vizualuri, cromatică, proporții. În anul doi de licență am creat identitatea vizuală „mândruța”. Am urmat și studiile de masterat, iar pentru că îmi doream să dau o utilitate temelor mele, toate proiectele se învârteau în jurul brandului Mândruța. Am creat astfel ambalaje pentru produsele noastre, ilustrații pentru stickere, chiar și lucrarea de disertație a fost despre modalitățile de promovare prin design grafic pentru produsele handmade. După susținerea acesteia din urmă, m-am mutat la Cluj-Napoca, unde locuia la acel moment sora mea, să ne ocupăm împreună de mica afacere. Din 2020, Mândruța este job-ul meu full time.
Descoperirea pasiunii pentru modelaj
Este destul de complicat să creez un timeline fix pentru procesul meu creativ. Experimentând mereu, mi-am șlefuit îndeletnicirile artistice. Când am descoperit lutul polimeric pentru prima dată, creațiile au arătat mai bine decât mă așteptam, dar asta doar pentru că aveam deja cam 10 ani de experiență în modelatul plastilinei, un material foarte asemănător.
Procesul creativ. De la idee la produsul final
În primul rând, conceptul pornește mereu cu o schiță originală. Sunt recunoscătoare că am ajuns la această etapă din viața mea artistică în care pot trăi lejer fără Pinterest:))
Schița mă ajută să potrivesc elementele, să redau proporțiile viitoarelor produse din lut și să îmi fac o idee despre cromatica produsului final. Când mă apuc de modelat, amestec mereu culorile folosite. În afară de alb și negru, toate culorile pe care le folosim în creațiile Mândruța provin din amestecuri random pentru care nu ținem rețetar. Așa ne asigurăm că fiecare accesoriu este unic și, chiar dacă încercăm să îl reproducem, nu vom avea cum să redăm cu exactitate culoarea inițială.
Modelăm cât mai mult cu mâna liberă, tot din considerent de unicitate. Personal, folosesc doar cuttere care redau forma de ansamblu (simplă, de exemplu un cerc, o arcadă, ceva abstract), și evit cât se poate cutterele cu detalii fixe, microcutterele. Este strict o problemă proprie:)). Cel mai important pentru mine este ca fiecare accesoriu să fie unic, chiar dacă asta înseamnă și mai mult timp investit în proces.
După ce piesele sunt modelate, le pun la cuptor după indicațiile de pe pachetul de lut; urmează finisajele: șlefuiesc marginile pieselor după caz, apoi le spăl de praf, le las la uscat 5-6 ore, le lăcuiesc (tot după caz), asamblez, pun pe cartonașe, fac fotografii, mă ocup de spațiul virtual, de postări & descrieri și de magazinul online. Iar după ce intră o comandă, o ambalez cu drag, sărind ca o căpriță de colo-colo.
Inspirația
Din fericire, nu am pățit niciodată să mă părăsească inspirația. Creez din autenticitatea mea. Mă cunosc foarte bine, știu ce îmi place și care îmi sunt resursele, iar când încep să schițez, de cele mai multe ori nu mă pot opri :).
Cel mai simplu exemplu: în colecțiile noastre sunt multe zmeure și șobolani, întrucât eu, până pe la 22 de ani, m-am simțit un parazit pentru cei din jur. Autocunoașterea duce la cele mai frumoase concepte.
Rutina ta de lucru
Am atelierul în apartamentul în care locuiesc. Nu este foarte benefic pentru a separa viața profesională de cea personală, însă atât îmi permit resursele. De obicei lucrez la birou, însă se întâmplă să mai folosesc și masa din bucătărie, să îmi montez o măsuță în dormitor sau să ies în curte, să mai adun și niște vitamina D.
Am conștientizat că sunt mai productivă de îndată ce apune soarele (talking about rats, am I right?). Nu cred că ține atât de mult de momentul zilei, cât de posibilitatea de a fi întreruptă din proces. Prefer să lucrez când ceilalți sunt preocupați cu altceva (noaptea, în weekend, de Crăciun) pentru că e mai liniște sunt mai puține șanse să îmi perturbe cineva procesul.
Primele încercări în ilustrație
Ilustrația este un second job pe lângă lutul polimeric. Produsele din lut sunt unice și fiecare are nevoie de resurse standard pentru a fi creat. Am realizat că nu pot ține constant stoc de produse din lut, așa că am apelat la celălalt skill al meu, desenatul. Astfel, pot lucra o singură dată la o ilustrație și apoi o printez pe diverse suporturi, la infinit.
La fel ca modelatul, ilustrația a început la grădi și s-a dezvoltat în funcție de trăirile mele. Când eram în clasele I-IV, desenam mult Dexter, Dee-Dee, Pisoiul Eek. Apoi, când au apărut dramele adolescentine, desenam anime-uri, fete cu sâni mari, dar și personaje din Spongebob:)).
Stilul tău de creație
Nu prea am avut un stil. Nici acum nu consider că am un stil anume, dar asta doar pentru că este o activitate adiacentă a celei principale, cea cu lut polimeric.
Acum desenez cam aceleași subiecte pe care le și modelez: șobolani, fructe de pădure, picturi celebre, elemente folclorice.
Ce te-a învățat desenul
Desenul, dar cred că într-un procent mai mare modelatul, m-a învățat că lucrurile necesită timp. De la prima schiță și până la produsul gata, uneori trec și câteva săptămâni. Sunt recunoscătoare că nu m-am oprit niciodată din desenat și modelat (chiar dacă eram deja „mare”) pentru că, involuntar, am adunat atâââââât de multă experiență.
Dacă m-aș fi apucat acum, pentru prima oară să modelez ceva și aș fi observat cum nu îmi iese, aș fi renunțat complet, pentru că sunt foarte încăpățânată.
Dar tot pentru că sunt încăpățânată, nu am vrut să mă opresc din aceste activități creative când eram mică și uite unde am ajuns :).
Cum a apărut Mândruța
Brandul Mândruța a apărut ca temă la facultate în anul doi (2017). Trebuia să creez o identitate vizuală pornind de la un simbol tradițional și mi-am dat seama că ăsta e momentul să îmi fac brandul meu.
A fost un proces destul de lung și cu multe schițe, mai ales că în anul doi nu aveam atât de multe cunoștințe despre design grafic. Logo-ul reprezintă o ghindă, care simbolizează veverița, animalul-emblemă al municipiului Vatra Dornei (casa noastră). Romburile din care este formată duc subtil cu gândul al motivele tradiționale din zonă. Pe parcursul școlii generale și a liceului, atât eu, cât și sora mea, Alina, am făcut parte din ansamblul folcloric Plaiurile Dornelor. De acolo a rămas apelativul „mândruța”, care ne reprezintă mai mult decât lăsăm să se vadă.
Sustenabilitatea brandului
Lutul polimeric este un fel de plastic, așa că mereu mă gândesc de două ori înainte de a crea ceva.
În primul rând, colecțiile pe care le facem sunt ediție limitată. Acest lucru înseamnă că facem exemplare puține (uneori, unul singur). Întrucât realizăm totul manual și ne ferim de cuttere precise, procesul este mai îndelungat, însă la final avem un produs unic și prețios. Adică în loc să fac 200 de broșe cu un cutter cu multe detalii, prefer să fac manual doar 20 de exemplare. Mai puține produse, mai prețioase, mai puțin plastic. Consider că unicitatea unei piese îl va face pe cumpărător să o aprecieze altfel și să nu se descotorosească de ea prea curând.
În al doilea rând, analizăm bine ce folosim când ambalăm. În mare parte, utilizăm materiale de carton, lemn, dar și câteva produse din plastic reciclat (pungile de curier). Pentru a proteja eticheta de transport, folosim plicuri de plastic transparent, însă în această situație nu avem alternativă, întrucât mai plouă, mai scapă curierul pachetul în zăpadă. Iar responsabilitatea este a noastră.
Și în al treilea rând, refolosim! Refolosim tot! Am creat niste stickere simpatice cu o ilustrație cu doi ochi mari lângă care am scris „Scuze că-s așa șifonată. Sunt reciclată!”. Acest sticker însoțește fiecare cutie care este la a doua+ utilizare. Deși nu e la fel de estetic, suntem și noi des în postura de clienți. Ce să facem cu atâtea cutii?
Diferențiatorul produselor tale
Originalitatea & Autenticitatea. Consider că am ajuns într-un punct în care, dacă mi-ar copia cineva creațiile, nu ar face sens pentru acea persoană. Gândesc conceptele atât de profund și sunt mereu transparentă pe social media cu ceea ce fac, că oamenii nu cumpără doar un produs, ci cumpără tot procesul de creație, toți cei peste 20 de ani de experiență, toate dramele din copilăria mea și toate mâzgâliturile pe care le făceam la grădiniță.
Sfera creatorilor de lut polimeric a crescut mult în ultima perioadă, ceea ce a necesitat să subliniez și mai mult de ce produsele mândruța sunt speciale. Iar aici voi zice din nou povestea cu cutterele cu detalii fixe și matrițele. Eu, personal, nu le-aș folosi excesiv pentru că îmi respect prea mult parcursul creativ și anii de experiență.
Oamenii care îți cumpără creațiile
Oamenii mei sunt oamenii care înțeleg ce înseamnă un produs lucrat manual. Comunitatea de pe Instagram este cea mai puternică. De câțiva ani acord și eu mai multe resurse în social media (chiar mai multe decât pentru crearea produselor, ceea ce este foarte obositor), iar acest lucru dă rezultate. Încerc să arăt cât mai multe secvențe din procesul creativ în timp real, să comunic cât mai pe înțelesul tuturor, să explic des fiecare scenariu posibil.
Văzând cum se transformă obiectul de la schiță mâzgâlită la cercei fancy, totul pare mult mai real și se justifică prețul cerut.
Produsele preferate ale clienților
Să fiu sinceră, „ce se caută” nu este un criteriu care rezonează cu strategia noastră de business :). Am observat că oamenilor le plac florile, dar mie nu îmi place să modelez flori, așa că nu mă voi autoflagela pentru niște bani în plus.
Principalul meu obiectiv în această mică afacere este să creez în tihnă, fără presiune, chestii care mă reprezintă (cu cât îmi plac lucrurile mai mult, cu atât îmi va fi mai drag să le creez).
Așa că noi facem ceea ce ne place, iar clienții vor veni. :)
În ultimele colecții, favoritele au fost accesoriile cu șobolani. Tind să cred că motivul este povestea conceptului, însă sunt și super cute! Deci who knows?
Promovarea
Cum ziceam și mai sus, Instagramul este cea mai puternică rețea pentru noi. Încerc să țin publicul ancorat în realitatea business-ului nostru. Nu arăt doar produsul final, gata de cumpărare, ci creez mult conținut behind the scenes, pentru a înțelege întreg procesul creativ.
Fiecare postare din feed vine însoțită de o descriere clară, care cuprinde detalii tehnice despre produs, despre procesul de cumpărare. În mare parte, vreau să fiu cât mai clară în ceea ce postez pentru a primi cât mai puține mesaje despre diferite subiecte :)). Mai bine zic de 40 de ori același lucru, decât să răspund în privat la 75 de întrebări.
Între libertatea creației și rigorile antreprenoriatului
Lucrez cu sora mea, iar sarcinile ne sunt împărțite. Modelează și ea ocazional, se ocupă de acte și ține legătura cu contabila. Iar eu fac tot restul.
Din energia mea, 30% se duce spre procesul ceativ: schițe, crearea propriu-zisă a obiectelor; 10% în after party: finisaje, asamblare, fotografii, procesarea comenzilor. Și 60% din energia mea se duce în promovarea din online: crearea conținutului & descrieri pentru social media, administrare site, newsletter.
Este oribil, însă e singura metodă (pentru mine) de a ajunge la oameni. Cu cât plusez mai mult cu filmulețe din procesul creativ, cu atât vom avea mai multe comenzi în ziua lansării. Așa că nu pot să mă plâng (deși o fac), întrucât este echitabil.
Încă nu știu cum să echilibrez situația. Nu aș vrea să deleg partea de conținut din online, deoarece sunt prea control freek și n-aș lăsa pe nimeni să se atingă de autenticitatea de pe instagram. Will see.
Ce te-a învățat antreprenoriatul
Că orice lucru necesită timp; că oamenii nu citesc descrieri nici măcar de la obiectele de care sunt interesați; că cei care apreciază nici nu au nevoie de explicații extra; că atunci când ești autentic și original, nu mai există competiție. :)
